| = târziul dorit parcă... | Cursivu Petre [15.Sep.08 13:09] |
| O ploaie ce duce cu ea sindromul fierbinte al unei iubiri...imaterial prefăcânduse-n umbre... "se șterge tot în ultima ploaie nici noi nu mai suntem." | |
| = simbolul numărului zero | Silvia Goteanschii [15.Sep.08 13:07] |
| Plecare de toamnă, o poezie pe care trebuie să o citești cu voce tare pentru ai simți cântecul. în ultima ploaie sunetele devin ecouri îndepărtate niciun om care să asculte pic pic pic difuz și albastru pic mâna nu-mi devine palmă nu salvează nimic - omul se ascunde în carapacea lui, nu asistă la devenirea momentului zero, nici în sens senzorial și nici auditiv; ultimul vers din această strofă se referă, bănuiesc, la neputința omului de a opri schimbarea naturală a anotimpului, neputința de a rămâne într-o toamnă eternă, omul cu mână și palmă nu are puteri supranaturale ultimul cântec pic pic pic trecut știut prefăcut zero nimic se șterge tot în ultima ploaie nici noi nu mai suntem - noi nu mai suntem toamnă, noi vom fi iarnă, apoi vom fi primăvară și... Ajungerea în punctul nul, contopirea cu punctul inițial, începutul și sfârșitul anotimpului formând un întreg efemer și reversibil în dependență de trecerea timpului frumos poem | |
| = părere | Liviu Nanu [17.Sep.08 14:22] |
| Mi-a plăcut cum ai folosit repetiția. Ai reușit să dai un ritm poemului și pot spune că l-am citit cu plăcere. cu scuze pentru deranj al 106-lea cititor, anton | |
| = multumiri | Andrada Ianosi [17.Sep.08 15:13] |
| pentru trecere si cuvinte, Silvia, pentru disectia poemului ( o taietura frumoasa ai facut ), pentru sensibilitatea lui Petre si pentru sinceritatea celui de-al 106-lea cititor, Anton ne mai citim. | |