Comentariile membrilor:

 =  poezie superba +
Dan Cârlea
[21.Sep.08 11:25]
si recomandabila, dupa parerea mea.
O pulsiune a mortii aici, rezultanta unei iubiri refuzate intr-atat
pana isi devoreaza propria lume. Si prima strofa si finalul sunt superbe.
Poate doar titlul ar fi bine sa fie schimbat si subtitlul eliminat.

 =  Carmen
Liviu-Ioan Muresan
[21.Sep.08 11:25]
Poem plin de sensibilitate. Îmi place depășirea limitei normale a pătrunderii. Esența întrebării "cine sîntem noi doi?", de unde ne contopim și unde se termină?

 =  +++
Silvia Goteanschii
[21.Sep.08 11:48]
Carmen, poezia este de o sensibilitate și finețe aparte, îmi plac mult lianele care cresc zilnic din tine, anotimpul care depune zăbrele, mia aceea de îngeri care, poate, caracterizează starea ta de spirit și finalul care te înclină spre meditație. Eu îl văd templu în care se închină poezia întreagă.

referitor la titlu, poate ar trebui să fie mai scurt, cu scopul de a da strălucire absolută textului, de exemplu: "Gratii"

cu sinceritate

 =  undeva
Ioan-Mircea Popovici
[21.Sep.08 11:58]
dincolo de geamandură
e mult mai rece
si mult mai adanc

 =  globuli albi, globule negre
dorin cozan
[21.Sep.08 12:16]
am avut urm revelatie citind: un cangur dirijand circulatia sangelui, in timp ce un elefant roz stropea cu pufarini genele creatoare de poezie.

 =  re
Carmen-Manuela Macelaru
[21.Sep.08 14:05]
dan,
am sa ma gansec in privinta titlului, un exces de iubire poate cauza la fel de banal si periculos ca un exces de sare, zahar:)
liviu,
contopirea e dinclo de geamandura, e mult mai bine acolo.
silva,
versurile subliniate de tine, lianele mai ales devin niste vene, gratii etc, imaginatia poate fugi unde vrei.
ioan,
geamandura din poem aduce un loc mai sigur, mai cald.
dorin,
este exact revelatia care si-a propus-o poemul, cu exceptia culorii roz, trebuia sa fie in picatzele, in rest, esti in parametri.
multumesc si va mai astept
mcm

 =  apariția gratiilor
Doru Dorian David
[21.Sep.08 15:31]
CMM, indracita iubirea ta... chiar daca ai in tine 'una-mie-si-unul' de ingeri...
da! un popas placut cu fruntea neincretita... poemul, limpede, improspatand aerul greu al toamnelor ce ne zebrelesc in cusca...

daaaa "stau în fața casei tale până trece și viața asta"... o zi buna... te-ai ascuns o felie din vreme!

 =  3D
Carmen-Manuela Macelaru
[21.Sep.08 19:06]
ziceam, cand sunt singura am o mie de ingeri, langa mine, nu in mine, altfel m-as contopi, m-as epuiza, nu as putea duce nici macar unul, si asa aveam unul dar l-am dat cadou de craciun anul trecut. da, nu m-am ascuns, am gasit o usa intamplator la marginea lumii, dar cand m-am trezit nici nu plecasem.te mai astept.
mcm

 =  cine sunt eu, cine ești tu...
Teodor Dume
[21.Sep.08 19:34]
carmen,
iau cu mine acest final superb
care prin ultimul său vers îmi deschide gândul

"când sunt singură am o mie de îngeri
îmi pot face bagajul chiar acum

sau mai bine stau în fața casei tale până trece și viața asta"

cu sinceritate,
teodor dume,

 =  Linia subtire dintre tine si el se rupe
razvan rachieriu
[21.Sep.08 20:41]
Linia subțire care demarcă cine ești tu, cine este el, se rupe și vă umpleți cu substanța iubirii ce face din pasiune și emoții “motive arhitecturale”.
Din tine cresc “liane” într-o rețea ce cuprinde viața iubitului și ești posesoarea fericită a “o mie de îngeri”.
O așteptare cât o viață merită iubirea.
Cu prietenească iubire, Răzvan.


 =  *
Andrei Trocea
[22.Sep.08 15:48]
mcm,
poate o sa ma certi pentru repetitie, insa parerea mea seamana cu cele din comentariile anterioare. se simte aici o acumulare de forta, care insa nu rabufneste, ca la altii imprastiind clabuci si licurici (:-)), ci e asezata curat, cu vers doar cat trebuie sa fie, cu stari bine conturate.
da, mi-a placut foarte mult.
mai ales:
"un anotimp ce își depune zăbrelele"
si
"nu știu la ce-ți folosesc, sunt doar un motiv arhitectural
din mine cresc zilnic liane"

acelasi,
andrei t

 =  re
Carmen-Manuela Macelaru
[22.Sep.08 18:04]
teodor,
se pare ca finalul a pus stapanire pe mai multi cititori, printre care te numeri si tu, sincer, l-am scris absolut la intamplare, nu credeam sa aiba asa efect.
razvan,
povestea cu ingerii e una mult mai veche, dupa cum spuneam,nu mai am nici unul, nici macar acela de paza, cel mai banal, dar cand sunt singura, nu stiu, se aduna de prin vecini si vin.
andrei,
sa te cert? e bine ca s-a vazut o acumulare de forte, desi chiar nu stiu de unde, in istovirea mea am mai putut apasa de tragaci.
va multumesc si va mai astept
mcm

 =  carmen
Maria Marcovici
[22.Sep.08 19:05]
imi plac "mai întâi aud tropăitul de cizme care-mi trepidează prin vene ca unda unui cutremur, atunci știu că vii să-ți faci loc în mine" si "aș vrea să stăm închiși unul în altul până depășim limita normală care demarcă cine sunt eu, cine ești tu"
altfel gasesc ca folosirea excesiva a cuvantului iubire duce la golirea lui de sens, la urma urmei ce e aia nu stie nimeni sa spuna exact, e aproape brutal sa spui iubire si e mai mult decat banal sa spui iar de ingeri, o mie de ingeri.

 =  maria
Carmen-Manuela Macelaru
[23.Sep.08 15:12]
in text nu am folosit cuvantul iubire, doar am consumat-o egoist si perfid singura, fara sa vada cititorii.
mcm




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !