| + textul acesta ar fi frumos sa stea la recomandate !!! | florin caragiu [17.Sep.08 11:15] |
| E un text fascinant, care dupa opinia mea ar merita sa stea la recomandate. Amploarea viziunii concura cu finetea si lirismul detaliilor, dramatismul si umorul se impletesc excelent alternarea straturilor creind zone de transparenta, trans-luciditate. Se developeaza astfel o viziune profunda si coerenta asupra realitatii si tainei ei cu o expresivitate poetica iesita din comun. finalul asaza luminile ce dau viata acestei poezii icono-grafice. de citat ar fi toata poezia. | |
| = atat de violet... | noemi kronstadt [17.Sep.08 11:41] |
| era ridicol sa trec peste ea, asa ca am intrat in aceasta poveste si-am vazut ca-mi vine atat de violet, cum niciun violet nu ma poate imbraca astazi atat de simplu | |
| = părere | Liviu Nanu [17.Sep.08 13:09] |
| Dan, repeți atât de mult "moarte" încât diluezi mesajul. La plural parcă era corect "înseși" (versul 6) N-aș fi intervenit, dar cred că poate fi un poem bun, cu mici modificări. cu scuze pentru deranj al 86-lea cititor, anton | |
| = bun | Leonard Ancuta [17.Sep.08 16:13] |
| tecst foarte bun, si puternic si cu mesaj. nu m+ar deranja daca ar sta la recomandate. imi place fiindca este conceput ca o poveste cu talc, in limbaj comun si are si taraganeala aia de povestitor, data prin versuri si spatiere. in orice caz, aici e de remarcat povestea, stilistic vorbind nu am fost atata de deranjat de una sau alta. e o mica greseala aici mi-am spus: această moarte în vine atât de bine (poate îmi vine) oricum, forta mesajului nu se risipeste pana la final. si asta e bine. apropo de final, mie intorsatura mi se pare f buna, dar redata ca tine. eu as fi redat altfel, adica eliminand in definitiv si vreodata. | |
| = Excelent | Liviu-Ioan Muresan [17.Sep.08 18:25] |
| Da, e un text ce trebuie recomandat. Nu doar limbajul poetic ci și viziunea și sentimentele. Moartea e învinsă de Cel fără de moarte, indiferent cît s-ar înfrupta și cu ce. Ceea ce pentru noi e limită, pentru El e doar deschiderea ochilor. Superb mesaj. | |
| = . | Adela Setti [17.Sep.08 18:31] |
| înseși fundațiile. altfel, un poem bine construit. recomandabil. | |
| = multumiri | Dan Cârlea [17.Sep.08 22:33] |
| va multumesc pentru comentariile deosebite si pentru stea. Da, e înseși. Iar acolo unde zice Leonard este "îmi vine". dar la mine e greu cu modificatul ca am nivel 0 si iar as astepta aprobarea. Si autorii cu nivel 0 nu pot fi recomandati, deci care va sa zica_ca nu exista. :P multumesc inca o data. dan | |
| + Up to date | Călin Sămărghițan [18.Sep.08 00:52] |
| Moartea este singurul subiect serios pentru poezie. Începutul aduce cu "It's all about love" al lui Vinterberg. Acolo trebuia să pășești peste cei morți subit în stradă. "Fundațiile blocurilor" este o expresie la care te poți aștepta într-o eră citadină a poeziei, dar când ele se "pierd" într-o moarte imensă ca cea din "fashion", te oprește paralizant în loc, oricât de grăbit ai fi. "Porii pielii s-au ridicat/ ca atrași de un înger", această reacție în fața acelui tărâm de "răcoare și plăcut" este impresionantă și merită remarcată. Apoi amintesc din nou biblicul "iubirea ca moartea e de tare", dialogul eros - thanatos nefiind ocolit de autor. Tiparul "intrării înăuntru" e același pentru toți, iar repetiția lui dă un echilibru plăcut poeziei și conferă stării acesteia care în mod normal e terifiantă, ceea ce autorul caută: impresia de așezare comodă în moarte. E moartea - odihnă, moartea - cer, moartea - "adânc/ adică bine". Ceea ce urmează în partea finală, poate sta foarte bine alături de un Ioan al Crucii, un Maxim Mărturisitorul, ori Francisc de Assisi. Din planul mundan poezia alunecă într-un plan mistic prin excelență. Dacă poezia a fost blândă până acum, surprinzător, poate, pentru un astfel de subiect, de acum devine de-a dreptul strălucitoare. Exprimarea poetică a pășirii lui Iisus în moarte este cutremurătoare și primește un sens prin excelență creștin, exclusiv creștin, un sens întreg și inalienat, plin și atotgrăitor, unde alături de oameni, păsări, brazi, ape, dealuri, râpe, munți, stau "spinii și cuiele" care îi vin "așa de bine". Avem aici a doua geneză a lumii când toate sunt "bune foarte". Da, creștinismul autentic oferă această viziune asupra morții/vieți atotcuprinzătoare, unde toate se regăsesc, dar transfigurate. Ultima strofă care păstrează același registru ideatic, în care regăsim laitmotivul "înapoi era ridicol să se întoarcă"... ultima strofă e un adevărat tropar al învierii. M-a înfiorat prin subtitlitatea și puterea de sugestie în exprimarea inexprimabilului, de a pune în concept adevăruri de credință, de a conduce poetic un discurs retoric, metaforic, imagistic, dialectic, cu idei abil șlefuite și strecurate cu răbdare, una câte una, picurate în inima și urechea cititorului, pentru ca în final să vină descoperirea după aceeași partitură, făcută cu aceeași delicatețe care caracterizează întreaga poezie. Inițial nu m-am împăcat cu titlu, și cred că mi-ar fi plăcut ceva mai puțin "fashion"-able, dar mă supun viziunii artistice a poetului și mă înclin a-l vedea în consonanță cu ambianța mundană contemporană în care el așează această cantată solemnă. Prin "fashion" Dan Cârlea se așează alături de Voiculescu, Crainic, Gyr și Cotruș, nu prin stil, desigur, ci prin puterea de sugestie, prin sensibilitate și profunzime, mult neglijate ori chiar inexistente în poezia de azi; prin modalitatea de a utiliza instrumentele vremii lui pentru exprimarea poetică a unor concepte greu de cuprins în cuvinte. Marile adevăruri au fost întotdeauna rostite poetic și metaforic, deoarece numai așa cuvântul are putere. Poezia e ruptă din cer. Dan Cârlea, mulți vor râde și poate nici tu nu vei înțelege, dar îți voi spune asta pentru că mi-a plăcut până dincolo de cuvinte: după ce am citit poezia ta îmi venea să cânt "Hristos a înviat". | |
| = q.e.d. dintr-o citire | Liculescu Constantin [18.Sep.08 04:30] |
| "restul oamenilor au conchis" că acest text nu e poezie, ci o îndelungă zeamă pseudo-filosofico-religioasă cu efect purgativ. | |
| = bun | ionut caragea [18.Sep.08 06:28] |
| Dac Cârlea a scris o poezie, care prin stilul detasat, chiar daca vehiculeaza cu atata moarte, prin joaca de-a viata si de-a moartea, si chiar printr-o oarecare naivitatate, as spune intentionata (autorul nu forteaza prin metafore alambicate si insista pe actul repetitiei)imi aminteste de Sorescu. Un text foarte bun. | |
| = erata | ionut caragea [18.Sep.08 06:53] |
| Dan, imi cer scuze pentru scrierea gresita a numelui. Succes cu aparitia noului volum. | |
| = parere | alexandru moga [18.Sep.08 13:17] |
| Este ceva fals (artificial) în discursul de mai sus. Nu știu să explic ce. Poate "și a deschis ochii atât de alb încât moartea nu putea păși peste ei" sau "a venit Iisus gol cu brațele deschise larg și cu ochii închiși" Poema nu are miză. Nu se leagă. Posibil să mă înșel. | |
| = armonie | cristina minea [18.Sep.08 15:09] |
| e un poem cu atat mai superb - imi permit aceasta licenta poetica:) -, cu cat mesajul (foarte profund!) este exprimat mai simplu. poemul asta se deschide ca un cadou frumos si curat. si tin neaparat sa va multumesc pentru el. imi place tensiunea care se creeaza cu fiecare strofa, o tensiune atat de frumos curgatoare. imi place deznodamantul, rostit intr-un mod inteligent si, in acelasi timp, candid. forma si fond se contopesc fara nici o disonanta, intr-o armonie totala. toata stima, annabel lee. | |
| = atat de rau ca e bine | dorin cozan [18.Sep.08 14:52] |
| mi a placut...clasicismul :D acestui text, curgerea si intoarcerea. 2 amendamente: pt un text bun, ca acesta, trebuie alt titlu. apoi cred ca ar fi mers mai bine fara iisus. daca nu ar fi fost, as fi dat steaua. oricum, lumina fie cu tine! | |
| = ... | Dan Cârlea [18.Sep.08 16:55] |
| multumesc, din nou. Ma bucur ca mi-a iesit cat de cat; Nechifor Crainic, Sorescu... voi vreti sa ma urasca toti copiii de liceu, este? :P Nume foarte mari, macar sa confirm si eu pe sfert cat ei. Sa fim seriosi... Cat despre prezenta lui Iisus in text, cred ca e la locul lui acolo. Stelele vin si pleaca, El ramane. cu prietenie, dan | |
| = și pentru că / nu se rupea / au mai chemat un... | Victor Potra [18.Sep.08 17:18] |
| ... elefant! Imediat m-am dus cu gândul la cântecelul din copilărie... Paradoxal, asta m-a făcut să percep poezia acut. Spun doar că m-am plimbat regește în ea, de la reflecția ușor banală "ne naștem pentru a muri" - dar atât de personalizabilă... - până la gânduri foarte depărtate de punctul de plecare, gen stingerea soarelui, dispariția umanității... Una dintre puținele poezii în care prezența lui Isus nu mă deranjează, pentru că nu aplatizează nimic, nu e nici simbol religios aici, nici pleasnă pentru public, stă pentru esență a umanului știutor și cuprinzător, printru care toate au nume, deci logos. Poeziile sunt pentru mine prilejuri de călătorie, cele în care mă îmbarc, thank you for the ride, Dan. | |
| = trage, încă o dată | Adrian Firica [19.Sep.08 03:56] |
| înțeleg, din prima strofă, că "e mai multe morți" pe capul tău, numai că tu ai călcat în asta "așa de bine"... m-ai înduioșat. | |
| = moartea pe drum... | Cursivu Petre [20.Sep.08 12:55] |
| Moartea își face loc în viața, pas cu pas, ca la urmă să trăiască singură...dar nu suprem, întodeauna acei care o descoperă,trăiesc... | |
| + Adâncă reverență! | florin otrocol [21.Sep.08 02:09] |
| Salutări Dane. Deși aș prefera tăcerea, acea nevorbire umilă dinaintea vieții și morții, mă văd totuși obligat să-mi justific premiul. Orice aș spune ar fi inutil. Superlativele ar fi de fațadă aici. Insist doar asupra ideii al clasicului paradox: ce bine îmi este în viață, ce bine îmi este în moarte. De aceea prefer eu albul și negrul, de aceea prefer să mă opresc aici să-ți ofer o adâncă reverență. Dacă m-am dovedit prea alambicat o să revin să-mi justific și literar-lizibil gestul. Cu stimă, Florin O. | |
| = & | Dan Cârlea [21.Sep.08 11:24] |
| iar multumiri si sa ne citim cu adancime. adica bine | |
| = ! | Adriana Lisandru [23.Sep.08 16:48] |
| de cand a aparut poezia asta pe Agonia am citi-o in fiecare zi. si, de fiecare data, cu acelasi regret: ca nu am scris-o eu! remarcabila, Dane, felicitari. consider ca nu mai are rost sa o comentez - as repeta in buna parte ce a spus Calin Samarghitan. las doar un semn de sincera apreciere. | |
| = . | Dan Cârlea [23.Sep.08 19:54] |
| multumesc Adriana. Si mie imi pare rau ca nu am scris-o eu mai demult. :P Las' ca tu o sa ai alta inspiratie, la fel ca asta. Nu s-au terminat versurile. | |
| = * | Laura Cozma [31.Oct.08 12:03] |
| din cate stiu eu, insesi este feminin, singular, genitiv. si corect este: ele insele (insele fundatiile blocurilor) legat de poezia in sine, cred ca ceea ce o face sa fie atat de frumoasa este atmosfera ireala, de basm, datorata personificarii si hiperbolizarii mortii, cat si ecourilor biblice, prin biruinta mortii de catre Mantuitor. o steluta simbolica si de la mine, dar cu bulina neagra pt dezacord :) | |
| = niciodata spinii și cuiele nu-i venisera asa de bine | Ada Ionescu [10.Sep.09 18:59] |
| Eu simt ca poemul tau are trei puncte forte: in titlu (care contrasteaza cu poemul in sine prin asteptarile pe care le sugereaza), in constructiile foarte puternice ("această moarte îmi vine atât de bine cum nu mi-a venit nicio femeie" si toate celelalte, dar sunt si altele...) si in felul in care ai reusit sa "deturnezi" finalul. Foarte frumos! Multumesc, Dan! | |