| = ... | ștefan ciobanu [07.Oct.08 01:46] |
| /ți s-a oprit un cărăbuș pe suflet/ frumoasa imortalizare. de aici puteai merge mult mai frumos, nu neaparat asa previzibil. mai ales ca in carabus este o moliciune in care isi ascunde dintii !!! apoi continuarea nu o inteleg /chiar și cel ciobit în carnea mea cînd lumea se închidea de prea multă primăvară/ la cine te referi /chiar și cel ciobit/??? | |
| = stefan ciobanu | Cristina Voicu [07.Oct.08 09:05] |
| așa cum o vedeam eu, dinții nu erau ai cărăbușului, ci ai persoanei pe sufletul căruia s-a oprit (probabil că acum vă gîndiți că ar fi cam dificil fizic... un suflet cu dinți la un loc :)). "...ciobit în carnea mea" este unul dintre dinții ăia ascunși (cîteodată dai de ei în cele mai nebănuite locuri). | |
| = d-ra Cristina Voicu | Mitu Cristian [09.Oct.08 19:28] |
| Cam efemera destainuirea data de tine sufletului cautator de poezie frumoasa. Ai talent, dar inca nu ai reusit sa gasesti cui sa-i scrii (subiectul iti apartine)..frumos dar trist. | |
| = Cristian Mitu | Cristina Voicu [11.Oct.08 16:37] |
| Nu cred în poezia scrisă neapărat cu dedicație în subsolul titlului. Vă doresc inspirație! | |