Comentariile membrilor:

+ waldo	Ela Victoria Luca [23.Sep.08 09:19]
cred că waldo acesta devine un fel de instanță, un fel de Gimini așa, care stă pe umărul scriitorului, îi mai înghiontește cuvintele, îi mai "taxează" reveria, imaginarul, visele, îl mai scutură de umor, să mai presară cu el prin poezii, îl mai pune în pielea altor personaje, măcar un ursoi care hibernează într-o lume fabuloasă, cum copilăria, "perfectă cu ochii pe jumătate închiși". dacă până și noaptea e un "apendice", apăi veghea e necesară. mai ales pentru poet, care noaptea se hrănește din lume cu toate experiențele și întâmplările de neînchipuit. fiindcă visul vorbește de oriunde ar veni el. desigur, e nevoie de waldo care să stea de pază ce vis să vină liber, ce vis să fie taxat. pe mine prima strofă nu prea m-a pus pe visat, văd poemul începând cu "noaptea îmi părea un apendice..." dar vede el waldo cum face cu lumea poemului. desigur că plăcut, ela
=  un singur vers	ionut caragea [23.Sep.08 10:20]
Liviu Nanu cred ca poate sa scrie si mai bine de atat. nimic nu e gratuit în lumea asta în afară de vise O filosofie cam naiva as spune. Si aerul e gratuit, si sperantele, si dorintele, si multe altele... verdictele astea sunt pretentioase Liviu Nanu mi-ar placea formula retorica si iti recomand ce este gratuit in lumea asta in afara de vise? dar vezi tu, chiar si asa, se produce un paradox, pentru ca lumea viselor este o lume aparte, care nu apartine niciunei lumi, in fine... nu o sa intru in divagatii freudiene însă lumea reală este un sens giratoriu cu prea multe ieșiri pe care nu le nimerim niciodată și de cele mai multe ori ne încurcăm unii pe alții una la mana, iar dai un verdict - lumea reala. De unde stii tu care este cu adevarat lumea reala? a doua la mana, ai facut o comparatie cam stangace a expresiei ne invartim in cerc: multe iesiri (cam cate), nu le nimerim (de ce), ne incurcam (in ce sens) singurul vers valabil este ultimul, chitanta pentru vise, in rest este un text "ce poate deveni poezie", numai dupa foarte multe retusari.
=  waldo	Marius Surleac [23.Sep.08 10:11]
Un text bine construit, ideea de baza bine conturată fără deviații. Poemul pornește în forță încă din titlu ("măsura XXL"), atmosfera de reverie atinge apogeul în a treia strofă, care de altfel este plină de culoare, de anotimpuri, de tablouri foarte vizuale. Mi-a plăcut foarte mult: "noaptea îmi părea un apendice gata să crape" "într-o lume perfectă cu ochii pe jumătate închiși" "însă lumea reală este un sens giratoriu cu prea multe ieșiri" "dimineața Waldo îmi tăia chitanțe pentru visele mele" cu plăcerea lecturii, Marius
=  provincia răspunde	Doru Emanuel Iconar [23.Sep.08 14:45]
Și visele le plătim căci nebunia ce-o aduc se cere împlinită prin muncă neostenită, renunțare la toate micile bucurii, prin saltul în necunoscut executat fără preget, toate, toate numai pentru a ajunge la... un vis. Doru Emanuel
=  Ela, Marius, Doru	Liviu Nanu [23.Sep.08 15:02]
Ela, ai dreptate, poezia poate începe de la "noaptea...". Eu am mizat pe o anume construcție, mai puțin abruptă, într-un cuvînt, am vrut să pregătesc o anticameră pentru cititor. Onorat de vizită și aprecieri. Marius, ai găsit patru versuri frumoase, patru metagore, care, după părerea ta susțin poemul. Eu cred că ești generos, eu nu am mizat decît pe o singură metaforă. Vorba lui Blaga "o metaforă face un poem, a doua îl desființează" (citat din memorie). Domnule Doru, aici suntem pe poziții diferite. În sensul că eu nu sunt adeptul muncii pe brînci. Balanța are două talere, ce cîștigi pe o parte, pierzi pe alta. Pe scurt, eu sunt mai leneș din fire, prefer să muncesc puțin și să cîștig mult. Vorba unuia "cînd muncești, nu mai ai timp să cîștigi". Acum, îmi cer scuze, mă duc să trag un pui de somn.
=  simt ceva din filosofia câmpiei	silviu viorel păcală [23.Sep.08 15:39]
unele vise mi-se întâmplă și mie,vindeam din stoc nelimitat altădată. Și mie îmi dă chitanțe trupul câteodată, oare să fie ceva regional! Glumesc, e un text bun care mă înfioară pentru similitudini, dacă tot respirăm același aer. Cu stimă!
=  vise de iarnă	Murza Narcis Ioel [23.Sep.08 16:57]
visele sunt gratuite pentru că sunt inestimabile.o persoană care crede în vise, în visele pe care și le-a format de-a lungul vremii,poate ajunge departe. dar să revenim la text. se desprinde ușor un dor adânc de-o iarnă în provincie, de-o evadare din rutină ,de colinde melancolice care să mângâie hibernarea viselor d-voastră .numai Waldo știe cât costă asemena vise. citit, plăcut, Narcis
=  Viorel, Narcis	Liviu Nanu [23.Sep.08 17:31]
Viorel, eu cred că un text este bun dacă există similitudini cu cititorul. Dacă nu, nu! Înțelegi, desigur ce vreau să spun. Onorat de prezență și semn, oltene. Vezi că a venit toamna, poate o punem de-o pastramă cu tulburel. Ah, vise... Narcis - cînd societatea (asta, consumeristă) ne vinde din ce în ce mai multe chestii inutile și ne chinuie prin condici de prezență și ore suplimentare, reacția este să evadăm. Și o facem în mai multe feluri: chiul, concedii medicale (care tot chiul se cheamă), băutură, conversații cu prietenii. O formă de evadare este și visul, pe care deocamdată nu pune nimeni taxă. Îi admir pe visători, ei au dus lumea asta înainte. Onorat de vizită. Cu Waldo însă e altceva. Uneori prezența lui mă indispune, alteori e chiar binevenită, dar asta depinde numai de mine.
+ *	George Pașa [23.Sep.08 17:58]
Îmi place textul, deoarece îmbină într-un mod fericit, aș spune, meditația amar-(auto)ironică, visul-aspirație, visul-reverie, visul-lenevie etc. De acord cu ideile ultimelor cinci versuri (ceva asemănător mai spusesem și eu, dar nu despre "sensul giratoriu" al realului, ci despre "intersecțiile" acestuia). Aici Waldo apare ca o instanță necruțătoare, asemenea conștiinței, care "amendează" lenevia visării. Totul se plătește cumva/ cândva, pare a ne spune acesta. Construcția textului mi se pare bună, intuisem, până a ne spune autorul însuși, rolul strofei incipiente. Mai mult, ultimele două versuri ale acesteia, unde recunosc pecetea stilistică a lui Anton, pregătesc acea incursiune ulterioară, unde versul "noaptea îmi părea un apendice gata să crape" e simultan și reflexiv, și ușor persiflant. Remarc textul pentru construcția riguroasă, pentru capacitatea de a ne bucura (unora) sufletul și mintea prin rafinamentul stilistic, prin omenescul respirației poetice.
=  cele lumești să ne atingă	silviu viorel păcală [23.Sep.08 18:06]
să se întâmple dacă ne împinge destinul, să aducem toamnei ofrande!
=  aici provincia!...	ioana matei [23.Sep.08 19:05]
foarte interesata de *promovarea* ideii... de vis...si de noapte...cred ca mereu visam ceea ce stim deja...adica *realitatea* lumii noastre...perfecte... "un sens giratoriu cu prea multe ieșiri pe care nu le nimerim niciodată și de cele mai multe ori ne încurcăm unii pe alții " si fiecare are lumea lui... foarte departe de "căciulițe roșii cu moț" din lumea ei perfecta ioana matei (un vis urat?)
=  Domnule George Pașa	Liviu Nanu [23.Sep.08 22:29]
Domnule George Pașa, cred că este prima oară cînd lăsați un comentariu la un text semnat de mine. Prezența dumneavoastră mă onorează, dar mai ales faptul că dați credit efortului meu liric, la fel cum a considerat și un editor, recomandînd acest poem. Ați sesizat bine, (auto) ironia mă caracterizează, dar e un cuțit cu două tăișuri, iar echilibrul este foarte fragil. Dar dumneavoastră sunteți un cititor avizat și tocmai de aceea comentariul pe care l-ați făcut, îmi va fi de folos în viitoarele încercări.
=  noapte buna!	silvia caloianu [23.Sep.08 22:33]
eu, care declar ca "mi s-au terminat visele", abia acum observ afacerea ta aici! insa, nu imi e clar, pana la urma: de vanzare sunt visele, totusi sau... pe gratis? adica, citesc titlul si ma bucur, dupa care... ma bucur si mai mult, afland ca: "nimic nu e gratuit în lumea asta / în afară de vise". cred ca revin la normal si incep sa visez... de maine :)
=  .	George Pașa [23.Sep.08 22:42]
Da, domnule Nanu, știu acele riscuri, dar fiecare creator (autentic) și le asumă. Textul e foarte bun, dar nu vreau să-i răpesc farmecul printr-o interpretare detaliată și, eventual, eventual, insipidă. P.s. Cred că e al cincilea comentariu la textele dvoastră, ultimul postat la primul text din ciclul "de mână cu Waldo", iar celelalte, în ultimii doi ani și jumătate. Felicitări!
=  Silvia și din nou George Pașa	Liviu Nanu [23.Sep.08 23:04]
Silvia, nici nu te pot lămuri prea mult. Visele nu sunt de vânzare, dar există și excepții, nu? Freud a făcut bani frumoși din asta. Domnule George Pașa, îmi fac mea culpa. Sunt un aiurit și de multe ori dau cu mucii în fasole, sau cu oiștea în gard...nuca în perete...Unii spun că e normal la un poet, dar asta nu mă scuză. De acum înainte am să țin minte, doar eu aș avea de pierdut.
=  Sperante, vise... toate pe bani!	Diana Iordache [23.Sep.08 23:57]
Interesant... Eu la un moment-dat, ma ocupam de vandutul sperantelor...
=  Semn...	Victor Potra [24.Sep.08 17:13]
Îmi place foarte mult această poezie, suficient încât să o iau pe arătură. Îmi cer scuze dacă am fost anterior deplasat, mi-a picat foarte bine metafora, mesajul, ritmul, tot, dar pe o sensibilitate acută, care nu are legătură cu cei de pe site. Scuze again.
=  alba neagra	serban georgescu? [26.Sep.08 12:19]
cel mai frumos vers din aceasta poezie mi s-a parut intrebarea asta la urma urmei simpla si de loc gratuita: de unde stii tu domnule care e cu adevarat lumea reala? hm?
=  i liv you	serban georgescu? [26.Sep.08 12:27]
iar gratuit in lumea asta (zic asta nu reala) este mai multe, nu numa' visele de ezemplu aieru' sau apa cand o bem din lacuri si izvoare sau un rasarit de luna zic si io nu dau cu paru ca din giratoriu putem sa iesim cand vrea muschii nostri ce n(t)e retine? dar de incurcat unii pe altii asta mereu nu doar uneori una peste alta se simte caldura mecanismului poetic cunoscut sub numele de liviu nanu numa ca anumite rotite scartaie nitel probabil de la vremea asta ploioasa nu-i nimica se unge
=  gata	serban georgescu? [26.Sep.08 12:49]
si apoi exista o crispare un fel de indarjire de a reda pe loc ca o lovitura de ciocan ceea ce ar putea sa mai astepte pentru a putea fi redat mai tarziu ca o mangaiere de ezemplu asta se petrecea noaptea dimineata waldo imi taia chitante pentru visele mele (imi vine in minte vorba lui nicetas ca cica vulgar este tot ce exclude abstractul iar chitantele astea exclud abstractul scuza-mi severitatea) eu unul, e adevarat, rezonez la aceasta crispare pentru ca si pe mine ma viziteaza adesea nu doar uneori dar atunci ma incapatanez sa tac si apoi cine e waldo asta domnule? ma face sa ma gandesc la un pinguin sau la batranul cu coaja de ou in cap calimero ...Ualdou... suna nefiresc de americaneste pentru pitorescul de tine mai bine bicuță de mână cu bicuță ce zici?
=  Șerban, care-i chichirezul?	Liviu Nanu [26.Sep.08 16:46]
Nu se poate cu Bicuță de mînă, Șerban. Bicuță e prea real, e din alt film, e personaj de proză, cititorul nu se va mai întreba atunci „cine naiba e Waldo?” Și dacă cititorul nu-și pune întrebări, atunci care-i chichirezul? Faptul că pe tine te frământă aberațiile mele lirice (ar putea fi categorisit un poem oniric, nu?), mă onorează.
=  Cu bucuria lecturii	Ioan Postolache-Doljești [26.Sep.08 22:51]
Mă bag și eu în vorbă,sfielnic și cuminte, Să-i spun lui Waldo să-ți pretindă șperț Că te taxeayă. Iar ca să promoveze-n branșă-i vînd un pont: Și cînd e treaz poetul tot visează, Așa că,Waldo,nu-l scăpa din ochi,taxează-l. Părere despre text-la prima citire m-am întrebat de ce țiar place posibila peritonită a hibernării,apoi am realizat că noaptea e atavismul anume rămas spre a ne primeni pînă la pruncie sufletele mînjite de veghe. Dovadă e versul:"peștii de acvariu să poatre căciulițe roșii cu moț". "cu moț" asta e aurul care poleiește versul,dă strălucire poeziei și te trezești c-o mai citești încă o dată să-i descoperi dincolo de vorbe, idei,trăiri, aevea sau în gînd,ce le ascund adeseori poeții. Cu bucuria lecturii,Ioan
=  Ioan	Liviu Nanu [30.Sep.08 10:24]
Domnule Ioan, sunteți de partea cealaltă a baricadei, observ. Sau v-a promis waldo jumătate din încasări, și atunci aș înțelege, nici eu n-aș rezista la o așa ofertă. Onorat de vizită.
=  Liviu	Geta Adam [01.Oct.08 09:52]
Liviu, viseaza ziua, strecurat undeva intre Waldo si Bicuta, poate asa descoperi ursul din tine:) Poemul asta e de o simplitate cuceritoare.
=  Waldo - constiinta de sine	Kosta Vianu [06.Dec.08 09:29]
Visele oferite nu prea par a fi de vanzare. Pentru ca nu mi se par vise obisnuite, "de doi lei". Par sa vina din adancul copilariei, unde ceva frumos si durabil pusese stapanire pe sufletele noastre, un farmec si o vraja care sunt de mult destramate. Ferice de del care mai poate visa. Poezia aceasta descifreaza despe autor un singur lucru: pare a fi un suflet curat, dincolo de orice banuiala. Waldo pe post de constiinta implacabila care taie chitante pe vise, asta da, cu asta se pare ca si eu sunt de acord. Desi eu nu pot s-o spun chiar asa de direct. Cu pretuire, K
=  Geta, Kosta Vianu	Liviu Nanu [06.Dec.08 13:31]
Geta, cu întîrziere îți răspund (și cu scuze, desigur). Ursul zici? Pe undeva ai dreptate, intuiția ta nu te trădează. Kosta Vianu - Orice este de vînzare, de ce n-ar fi și visele? Mă rog, ne putem imagina orice, nu? trăim într-o țară liberă. Onorat de vizită și semn
=  doamnei Victoria Menagache	Liviu Nanu [03.Apr.09 08:19]
Doamna Victoria, cu scuze pentru întârziere (din motive de offtopic, n-am văzut comentariul decît acum), vă răspund că sînt onorat de vizita dumneavoastră și semnul de lectură.
=  Iulia Garaciuc, cu scuze	Liviu Nanu [08.May.09 08:15]
Iulia, îmi cer scuze pentru întîrzierea răspunsului, comentariul tău este offtopic și deci, mai greu de văzut. Ai dreptate, personajul Waldo poate fi oricine, în funcție de starea de spirit a cititorului, de imaginația sa și de organul poetic. Onorat de vizită.