| = camasa fara nasturi | Nicoleta Tase [25.Sep.08 04:37] |
| Am citit de trei ori textul. Si de trei ori nu i-am gasit nici o fisura. Nu inteleg de ce rural, in titlu, atat, dar subtitlul imi pare foarte inspirat. L-as fi lasat ca titlu. Felicitari pentru text: dozeaza perfect drama, ironia, nebunia, sugestia, lasitatea, tot. PS. E Remarque, cu "que", de ai zice ca-i francez. Si tot el zicea ca regretele sunt lucrurile cele mai inutile din lume. Tot ceea ce a trecut apartine unui muzeu. Probabil nici femeia nu regreta mintitul la numaratoare. Doar se mira, in camasa ei incheiata la spate, de asa schimbare neprevazuta. | |
| = De ce rural? | florin otrocol [25.Sep.08 11:11] |
| Sărut mâna, domnișoară Nicoleta. Mă gândeam de când am postat textul și am lăsat acest titlul, că nu se va înțelege mare lucru. Inițial am dorit să fac exact cum ați precizat, respectiv să schimb subtilul cu titlul. Dar am ales în cele din urma varianta care se vede. Motivația? Acest text face parte dintr-o piesa de teatru scurt ca și ”Orbul și idealistul”. În actul I totul se petrece ca și decor într-o garsonieră dintr-un bloc construit de un investitor ratat postdecembrist într-o comună oarecare situată la limta unei localități reședință de județ (ca de exemplu Sibiu-Șelimbăr, Cluj-Florești sau București-Otopeni-devenit între timp oraș). Mobilierul este foarte sărăcăcios, de tip vechi (adică lemn masiv ros de carii), cu carpete pe pereți și un tablou familial, gen poza de nuntă. Personajul este un inginer mecanic, în prezent șomer, fost director în cadrul SMA-ului (Stațiunea de mecanizare a agriculturii)din comună. Ea este o țărancă autentică, puțin trecută, ușor emancipată, dar încă frumoasă, genul de frumusețe autohtonă a locului. Ea nu are decât o școală profesională și lucrează la ferma de la marginea comunei. Amândoi trăiesc la limita supravițurii, dar ea datorită frumuseții sale și a slăbiciunilor masculine este angrenată într-o relație cu patronul fermei. Nu doresc să insist asupra detaliilor, dar încercam o explicație mai în detaliu pentru a fi suficient înțeles de ce am ales acest titlu. Am postat doar finalul ... În legătură cu scriitorul E. M. Remarque, mulțumesc de sesizarea eratei. Era foarte târziu aseara când am postat textul și mi-a scăpat. Cred ca am cuplat cu prenumele scris sub forma de inițială, Enrich (E.), și mi-a scăpat. Despre aprecieri nu pot decât a vă mulțumi pentru lecturare și percepție. Reverență, Florin O. | |
| = si totusi exista Iubire! | ioana matei [25.Sep.08 12:59] |
| cuvintele textului au o forta a trairii ce taie respiratia...in ciuda indiferentei si coborarii existentelor noastre, de multe ori, in derizoriu, Frumusetea si Iubirea continua sa existe!...iar eu ma bucur mult de cate ori redescopar asta...e minunat si inaltator sa auzi omul spunand "te Iubesc"!...si m-am oprit cu intelegerea aici, inainte de moarte... | |
| = Iubirea poate fi o rațiune existențială | florin otrocol [25.Sep.08 13:34] |
| Sărut mâna, Ioana. Iubirea are mai mult laturi dar eu prefer să insisit asupra extremelor, respectiv sublimul si grotescul. Cei care pereferă sublimul iubirii sunt poate naivi sau curajoși, dar trăiesc la limită fără să recepeteze aceste limite. Cei care aleg varianta grotescului se remarcă prin aplecarea spre compromis, dar și ei trăiesc la limită. O concluzie extrem de subțire, dar cu doză suficientă de discernământ ar suna astfel: nu este absolut deloc ușor să iubești și nici să suporți iubiea altora. Trebuie să fi făcut pentru iubire! Mulțumesc de trecere. Reverență, Florin O. | |
| = Am citit textul, e limpede... | marius nițov [25.Sep.08 13:49] |
| Am citit textul, e limpede, curat, curge ca un izvor la munte, un cuprins suficient de sentimente sincere, pe șleau ca să înțelegem că iubirea este o rațiune existențială! Love story e de ajuns, cred că rural nu are sens. Cu plăcerea lecturii. | |
| = "Love story" pe *ring*... | ioana matei [25.Sep.08 15:20] |
| Florin, multumesc mult pentru raspuns!...frumos mai vorbesti despre iubire!...dar..iubirea nu este un concept (sau poate n-am inteles)...conceptul ramane mereu in afara noastra...conceptul e un instrument...pe cand Iubirea nu...toti suntem facuti pentru Iubire...dar poate ca inca nu stim asta...Iubirea ne traieste, ne scrie...nu poate fi explicata...de multe ori spunem: iubirea doare, iubirea naste suferinta...dar nu-i asa...cred ca incepem sa suferim abia atunci cand ne dezamagim Iubirea, cand pierdem legatura cu Iubirea pentru ca noi, *asteptarile* noastre de la Ea devin mai importante decat Ea...Iubirea nu poate fi mintita niciodata...si poate ca, de cate ori ne doare, ar trebui mai degraba sa ne simtim vinovati de neiubire decat sa dam vina pe Iubire...eu chiar cred (cu toata fiinta mea) in tot ce spus aici... si, bineinteles, titlul comentariului e o gluma... | |
| = Este mult mai simplu ... | florin otrocol [25.Sep.08 15:51] |
| Sărut mâna din nou, domnișoară Ioana. Iubirea se trăiește simplu. Ea nu suportă adăugiri și nici restanțe. Spuneți că noi suntem capabili să ne dezamțgim iubirea!? Ca orice lucru care trebuie bine făcut, iubirea poate fi trăită numai dacă te dedici total acestui sentiment. Cum ceea ce spun eu din punct de vedere cotidian este o utopie noi trăim și exprimăm clone forțate ale iubirii în sine. Restul este poveste, conversație, minciună, concept, filosofie de periferie (cum au sintetizat toate numele mari ale filosofiei) ... aș putea continua. Reverență, Florin O. | |
| = Scuze pentru Marius | florin otrocol [25.Sep.08 15:59] |
| Salutări Marius. Îmi cer scuze, dar nu am văzut comentariul tău. Consider că ”Love Story” este un nume consacrat, restul este o remarcă de tip marketing, care vinde. Nu mă refer neaparat la titlul meu ci la orice sincopă nenorocită care conține ideea de mai sus. Am explicat în primul răspuns de ce este și rural. Mulțumesc de lecturare și de replică. Cu stimă, Florin O. | |