Comentariile membrilor:

=  "dă-o-n măsa doamne lasă-i și pe ei să aibă un hram"	Victor Potra [07.Oct.08 11:55]
O proză cu numeroase valențe poetice, se vede că autorul este un poet de forță. Metafore sintetice, aproape fruste, care potențează fiecare moment. Momentele tăiate scurt gestionează foarte bine epicul prin sugestie. Autorul reușește să emoționeze autentic, introspecția evită cu eleganță patetismul, revolta este bine dozată, naturală. Subiectul e un fapt de viață aparent comun, de fapt intens dramatic pe măsură ce îl retrăim. O bucățică de universalitate, asezonată românște cu "mămăliguță cu inimă de pui". Un text pe care îl recomand cu tărie.
=  victor	emilian valeriu pal [07.Oct.08 13:01]
Nu stiu daca e ironic sau daca e adevarat, oricum multumesc de lectura.
=  emilian...	Victor Potra [07.Oct.08 14:50]
Eu fac diferența între un autor și textele sale, între dispută și ranchiună, între un moment și altul. Încerc să rămân cu perceptivitatea deschisă, atât. Nu e nici o ironie, e un text foarte bun. Spor la scris.
=  Semn	Doru Emanuel Iconar [07.Oct.08 15:51]
Am citit și proză și poezie scrisă de tine. Mulți spun că nu poți scrie ambele bine. Zic că se înșeală. Ce dovadă mai bună decât acest text al tău care m-a ținut strâns până la sfârșit. Am descoperit emoție, ținută, expresivitate și concizie. O lectută interesantă pentru mine. Doru Emanuel
=  doru	emilian valeriu pal [07.Oct.08 17:26]
Uneori imi iese alteori nu, personal, sint cel mai putin poet si prozator. Multumesc. Doar ma bucur ca poate rezona cineva. PS. Victor, am inteles. Multumesc de apreciere.
=  * Emilian, textul tău...	Emil Iliescu [07.Oct.08 17:57]
Emilian textul tău plânge existențial prin toate consoanele și vocalele lui! Poate acolo, sus, cei plecați îl aud, ca pe o rugăciune la Vecernie. Timpul prezent, al eroului tău, al celui care încearcă să aducă înapoi amintirile, și cel trecut, al bunicului, se întretaie dureros, prin fâșii de timp și de gând, tainice. Poetul din tine nu poate să tacă, sub raționamentul dur al oricărui prozator, și atunci, compui: "ochii i se afundaseră în orbite orbitele în craniu de parcă ai fi coborît în pămînt două sicrie", "maică-mea îmi caută tovărășia ca o lupoiacă ce-și linge puii. se agață de vocea mea ca de o cădelniță", "fierul se îndoaie mai greu decît omul, dacă îi iei dumnezeul și femeia omul nu e bun decît pentru foc spunea". Îmi pare rău că nu am posibilitatea de a lumina cerul prozei tale cu un luceafăr, dar, sper, ca alții să atingă cu mâna lor stelele și să-ți dăruiască una. O meriți pe deplin! Cu prietenie, Emil Iliescu
=  emil	emilian valeriu pal [08.Oct.08 11:21]
Nu mi-am dorit sa fiu patetic, dar ma bucur ca sint cititori care au rezonat. Ai subliniat niste pasaje extrem de importante. Multumesc.
=  randuri cu mult nerv	OANCEA LAURA TIBERIA [08.Oct.08 16:49]
Un text ce impresioneaza.O calatorie dincolo de memoria invizibila a mortii,o calatorie reala,palpabila,intre trecut si prezent Succes in continuare. Laura
=  de ce este pus textula la texte recomandate?	Mitu Cristian [09.Oct.08 17:03]
Am si eu o intrebare..de ce este pus acest text la texte recomandate?..credeam ca a pune un text in rubrica repsectiva trebuieste mult mai mult decat sinceritate..un text "lumesc", nefiresc si foarte impropriu. Nu am nimic cu autorul, doar cu ce scrie el in text.
=  metafizica mămăligii	Miriam Cihodariu [15.Oct.08 10:07]
E frumos, și face metafizica mămăligii în cel mai frumos mod cu putință (te rog să mă crezi că nu e nicio urmă de ironie în această afirmație). M-au impresionat în special "dacă îi iei dumnezeul și femeia omul nu e bun decît pentru foc" și "ceva a plesnit în mine ca atunci cînd coci ardeii" și "mulțumescul ăla mi-a tăiat inima. ca atunci cînd bunică-mea tăia mămăliga cu sfoara"... uite, vezi, de asta zic de metafizica mămăligii. Noi, românii, suntem impregnați de ea. Ca în finalul textului tău, unde imundul de mămăligă nu te inundă, dar te salvează de cealaltă maree, interioară. Te mai citesc, Miriam.
=  *	Andrei Trocea [15.Oct.08 11:01]
asa cum am observat si alte proze, stii sa dozezi foarte bine dramatismul si sa il pui in scena. atat de bine incat unora le pare fals. propozitiile scurte, dependente de realitate, imprima acea forta si cursivitate, obligatorii pentru ca citittorul sa ramana in text. cu prietenie, andrei ot tg ocna
=  re	emilian valeriu pal [15.Oct.08 12:25]
Laura, multumesc. Cristian Mitu, lumesc pentru mine inseamna firesc. Tu spui lumesc si nefiresc. Ma rog, fiecare cu dreptatea lui. Miriam, fara nici o urma de ironie, mamaliga poate fi o insula in mareea interioara. Multumesc de lectura. Andrei, ma stradui, uneori imi iese alteori nu. In alta ordine de idei, eu am facut liceul la Bacau si am avut un coleg care se numea Andrei. Noi ii spuneam Nirvana si era din Tg Ocna. Daca-l cunosti, saluta-l din partea mea.
=  sa inspire	Cristiana [16.Oct.08 19:29]
e atat de ingusta granita dintre a te simti vinovat fata de ei si vinovat fata de tine. Poate ca singura maniera prin care poti sa ajungi undeva la mijloc este sa te inspiri si sa expiri din cand in cand pentru ei aerul unor randuri precum cele scrise de tine. E un text in ritm de respiratie nervoasa (dar nu colerica)... poate enervata mai bine. Si chiar daca nu face trei milioane de gauri in pamant, destupa macar pentru cateva minute dopurile unor sticle de ganduri pe care uneori preferi sa le infunzi... si-asa respira toti ai mai multora cred
=  de recomandat	Iakab Cornelia Claudia [18.Oct.08 05:47]
mare talent de narator, multa rabdare in a tine, ochiul pe obsesii, sensibilitate pina acolo ca te tradezi pe tine pradatorul. am zis odată că o să iau un pickamer și-o să dau vreo două mii de găuri în cer pentru toate rugăciunile care nu mi-au fost ascultate. acum am să-mi iau un pickamer și-am să dau trei milioane de găuri în pămînt să respire toți ai mei. să mă lase pe mine fără aer dar să respire.
=  omul si colapsul	Paul Simion [21.Oct.08 23:04]
omul supus greutatii care-l depaseste , priveste lucruluile cu o mai mare seriozitate, responsabilitate, gravitate. cand ei totul de la capat , e un chin nespus, ca si cum pana atunci n-ai fost deloc, si tot ce a fost si nu mai e ingoapa cu sine aminterea lui, si sentimentele, care uneori sunt extrem de puternice, care ne leaga cu trecutul. "m-am oprit brusc nu simțeam nimic. ceva a plesnit în mine ca atunci cînd coci ardeii."
=  MAI VREAU!	Valentin Toma [23.Oct.08 18:24]
Este o "scriitura" cruda ca o rana ce nu se vindeca niciodata si care doare continuu. Superba,pe alocuri cu valente cosoveniene ce farmeca direct si nu lasa loc de interpretari.
=  revin-	Mitu Cristian [24.Oct.08 21:03]
Totusi parca nu au ambele cuvinte acelasi sens, cu toate ca tu dai de inteles ca ar avea. Lumescul pentru mine inseamna ceva depasit( sau cel putin asa as vrea sa fie), ceva sinistru, acut si totodata sinistru. Firescul din tine, din mine, sunt acele, valori, preocupari, obiceiuri ce tin de fiecare dintre noi. Din pacate s-a denaturat acest firesc ce nu prae mai tine de nicio moralitate, doar pe simturi si instincte. Imi pare rau sa spun, dar asa este..sau cel putin asa vad eu.
=  multumesc	Stemira Zare [08.Dec.08 15:35]
Buna ziua Emilian! Ca de obicei, vin si eu rar si la spartul targului sa vad ce minuni a mai lasat Emilian pentru mine si pentru alti culegatori de perle murdare de noroi. Vin doar atunci cand am timp sa recunosc tragismul vietii si sa il privesc in fata, asa cum faci tu in fiecare secunda, ca un calugar pe care pacalelile lumii nu il mai ating si care nu face decat sa priveasca pacatul in ochi. Multumesc Mai vreau sa spun ca ma bucura naivitatea ta in lumea profana, dar ma si surprinde ca tu inca nu ti-ai recunoscut pe deplin valoarea. Sunt sigura ca tu ai mai multe de spus si spui mai bine decat altii pe care ii admiri. Si mai ai si curajul si sansa aceasta de a te izbi de realitatea cruda. Si izbirile astea fac explozii si din explozile astea sare cate un meteorit in capul meu. Daca o sa trec mai des o sa am numai santuri in cap. Si cu toate astea o sa ma mai risc :) Toate bune, mult mai bune Cu drag, Stemira