| = cum fugim unii de alții... | Doru Dorian David [25.Sep.08 16:00] |
| Un poem rotund care ni se daruieste in final... drumul pana la tine cea din oglinda este cald... iata si o urma neindoielnica! "nu pot trăi în locul tău... pot doar să-ți spun totul despre mine..." | |
| = ... | ioana matei [25.Sep.08 19:04] |
| o minte luminată care si-a uitat inima e doar intuneric...de aceea in loc să ne trezească la viată ne otraveste cu moarte, explicand lumea...cu-atat de multe intelesuri...si, Doamne, cite minti luminate!...si ce păcat???...nu cred in poezia nesinceră...există o fortă uriasă a cuvantului ce mereu pleacă din inima poetului...fără ea poezia se naste moartă...mă bucur să aflu că m-ai citit...mai ales că eu sunt atat de stangace in a scrie iar tu chiar esti un poet...multumesc mult! tocmai a trecut un fluture alb... | |