| + oniric fascinant | Ioana Geacăr [26.Sep.08 18:51] |
| e frumos să ne pierdem într-un așa fascinant oniric arborescent! (eu aș fragmenta textul pentru pauze de respirat...darhm! observ deja fragmentarea fiecărui vers din prima parte, apoi viteza părții a doua în transpunere lungă, de proză :) În final coșmarul botanic tensionează, frumos film, merită o regizare și chiar o dezvoltare mai amplă aici, îmi place să mai rămân aici:) "părul se încâlcise se-nverzea ca matasea broaștei și roua. roua se aduna curgea pe pereți se ridicase până la fereastră. era să mor de înec în somn gata eram dacă nu ar fi venit vizita. când ușa s-a deschis valuri de rouă au năvălit din salon ca dintr-un acvariu. pe mine se asterunse nisip. fiul meu construia castele pe pântecul meu și cânta. " | |
| = Între coșmar și hapy-end | Ioan Jorz [26.Sep.08 19:34] |
| Un text puternic, care mizează pe un oniric coșmaresc, halucinant, ca un liant între protestul social, fracturat, și grotescul social, purgativ. Finalul este ca o înseninare, hapy-end optimist, alegoria fiind una mai mult decât transparentă: copilul construind castele de nisip. Este de remarcat și ritmul scrierii, alert, acaparator, nevrotic. | |
| = sunt uluit, câtă poftă de viață | silviu viorel păcală [26.Sep.08 22:03] |
| începe să-mi placă din nou site-ul ăsta. Textul tău este un tăvălug poetic. | |
| = rugaminte | Ioana Barac Grigore [26.Sep.08 22:33] |
| nici pana la varsta asta nu am invatat sa primesc daruri. inca ma fastacesc cand sunt laudata. incercasem un ouroboros dar l-am ratat - cred eu - pentru ca am radiat ultima propozitie a textului. mi s-a parut overwhelming. o pun iar. daca sunteti pe aici, astept sa-mi ziceti cum e asa. multumesc. ... | |
| = Văduva neagră și alte specii... | Victor Potra [27.Sep.08 05:21] |
| Când va fi nevoie cu adevărat de exobiologi, sper că vor mai fi psihisme precum al tău în preajmă... :) Foarte aproape de textele SF f.f. bune, scrise din perspectiva Celuilalt, cu o nuanță de uman care induce o benefică incertitudine într-un text destinat să rămână deschis, prin scurtimea sa. De acord cu Ioana Geacăr, cu dezvoltarea regizorală, deși argumentele pentru recomandare pot fi mai multe decât a avut domnia sa timp să expună. În a doua parte, fuga dintr-un deznodământ prevestit, în metaforfoză - botanicul este doar o opțiune a alterității, nu o opoziție - face toată povestirea să o zbughească ca din arc mai departe, iar faptul că ai adăugat ultima propoziție, "mi-era foame", mi se pare superb, avem o reluare în multiplicitate, fiul pe un drum nedeterminat, mama revine la foamea ei, la gourmet. Avem istoria complexă a unei trăiri non-umane, hrănire-supraviețuire, și apoi naștere ne-grevată de modelul genetic propriu nouă: mai departe, după o astfel de împreunare cu roua, fiul poate fi orice! Pe prima parte nu am insistat, fiind aprope evident că îndrumi cititorul spre o paralelă cu speciile de păianjen care își devorează perechea în timpul împreunării... Totuși sunt ferm convins că textul ar fi de încadrat la proză SF, în ciuda versurilor din prima parte. Spor în taste, în continuare! | |
| = victor potra | Ioana Barac Grigore [29.Sep.08 13:30] |
| victor, ma bucur ca sunt vizibile si fecundarea, si nasterea, si ciclicitatea, etc. s-ar putea sa fie incadrata si la sf dar e mai putin important, cred. in privinta vaduvei negre, nu asta aveam in minte dar poate fi si asa, de ce nu?! multumesc. ... | |
| = sensei Nomura | Andrei Neagu [18.Oct.08 17:47] |
| telespectator de Discovery fiind... inteleg si apreciez metafora!:) | |
| = andrei | Ioana Barac Grigore [20.Oct.08 09:01] |
| recunosc ca ma fascineaza specia asta aproape nepamanteana. ma bucur ca te mai vad pe aici. cum e marea in octombrie? ... | |