| = Semn | Doru Emanuel Iconar [11.Sep.08 12:21] |
| Ne-ați dăruit din nou una din palpitantele povestiri polițiste ce par să facă casă bună cu scrisul dumneavoastră. Personajele bine creionate, imagini pline de culoare, ritmul alert ce nu obosește privirea cititorului, o anume lejeritate în a urmări canonul acestui tip de scriitură, finalul oarecum așteptat, cu toate astea lăsând loc speranței, toate fac și din textul de față o lectură plăcută. Cu drag Doruleț | |
| = Doruleț, deși am mai spus-o... | Emil Iliescu [11.Sep.08 13:50] |
| Doruleț, deși am mai spus-o și unui alt prieten drag mie, Andrei Trocea, repet faptul că aceste texte nu mă reprezintă, mi se pare tot timpul că sună simplist, banal, fără nicio urmă de poezie. Dar poate uneori așa este ea, viața noastră...De aceea am încercat să ofer și altceva decât fraze lungi și îngemănări de imagini poetice, care uneori poate plictisesc pe un astfel de site. Ca întotdeauna, tu ești printre cei mai fideli critici ai gândurilor mele! Cu mulțumiri prietenești, Emil | |
| = Rezumat | craciun stelian-vasile [16.Oct.08 11:03] |
| 1- un negociator nu spune niciodata "NU"; 2- un negociator bun, nu ameninta niciodata. Pentru partea a doua. 3- In prima parte erau despartiti, in a treia impreuna. Poate ar trebui descrisa impreunarea, un mic pasaj, ceva... In rest numai de bine, talentul evident, descrierile foarte bune, perspicacitate si ...final asteptat. Dar astept continuarea! | |
| = D-le Crăciun, când ești... | Emil Iliescu [16.Oct.08 15:59] |
| D-le Crăciun, când ești într-o situație limită, când propriul copil se află în mâinile celor cu care ar trebui să negociezi și cărora nu trebuie să refuzi nicio doleanță, atunci înveți ce înseamnă și cuvântul "nu". De la echilibrul psihic perfect, te poți trezi într-o stare depresivă fără ieșire, incontrolabilă și atunci recurgi la singura armă din lume, despre care nu ști niciodată din ce parte va trage: amenințarea. Ryan și Pamela erau doar separați, nu divorțați, și întotdeauna o dramă de genul celei petrecute cu copilul lor este de natură să unească din nou într-o familie doi oameni pentru care idealul căsniciei nu mai are aceleași granițe. Urmarea...? Nu știu, ce să spun, mi se pare că a trecut o viață de când am scris acest text. Ce vrei, așa e la o anumită vârstă! Îi las pe cititorii și prietenii mei, în rândul cărora, cu acordul tău, te voi număra și pe tine de astăzi, să o continuie... | |
| = concluzie | Jack Spiner [03.Nov.08 16:30] |
| Deci, acesta este unul dintre putinele texte de pe site pe care le-am citit in intregime. Concluzia: lasand deoparte cateva mici detalii, textul este scris in asa fel incat te determina sa il citesti cu placere. Si totusi, poate nu are nevoie de o continuare, atata timp cat finalul este deja cunoscut. Ar risca sa devina plictisitor. | |
| = Jack, îți mulțumesc... | Emil Iliescu [03.Nov.08 21:20] |
| Jack îți mulțumesc pentru aprecierile tale și nu pot decât să fiu de acord cu tine: o continuare nu ar face decât să vină în întâmpinarea așteptărilor cititorului, fără vreun deznodământ special. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Interesant, doar o observatie... | Diana Homescu [12.Nov.09 15:29] |
| E un text mai vechi, dar eu acum l-am descoperit :) Totul are sens, scris foarte bine cum m-am obisnuit deja...doar o foarte mica observatie, daca-mi este permis. Cand mediatorul afla ca a murit fiul sau pentru mine reactia lui este mai ciudata, ca sa zic asa. Adica eu una mai intai as fi cazut jos, as fi urlat de durere, as fi jelit...si abia apoi imi pasa ce anume cauta FBI-ul in toata povestea si cum s-au petrecut exact lucrurile. Parca nu reiese durerea foarte bine ca prima reactie la vestea cea rea. Dar oamenii sunt diferiti, asa ca poate observatia mea e subiectiva... Sa vedem ce proze interesante mai gasesc de la acest scriitor! | |
| = Diana, ai dreptate... | Emil Iliescu [12.Nov.09 18:45] |
| Diana, ai dreptate, poate altul în locul lui McKintosh ar fi urlat de durere. Dar, uneori, durerea din suflet anesteziază toate acele simțuri ce te fac să urli din toți rărunchii atunci când pierzi pe cineva. De obicei, polițiștii sunt bărbați ce se interiorizează perfect. Dar asta nu înseamnă că nu vor face totul pentru a se răzbuna. Cu mulțumiri pentru atenția lecturii! Cu prietenie, Emil Iliescu | |