| = pașii serii sfâșiind dimineața | Murza Narcis Ioel [17.Sep.08 08:37] |
| unelte aparținând decorului creator( inima, fruntea, grămada de foi, teancul de pagini) construiesc în curgerea poemului o barcă ( asemenea celei lui Charon) care încearcă să traverseze lumina( sau "apa fără pământ") spre o altă viață. pe treptele cuvintelor parcă coboară pași "de felină apraope ucisă" spre grota cu pereți de granit a istoriei unde oamenii își sting lumânările. stimă & sinceritate, M.N.I. | |
| = Elei | Silvia Goteanschii [17.Sep.08 10:03] |
| Atunci când întrebătorul nu întreabă nimic, ci simte aerul cald din cealaltă viață, salamandra nu este protectoare, salamandra târăște sufletul prin cele mai întunecate locuri. Într-o viitoare reîncarnare neiubitul suflet în orice chip, în orice făptură va reîncepe marea creație, căci destinul se schimbă la fiecare naștere și necătând la aceasta, schimbarea nu va atinge oricum CHEMAREA TEANCURILOR DE PAGINI. În fața morții nimic nu te mai bucură și realitatea va depăși momentul trecerii în care va rămâne istoria unui suflet și a caracterelor care l-au modelat. Până la ultimul punct al existenței, fiecare ființă trăiește în interior, în subconștient momentul viitor al morții, aceste sentimente având, cu siguranță, finalitate și materializare. | |
| = Narcis, Silvia | Ela Victoria Luca [18.Sep.08 15:32] |
| Narcis, bine ar fi să poți scrie poeme ca o luntre a lui Charon, măcar trecerea ar fi cu adevărat trecere. Din păcate, rare poeme sunt așa pe pămânțelul acesta. Silvia, chemarea teancului de pagini se aude mereu, totul este să poți ieși din tine, să poți scrie ceea ce există lăuntric. Vorba unui coleg de pe site: aș fi mulțumit dacă aș putea scrie măcar pe jumătate din câte există în mine. Mulțumesc frumos, Ela | |