| = f frumos | Ecaterina Bargan [22.Sep.08 11:03] |
| real, mi a placut mult. mai ales inceputul si partea dinspre final, adica acea cufundare, cu totul, in mare, sau vis, sau mare visului, visul marii... sa traiesti frumos, linistit sa visezi. esti om rar, asa sa mi fii, ela ec | |
| + femeia mâlurilor | dorin cozan [22.Sep.08 11:26] |
| ai creionat bine atmosfera, printr un limbaj care sugereaza tocmai aceasta idee de larghețe, de pustiu, de leganare intr-un spatiu indecis. imi amintii de cel din femeia nisipurilor. asadar, un text care vorbește. pentru acestea, o luminita de pe mal. un singur amendament: e ceva care pare nelegat in privinta ultimei strofe | |
| = Poezia este un animal marin | Ioan Jorz [22.Sep.08 19:17] |
| Un poem care mi-a plăcut în întregime. Poate pentru că poezia este un animal marin, care s-a născut pe uscat și care ar dori să zboare în văzduh - ca să citez una dintre cele zece definiții ale poeziei. Într-un univers, aparent, acvatic, ai reușit să induci sentimentul de secetă, arșiță, imaginea fiind cea a unei lagune venețiene, unde marea putrezește și moare: "nu înțeleg cum pot muri apele", cadavrul ei este mâlul... "nu mai sunt decât resturi de ape". Interesant este și modul în care te plasezi în acest peisaj marin, tensionat. | |
| = ecaterina, dorin, ioan | Ela Victoria Luca [22.Sep.08 20:41] |
| ecaterina, cine știe cine și de-a ce visează și cine strânge visul și îl trimite mai departe din om în om, din loc în loc, și până în ce timp? O fi al mării, al apelor ei. dorin, finalul e rupt, abrupt chiar, fiindcă așa-s trezirile uneori (mai ales când sună ceasuuu) din vis/visare/reverie etc. am încercat însă să redau trăirea, pura și simpla fericire că marea nu moare. sunt 3 realități. inițial pusesem * după primul vers și înainte de ultimele 2. dar am zis să las așa fluid-întrerupte. ioan, poate că marea e și ea un fel de "animal" a cărui viață începe și se sfârșește cumva, iar uneori oamenii visează aceste timpuri, aceste materii care ne vorbesc. sau poate e doar un vis indescriptibil, o reală poezie. mulțumeeeeeeesc (cum scrie dorin), ela | |
| = Da! | George Floarea [23.Sep.08 00:24] |
| Imaginile create de tine în acest poem sunt foarte puternice, mie mi-ai creat o mare bucurie și e primul poem remarcabil pe care l-am citit pe acest site( exceptând biblioteca virtuală). Eu cel puțin, nu am găsit ceva de reproșat acestei creații de un deosebit rafinament poetic.Îți mulțumesc că exiști!gf | |
| = dreaming with eyes wide open | Marius Surleac [23.Sep.08 14:49] |
| Mi-e îmi place tot ce ține de suprarealism (pictură, film, poezie, etc.) iar textul de față este o dovadă clară - imaginile create se întrepătrund atât de simplu și complex încât nu poate decât să atingă sufletele prin această metamorfoză continuă. Sfârșitul se termină într-adevăr brusc dar îmi place totuși conexiunea prin antiteză cu titlul. Un text presărat de elemente descriptive foarte plăcute. Singurul element care nu mi-a plăcut a fost "nemișcare" (nu știu de ce, dar nu sună prea bine la citire și vizual - dar asta e doar părerea mea). Cu plăcerea lecturii, Marius | |
| = Moartea ca dispariție a misterului | Nicolae Goje [23.Sep.08 15:46] |
| Pare o tranziție de la moarte la viață, o moarte de neînchipuit.Simultaneitatea dispariției aburului și liniștea mi s-a părut interesantă(dispariția misterului odată cu instaurarea disperării pre-moarte). Și nu-nțeleg de ce nemișcare e stranie. Sfârșitul nu m-a convins, ceva de genu ca life still goes on. Merge, dar nu in epoca asta, zic eu. | |
| = Ritm interior remarcabil | ion toma ionescu [24.Sep.08 08:37] |
| Este intradevar o poezie frumoasa, cu imagistica vie,densa, ce recreaza o stare as zice de gratie, daca forta cuvintelor poetei nu mi-ar interzice "gratia".Ritmul interior este de asemeni remarcabil.Multumesc pt posibilitatea lecturii | |
| = si totusi | Anaid Siana [24.Sep.08 12:45] |
| nu m-am putut abtine sa nu mai citesc si alte poeme recente sub semnatura dvs mi-a atras atentia acest text marea moarta, o intindere care moare parca simt in nari mirosul ei puternic sarat finalul aduce o reinviere, o resuscitare a naturii moarte cu prietenie, Dia | |
| = yang-yin-yang... | Constantin Ion [24.Sep.08 17:03] |
| Marea este mereu vie, ca si viata, fiind chiar leaganul ei...Inedita aceasta stare a marii, in postura pasarii Phoenix, renascand-in alt timp!- o noua mare vie...Puternica aceasta idee poetica,frumoasa aceasta poezie... Cel | |
| = mulțumiri | Ela Victoria Luca [25.Sep.08 22:49] |
| Marius, e un continuum oniric, ceva greu de transpus și transmis, sper că am reușit. Nemișcare sau încremenire. Stranie fiindcă nu poate fi altfel o "mare în comă", o împietrire a apelor. Sfârșitul este brusc, exact ca trezirea bruscă dintr-un vis, ori ca o resuscitare. George, imaginile de aici sunt cele care abia dacă au găsit cuvintele pentru a se transmite, sper că am reușit măcar o zecime din forța și frumusețea lor. Nicolae, eu tot mai sper că misterele rămân, că exustă un fel de dispariție aparentă, urmată de o revenire mult mai vine, mai spectaculoasă a lor. Nemișcare stranie fiindcă e greu de închipuit o mare ale cărei ape "mor", încremenesc, nusemaimișcă. Ion, nu știu unde începe și unde se sfârșește grația, cert este că uneori/arareori suntem atinși de ea, nici măcar nu ne dăm seama când apare, că deja dispare. Dia, bucuroasă discret aici, în mine, că simțit pulsația acestei mări, dincolo de imagini, starea sau mai bine spus continuumul trăirilor și indicibilul. Ion, așa de ar fi, o mare fără început și fără sfârșit. Ori măcar un fel de reînvia în ultima secundă. O pasăre Phoenix. mulțumesc frumos pentru cuvintele voastre, ela | |
| = părere | Liviu Nanu [25.Sep.08 23:03] |
| Un poem frumos. Am însă și o cîrcoteală mică. Versul "sunt singură pe țărm în furtună". Aici cred că ar fi trebuit să sugerezi singurătatea, nu s-o declari. Am remarcat: "din gură îi ies pești putrezi bucăți de lemn pânze alge" (o imagine puternică) Aș renunța la "îi", se subînțelege, și nici nu sună prea bine "îi ies" "nu mai sunt decât resturi de ape aburul se pierde se absoarbe în pustiu" Un poem-metaforă în întregul lui. Citit, plăcut cu scuze pentru deranj al 699-lea cititor, anton | |
| = Liviu | Ela Victoria Luca [25.Sep.08 23:15] |
| bună privire mai ai, de vulturaș. scot acel "îi", da, da. despre singurătatea de aici: este singurătatea ființei în sine, "se cerea" spusă limpede, firesc, nu doar aluzivă, sugerată. e ca atunci când începe un film cu un anumit cadru, obiectivul direct pe personaj. așa, ca o aducere a privitorului încet prin întreg tabloul. fiindcă nu e vorba aici de senzația/starea/trăirea singurătății, ci doar o singură prezență umană în peisaj. e ca și cum îți povestesc ție, cel care nu a privit acel film/vis: "eram pe o plajă pustie, doar eu, nimeni în jur, niciun om..." mulțumesc, Liviu, Ela | |
| = bau | serban georgescu? [26.Sep.08 15:02] |
| nu pricep ce rost are primul vers si de ce titlului ii trebuie engleza care este salut exercitiul de moarte avem nevoie de exercitiu avem nevoie de execitii 1 2 1 2 1 2 atentie stai | |
| = dimineti | Stefan Doru Dancus [10.Oct.08 10:37] |
| Poem bun de citit in dimineti ploioase de toamna. Iti vine sa deschizi frigiderul si sa iei sticla cu vodca. Apoi sa recitesti, apoi inca un pahar. Nu vreau sa ma trezezc din starea asta, asa ca renunt la ultimele versuri. E mai placut sa traiesti in atmosfera creata de prima parte a textului. Ce putin pentru o dimineata sau o zi, ca apoi iar incepe vesnica trepidare cotidiana. Sa ai pace, Dancus | |
| = dăncuș dorului | Ela Victoria Luca [14.Oct.08 23:20] |
| mulțam de semn, acum l-am găsit. prima parte e aproape de netrăit. sfârșitul e o trezire, un val imens de ape, de re-viață. bucuroasă că ai primit peima parte a poeziei așa, cu tot nefirescul din ea, din atmosfera ei. ela | |
| = Temeri | George Baciu [23.Oct.08 20:50] |
| Mie poemul mi-a trezit angoase..cred ca ai trait destule (fertile) singuratati ca sa poti simti astfel. | |