| = Steady as a rock:) | Iolanda Bob [15.Sep.08 20:27] |
| Stimată Pui de Cuc:) Zglobiu epitaf!! Deși are toate elementele din natură, vrăbii, vulturi, munți, nu e rural. Deci nu e bun de Săpânța:) Acel Prolog (vocativul vesel:) avertizează că urmează ceva grav, solemn, "gata cu visarea"! Dar apar vrăbiuța autoironică et comp?;) Cred că poemul rezistă și fără adresarea directă, inițială,și fără P.S. Cred că ar fi mai bine să schimbați titlul schimbați titlul, ori să puneți verbele la trecut...dacă e epitaf, nu prea poate fi la prezent. Apreciez mult ochiul (auto)critic care reușește să-și radiografieze viața, dreptul la visare și dezamăgirile. Ironia înseamnă inteligență, iar autoironia=inteligență². Ultimul vers are o rezonanță plăcută, de vers dintr-un sonet shakespeare-ian. "Dar pot visa și", precum și acel "dar" din penultimul vers, ar putea lipsi deasemenea. Cred că poemul rescris, ar fi exact atât de elegant pe cât l-ați gândit dvs. O seară plină de poezie vă doresc, doamnă Gunea:) | |
| = Cu mulțumiri ! | emilia gunea [06.Jun.09 23:01] |
| Răspund așa de tarziu încât înțeleg ca este inutil. Nu veți citi răapunsul. Primisem observațiile dv. prin e-mail si nu stiam cum se răspunde dar am ținut seama și am corectat tot căci aveați dreptate. Vă mulțumesc, chiar dacă acest mulțumesc nu va ajunge la dv. niciodată... | |