| = verbalism | Malciu Denis Marian [26.Aug.08 04:27] |
| De ce să pretindem ca un critic literar să remarce aspectele „ezoterice”, „inițiatice”? Sau ce legătură are critica literară cu doctrinele spirituale? Vasile Lovinescu, la care se face referire, a vorbit primul la noi despre posibilitatea ca unii scriitori să fi expus date aparținând unor organizații tradiționale, „oculte”, fie cunoscând ceea ce transmit și autorizați de acestea (Dante, Creangă), fie fără ca ei să cunoască deplin valoarea spirituală a ceea ce comunică, jucând mai mult rolul de „instrumente”, în virtutea talentului lor artistic (Wagner). Dar nu cred că V.L. a avut vreo clipă intenția ca din această perspectivă să renoveze critica literară, tocmai pentru că, asemenea maestrului său Rene Guenon, făcea o foarte netă distincție între cultura modernă, prin definiție „profană”, și doctrinele spirituale. A vorbi despre „întinderea și importanța esoterismului occidental” în „funcționarea polisemică a mesajului cultural european”, în „marea cultură europeană”, înseamnă a confunda două domenii complet diferite. „Morfologia culturii” nu se poate întâlni cu „filosofia ocultă”, pentru simplu motiv că prima decurge din ignorarea totală a celei de a doua, ca orice altă producție a spiritului modern, „profan”. Eu unul nu cred că „hermeneutica” modernă, „semiotica”, „semiologia” de tip Umberto Eco, Marin Mincu etc. au vreo legătură cu simbolismul tradițional. Și cred că un „hermeneut” toată viața de ar sta aplecat asupra textelor tradiționale nu ar căpăta nimic din cunoașterea de la care au emanat acestea, ci doar rezonanța mai mult sau mai puțin sofisticată a cuvintelor. Verbalism pe care îl recunoaște fără să vrea și autorul când spune că „oferta” „organizațiilor oculte” constă în „funcționarea polisemică a cuvântului” …. | |
| = Multumesc pentru intelegere | Radu Cernatescu [26.Aug.08 14:03] |
| Persistati intr-o regretabila eroare. Confundati verbozitatea care va caracterizeaza (v. dimensiunea comentariului dvs) cu profunzimea polisemica. Ca sa intelegeti mai bine, sa luam, de pilda, lexemul idiot, care insemna inca din scrierile sec. al xii-lea ignorant (v.studiul lui Edouard Confesseur). Folosit in contexte ca: un idiot scrie idiotenii despre o hermeneutica idioata, avem un exemplu de verbalism, de gratuitate, de truisme, o trasatura elocventa a discursului de tip postmodern care va caracterizeaza. Un hermeneut ar stii insa ca sintagma idiot are o etiologie ciudata, provenind in toate glosiile greco-romanice din i-dio(s), cel fara de dumnezei, adica un ignorant in probleme mai adanci, teologie, el definind initial un pagan, un ateu fara credinta etc. Chiar daca etimologic cuvantul nu denota lipsa de inteligenta, Evul Mediu avea nevoie de un lexem care sa indice clar ideea ca lipsa unei credinte denota, inevitail, restrangerea orizontului cunoasterii, o saracie noetica. Nu va cer sa va manifestati ca atare, sa aveti o credinta, o componeta mistica fara de care orice hermeneutica nu poate fi inteleasa, dar cel putin o minima incredere in cuvant ca el nu a fost creat doar pentru a ușura comunicarea dintre oameni ci si pentru a le arata oamenilor Cuvantul divin. | |
| = simpla replica | Malciu Denis Marian [26.Aug.08 23:47] |
| „Oferta organizațiilor oculte”, dacă ele sunt cu adevărat inițiatice (nu doar speculative, cum este de câteva secole masoneria pe care o tot invocați) nu poate consta în altceva decât în a-l ratașa pe cel calificat la lanțul său inițiatic, a-i oferi o influență spirituală. Pentru acest motiv Vasile Lovinescu, de care pomeniți, a primit o inițiere sufită (islamul ezoteric); iar Vasile Voiculescu, din câte se spune, a practicat isihasmul (latura inițiatică a ortodoxiei). Pentru că este vorba aici despre organizații inițiatice vii, ceea ce nu este cazul cu „organizațiile oculte occidentale”, în ciuda „prestigiului lor imens și incontestabil”, pe care îl invocați cu naivitate, în cadrul acestora supraviețuind doctrina și simbolismul, care nu mai sunt însă înțelese bine în prezent nici de reprezentanții lor. Și nu trebuie confundată inițierea cu mistica occidentală, așa cum vă exprimați (fie și „aplicată intuitiv”), ceea ce e o distincție capitală când vorbim de domeniul inițiatic. Dar probabil dvs. nu aveți în vedere adevărata inițiere, ci puzderia de societăți secrete care proliferează în occident, derivate ale „ocultismului” și „teozofismului”, care, probabil vă vor primi cu bucurie în sânul lor citind că le plasați în „subteranele marii culturi” și că le atribuiți „funcționarea polisemică a mesajului cultural european”. În rest, sunt de a cord cu tot ceea ce spuneți despre George Călinescu, evident, în măsura în care înțeleg, având în vedere că pot fi probabil, așa cum spuneți, un „idiot”, adică un ignorant în problemele „mai adânci, teologice”. | |
| = Despre o docta ignoranta | Radu Cernatescu [27.Aug.08 10:38] |
| Dle Malciu, va flositi de numele lui Vasile Lovinescu cu o docta ignoranta ce tradeaza o cultura regurgitata de pe Internet! Iar cunostintele dvs in domeniul esoterismului occidental sunt niste stereotipii luate la mana a doua din aceeasi sursa, Pentru cultura Dvs aflati ca popasul lui V.L. in secta alawitilor (care nu are nicio dimensiune initiatica, fiind un soi de neo-protestantism islamic) s-a facut la indrumarea a doi corifei ai esoterismului occidental, Guenon si Schuon, pe care maestrul falticenean i-a recunoscut intreaga lui viata de maestrii spirituali, tocmai in ideea regasirii unei unitati transcedentale a religiilor, o unitate pe care esoterismul quintesential (Guenon) al doctrinei masonice a clamat-o in forma unei religio perennis (Schuon) inca de pe vremea pansophiei rozicrucienilor. Si poate ati aflat de pe vreun site de popularizare ca Guenon, magisterul meu, cum il numea Lovinescu in cercul sau de intimi, a scris studii apologetice dedicate simbolismului si ocultismului masonic, numindu-l un magistère qui n'a pas fini de porter fruit. Poate ajungeti sa le cititi si vom putea o discutie mai la obiect. Si tot pentru a va pune ordine in idei, aflati ca V.L nu a practicat niciodata isihasmul, excursia sa la muntele Athos, unde i s-a refuzat intrarea, a fost doar o alta cautare a originilor ocultismului occidental, care prin cathari si bogomili se inrudeste cu isihia in formele lui contemlative (v. tipologia saturniana a omului de geniu in ocultismul occidental). Cand ati vorbit de intierea in isihasm, ati facut doar o mica si involuntara confuzie, singurul cu adevarat initiat in domeniu este tot un Vasile, Andru, si daca doriti va pot face o recomandare pentru a nu mai vorbi ex catedra despre notiuni pe care nu le stapaniti. In rest, sunt sigur ca sunteti o minte deschisa si ca doar lecturile superficiale va ratacesc pe drumul desavarsirii de sine. | |
| = raspuns | Malciu Denis Marian [27.Aug.08 17:22] |
| Nu ați citit cu atenție: spuneam că Vasile Voiculescu, nu Lovinescu ar fi primit „binecuvântarea” isihastă. Despre V.L. cunosc atât din cărți (de pildă „Vasile Lovinescu și funcțiunea tradițională”, de Fl. Mihăescu și Roxana Cristian), cât și chiar din gura celui mai bun prieten al său, dl. Florin Mihăescu, șeful grupului de studii tradiționale Hyperion, fondat de VL și perpetuat până azi. E adevărat că Guenon, în căutarea unei inițieri, a intrat în masonerie, dar a părăsit-o constatând că aceasta și-a pierdut caracterul operativ, lanțul inițiatic, încă din sec. 17; și el nu trebuie prin nimic legat de masoneria modernă, ca organizație, de care s-a detașat total pentru că o considera deviată spre preocupări politice. E adevărat că masonii de azi sunt cei care se „leagă” de el pentru că prin studiile consacrate simbolismului masonic le-a redescoperit sensurile profunde ale doctrinei pe care ei o conservă fără să o mai înțeleagă. Constatând că posibilitățile inițiatice ale occidentului sunt epuizate, RG a luat contact direct cu reprezentanții autorizați ai tradițiilor orientale; se știe că în 1912 a primit o inițiere sufită, iar în 1930 se stabilește definitiv în lumea islamică. El a restaurat „ezoterismul occidental”, ca doctrină și simbolism (nu și ca inițiere), pentru a demasca contrafacerile grupărilor ocultiste, și a putut face asta numai și numai datorită contactului lui cu posibilitățile inițiatice vii ale orientului. În definitiv, principalele sale cărți sunt o expunere a doctrinelor orientale. Desigur, aș dori să știu mai multe despre Vasile Andru și îmi cer scuze pentru răspunsul prea lung. | |
| = Denegare humanum est | Radu Cernatescu [27.Aug.08 21:32] |
| E adevarat ca acesta nu este un portal pentru elite, proprietarii fiind interesanti din motive comerciale mai mult de trafic decat de calitate, dar daca tot aveti idei preconcepute despre masonerie faceti-va un blog unde va puteti posta stereotipiile si fixatiile mentale. Repet, si va rog cititi cu atentie, VASILE LOVINESCU nu a fost initiat in isihasmul athonit, e doar o mistificare preluata de dvs la mana a 3-a. El singur a spus ca nu a fost primit la muntele Athos pentru ca cererea de rezidenta putea fi inaintata doar de un cetatean grec. In rest, cartile ii asteapta doar pe cei care sunt demni sa le citeasca. | |
| = Erata la un Weltanschauung | Radu Cernatescu [28.Aug.08 00:27] |
| V. Voiculescu a fost imason, nițiat, ca și Sadoveanu, în timpul primului război mondial (1917), recomandat fiind de prietenul său, el însuși francmason, Al. Vlahuță. Două loje, una din Vaslui (Aprodul Purice) și alta din Bârlad și-au disputat în epocă întâietatea iluminării sale. In Bucuresti, Vasile Voiculescu a facut parte din loja Mesterul Manole, o cariatida a culturii romanesti si a elitismului si ecumenismului interbelic. Aici s-a nascut ideea Rugului aprins, un cenaclu duhovnicesc tinut la manastirea Antim, menit sa transmita elitei intelectuale a momentului, formata in marea ei majoritate din masoni, perceptele isihasmului, aceasta yoga spirituala crestina cum o numeste Vasile Andru. El este cel care a reeditat acest cenaclu, dupa 89, la Sihastria, Fiecare gnoza isi are formele ei ritualice si speculative, cat si o componenta elitista, initiatica. predarea traditiei isihaste catre intelectuali nu s=a dorit a fi, in epoca, una initiatica, ci doar o forma de raspuns la intrebarile ontologice ale unei elite care cauta radacinile oculte ale unui etnotonus autohton. Orice initiere, stimate domn, are in mod inevitabil o dimensiune subiectiva, fiecare primeste ceea ce este el capabil sa primeasca. Afirmand ca initierea masonica ar fi (citandu-l din nou la mana a 2a pe Guenon) doar o forma de alpinism politic si trecand sub tacere alpinismul spiritual, vorbeste suficient de elocvent doar despre asteptarile si posibilitatile dvs de intelegere. | |
| = de necrezut | Anni- Lorei Mainka [28.Aug.08 12:03] |
| un articol extrem de interesant - informativ si mai ales de necrezut - commurile il completeaza f. bine va multumesc ciudat este doar ca nimeni nu s-a incumetat sa-l mai comenteze | |
| = mai multa atentie | Malciu Denis Marian [28.Aug.08 14:42] |
| Mă bucur că în sfârșit ați observat că nu am spus despre Vasile Lovinescu că ar fi practicat isihasmul. Constat că de fapt nu citiți cu atenție, din care cauză am tot fost nevoit să repet; de aici „stereotipiile” și „fixațiile mentale” pe care le remarcați cu amabilitatea care vă caracterizează. Sunt nevoit să repet: Guenon spune că masoneria nu mai este „operativă”, în sensul că nu mai este capabilă de o transmitere inițiatică propriu-zisă, adică de transmiterea unei influențe spirituale. Dar îi rămâne o inițiere „speculativă”, adică doctrina și simbolismul conservat pot oferi o inițiere cosmologică „virtuală”, de cunoaștere. Dar, după Guenon, masonii moderni au pierdut în bună măsură această cunoaștere, ori sensurile ei profunde, din cauza preocupărilor lor „sociale”, „morale”; ca atare consideră masoneria o organizație inițiatică ajunsă într-o fază de degenerescență (de pildă în „Scurtă privire asupra inițierii”, cap. III, dar și în multe alte locuri). Nu sunt ideile mele preconcepute, ci punctul lui de vedere. În „Rugul Aprins” a existat și altceva decât discuții despre „lucrarea lăuntrică”, prin poposirea la Mănăstirea Antim a unui călugăr rus, Ioan Kulîghin, (cel Străin). Părintele Sofian Boghiu spune clar că acesta avea harul rugăciunii neîncetate în inimă și că îl putea „transmite” celui calificat, că putea „iniția”, „binecuvânta”. Se spune că părintele Benedict Ghiuș de la Techirghiol ar fi primit această „iluminare” isihastă. În căutarea „rădăcinilor oculte” și când vorbim despre „scriitori inițiați” e necesar să se facă diferența între inițierea „operativă” și cea „speculativă”, pe de o parte, și pe de alta, între acestea și „pseudo-inițiere” (apanajul grupărilor ocultiste de tot felul). | |
| = Multumesc pentru neintelegere II | Radu Cernatescu [28.Aug.08 15:51] |
| Citati cu voluptate din exegeza lui Denys Roman, Rene Guenon et les destins de la Franc-Maconnerie, iar afirmatiile exegetului i le atribuiti lui Guenon. Nu sunt un guenonist si nu ma intereseaza hic et nunc exegeza guenoniana. Textul meu a vrut doar sa arate cum initierea masonica ofera scriitorului dispus la a intra intr-o loja de cercetare (si nu intr-un club de plesance cum sunt azi multe loje) o subterana de acces la universalitate, la miturile si simbolurile arhetipale pe care C.G. Young le vedea nu doar ca motorul de actualizare continua a traditiei ci si drept cariatidele mentalului colectiv, o garantie a dainuirii si universalitatii culturii. In subiacenta acestei axiome intrebarea mea era daca un critic impresionist, interesat doar de categoria frumosului estetic, precum Calinescu, si care nu poate avea instrumentarul necesar accederii la intelegerea de profundis a acestor simboluri si mituri prin care circula inca transcendenta, poate avea un discurs exhaustiv asupra operei literare a unui initiat. Dvs spuneti ca nu vedeti de ce ar trebui sa revele un critic literar aspectele esoterice si ca o critica literara ar trebui sa se rezume la tropi si invarianti naratologici, dar va motivati alegerea, de latfel laudabila, cu gratioasa luare printre pruni pana la Techirghiol si la muntele Athos. Opriti-va, trageti-va sufletul si faceti necesara distinctie intre traditia sapientiala si cea contemplativa. Sunteti exemplul cel mai elocvent ca o critica trebuie sa semene in mintea tinerei ceneratii si altceva decat balariile unor interpretari subiectiv-estetice. Dnei Mainka: intrebarea dvs nu poate fi decat una retorica. Multumesc pentru scurta si agreabila vizita. | |
| = Multumesc pentru neintelegere II | Radu Cernatescu [28.Aug.08 15:51] |
| Citati cu voluptate din exegeza lui Denys Roman, Rene Guenon et les destins de la Franc-Maconnerie, iar afirmatiile exegetului i le atribuiti lui Guenon. Nu sunt un guenonist si nu ma intereseaza hic et nunc exegeza guenoniana. Textul meu a vrut doar sa arate cum initierea masonica ofera scriitorului dispus la a intra intr-o loja de cercetare (si nu intr-un club de plesance cum sunt azi multe loje) o subterana de acces la universalitate, la miturile si simbolurile arhetipale pe care C.G. Young le vedea nu doar ca motorul de actualizare continua a traditiei ci si drept cariatidele mentalului colectiv, o garantie a dainuirii si universalitatii culturii. In subiacenta acestei axiome intrebarea mea era daca un critic impresionist, interesat doar de categoria frumosului estetic, precum Calinescu, si care nu poate avea instrumentarul necesar accederii la intelegerea de profundis a acestor simboluri si mituri prin care circula inca transcendenta, poate avea un discurs exhaustiv asupra operei literare a unui initiat. Dvs spuneti ca nu vedeti de ce ar trebui sa revele un critic literar aspectele esoterice si ca o critica literara ar trebui sa se rezume la tropi si invarianti naratologici, dar va motivati alegerea, de latfel laudabila, cu gratioasa luare printre pruni pana la Techirghiol si la muntele Athos. Opriti-va, trageti-va sufletul si faceti necesara distinctie intre traditia sapientiala si cea contemplativa. Sunteti exemplul cel mai elocvent ca o critica trebuie sa semene in mintea tinerei ceneratii si altceva decat balariile unor interpretari subiectiv-estetice. Dnei Mainka: intrebarea dvs nu poate fi decat una retorica. Multumesc pentru scurta si agreabila vizita. | |
| = de ce | Anni- Lorei Mainka [28.Aug.08 15:59] |
| credeti ca e retorica nu - m-am intrebat si am sperat ca vreun cititor sa-mi explice dialogul dvs din comuri mi se par relevante ptr cite idei exista, cit de putine ajung pina la noi iar de comentat la atita oboseala spirituala nici nu mai poate fi vorba mi-a placut confuzia schopenhauer - shopping si va dau dreptate dar se pare ca pe ici pe colo din necesitate se va mai schimba ceva - nu stiu daca noi cei mai in virsta mai apucam , dar asta nu conteaza | |
| = ultimul comentariu | Malciu Denis Marian [28.Aug.08 21:59] |
| Sintetizați foarte bine mesajul articolului dvs. Am avut și am îndoieli asupra calității „ezoterismului” și a „inițierii” la care faceți referire, pentru că termenul „ocult” care abundă la dvs. face trimitere la organizațiile oculte, derivate din „ocultism”, care pot fi catalogate drept „pseudo-inițiatice”; iar referirile la masonerie mi s-au părut oarecum ușor exaltate. Terenul devine și mai alunecos dacă amestecăm și interpretările psihanalitice asupra doctrinelor tradiționale, dar asta e o altă discuție. Mă bucur însă că, în sfârșit, vă referiți la punctul meu de vedere ca atare, la părerile pe care am îndrăznit să le scriu, și ați abandonat pornirea înverșunată de a mă analiza ca persoană, de a mă caracteriza, cataloga – invariabil negativ și grosolan injurios. Astfel că „grațioasa luare printre pruni”, vi se datorează într-o bună măsură, căci de la prima dvs. frază am fost pus în situația de a răspunde la atacuri personale, de cel mai jos nivel, care fac imposibil dialogul. Sincer, nu am mai fost în situația ca într-o discuție de „idei” să fiu numit „idiot” (nuanțările etimologice fiind de complezență și pentru deliciul terțului cititor), „cu o docta ignoranta”, chiar și pentru confuzii care în realitate vă aparțin (VV și nu VL). Am continuat acest dialog absurd (de la „savant” la „idiot”) doar pentru că m-am căit dpentru primul meu comentariu, care un aer de aroganță, de superioritate, și, ca atare, am vrut să nuanțez cele afirmate prea categoric. Poate că, într-o anumită măsură, acest dialog pe care l-ați coborât atât de jos, vă descalifică moral; deși nu am nicio autoritate să caracterizez persoana cu care discut, îndrăznesc să cred că la mijloc este un fel de „superbie” intelectualo-mistică, de "narcisism" culturalo-ocult care pare a vă domina. Cred că v-ar ajuta, de altfel pe oricine, dacă a-ți reflecta la această „quintesenta guenoniană”: „(…) un om poate să nu știe nici să citească, nici să scrie, și cu toate acestea să atingă cele mai înalte grade de inițiere, și asemenea cazuri nu sunt rare în Orient, în timp ce există „savanți”, și chiar „genii” din punctul de vedere al lumii profane, care nu sunt inițiabili la niciun grad”. | |
| = Verbalism (sic) | Radu Cernatescu [28.Aug.08 23:18] |
| Verbalismul dvs, Dle Malciu, nu poate ascunde faptul ca nu ati inteles nimic din institutia initierii cu ghid exterior, care ramane o forma de gnoza si nu de beatitudine samanica. Oricate citate ati da nu faceti decat sa ne intariti convingerea ca uneori margaritarele sunt aruncate... | |
| = oare | Anni- Lorei Mainka [28.Aug.08 23:53] |
| am revenit sa vad cum e cu stadiu ocultelor pe agonia....nu vreau sa cred ca acest capitol nu a incitat spiritele decit pe un singur cititor sirguincios in ale literelor minime .....de toate zilele | |
| = Cine? Cu cine? | mardale stefan [29.Aug.08 00:46] |
| S-ar parea ca nedreptatiti pe cineva. "Noi nu spunem că acest palier i-a fost străin lui Călinescu, am...". As dori sa stiu cu cine ati mai scris acest eseu. Am o cultura medie. Fara sa tin cont de plecaciunile si apartenentele lui Mihail Sadoveanu spun raspicat ca nu inteleg pozitia sa inalta in literatura romana. Cultura mea e saraca dar comparandu-l pe Sadoveanu cu, sa zicem, Faulkner (care imi place foarte mult) pot spune ca Sadoveanu scrie doar cu mintea si extrem de previzibil. Despre argumentele enumerate in eseu cred ca sunt valabile in mare masura. | |
| = chiar ultimul comentariu | Malciu Denis Marian [29.Aug.08 01:47] |
| Încep să înțeleg că v-a deranjat foarte mult acea "etichetă" inițială de "verbalism". Recitind, realizez că am greșit etichetând cu prea mare ușurință și că ea într-adevăr vă jignește, lucru pentru care am puterea de a-mi cere scuze, chiar dacă, acum iată, cu aceeși "politețe", m-ați plasat în regnul animal...În acest context nou, ar fi poate util de știut că interdicția de a nu arunca "mărgăritarele" înaintea "porcilor" are un înțeles foarte precis, legat de "secretul inițiatic" și de "contrainițiere" (iată că de la inițiere operativă, speculativă și pseudo-inițiere m-ați adus în situația de a aduce în discuție și această distincție; dar asta e o altă poveste. Ar fi interesant să vă expuneți opinia despre ceea ce numiți "instituția inițierii" într-un eseu ad-hoc; mai ales că sugerați că aveți un "ghid interior", lucru care reiese de altfel, opinia mea, din toate eseurile postate. Eu unul l-aș urmări cu atenție; presupun că și doamna Mainka. | |
| = din umbra | Adriana Lisandru [29.Aug.08 01:03] |
| in primul rand, felicitari pentru eseu. am vrut sa spun ceva in ziua in care l-ati postat, apoi am preferat sa urmaresc schimbul de replici dintre dvs si dl. Malciu, sufland din cand in cand in apa si rugandu-ma sa nu atinga temperatura de fierbere. E limpede ca priviti acelasi lucru din unghuiri diferite, dar asta n-ar trebui sa dauneze schimbului de idei, mai ales ca acest schim de idei a fost, pana la urma, un castig pentru cititori. Domnule Malciu, va intrebati "De ce să pretindem ca un critic literar să remarce aspectele „ezoterice”, „inițiatice”? Sau ce legătură are critica literară cu doctrinele spirituale?" nu ma consider in masura sa va raspund, asa ca o sa va reamintesc doar ce spunea Eliade(acel Eliade pe care Calinescu l-a impins intr-un sertar al Istoriei sale - e drept ca pe atunci nu fusesera scrise nici Noaptea de Sanzaiene, nici Pe strada Mantuleasa, nici La tiganci). Citez: "acesta este scopul tuturor artelor: sa releveze dimensiunea universala, adica semnificatia spirituala a fiecarui obiect, sau gest, sau intamplari, cat ar fi ele de banale sau ordinare. " (19 trandafiri). Si as adauga ca, atunci cand un critic literar nu se margineste la descrierea morfologica a unei epoci (sau curent) ci se avanta si in diagnosticare, nu trebuie sa omita si intocmirea unei anamneze riguroase. oricum, a fost placut si instructiv sa urmaresc dezbaterea. | |
| = Re: | Radu Cernatescu [29.Aug.08 02:22] |
| Dna Mainka, Avem nevoie si de bocancii cu care intra in texte unii “cititori sarguinciosi ai literelor minime”, Tristetea mea vine insa din faptul ca nu ma asteptam ca negarea sa vina din partea unei varste pe care o credeam deschisa la orizonturi ontologice si gnoseologice mai largi. Dle Mardale, Ma faceti sa zambesc. Folosesc pluralul (asa zis al majestatii) doar ca pe o forma de modestie, de a ocoli vanitosul EU. In ce il priveste pe Sadoveanu, pozitia dvs vine tot ca un efect al criticii calinesciene, care nu a putut vedea dincolo de vocatia narativa si de monumentalitatea / cantitatea operei pe “faurul aburit” preocupat de hermeneutica eresurilor noastre populare, de kabbala sau de botanica oculta. Dna Lisandru, Ma simt incurcat. Nu sunt obisnuit cu felicitarile, dar va multumesc ca ne-ati reamintit ca inainte de a-l cauta pe Guenon trebuie sa nu uitam ca il avem printre noi pe Mircea Eliade. | |
| = daca inteleg bine | Dolcu Emilia [29.Aug.08 03:21] |
| Daca inteleg bine, va necajeste faptul ca George Calinescu nu are decat « acribia unui istoric », nu este decat « un bun estetician », « un polemist patimas », « un inzestrat portretist », « un pamfletar excellent ». Iar dumeneavoastra vreti mai mult. Sau daca inteleg si mai bine, dumneavoastra ati da totul pe una, pe «ordonarea la un sistem filosofic », si nu la oricare, ci la unul care nu e « un sistem filosofic coerent, ci mai degrabă ..o mistică aplicată intuitiv, un colț obscur al fiecărei culturi occidentale și un punct de vedere din care aluziile misterice ale tuturor dogmelor capătă o claritate de cristal » Problema e ca dogma exclude punctul de vedere si ca, in acel colt obscur de care vorbiti, ea are oricum o claritate de cristal. Inteleg eu bine ? Masoneria si celelalte organizatii oculte occidentale sunt monstrii si temerile cu care omul umple golurile pe harta cunoasterii ? Inteleg eu bine ? Masoneria si celelalte organizatii oculte occidentale zambesc « mereu ironic după „voalul de falsitate“ al scrierilor cu cheie la toate aberațiile științifice ale profanatorilor de mistere » ? Si eu profanul, ce sa aleg ? Falsitatea sau aberatiile ? Si dupa toate acestea vorbiti de « de filosofia tezaurizată de aceste organizații » care oferă oamenilor de cultura « șansa unei incursiuni până în subteranele marii culturi ». Sa fie de vina pentru aceste neconsecvente « functia conotativa » a limbajului ? In cazul acesta ar putea fi revazut binomul sens conotativ/sens denotativ, pentru a i se mai rectifica ici si colo gradul de polarizare. Inteleg ca faceti parte dintre oamenii de cultura « convinși că o gândire filosofică trebuie să preceadă cuvântului ». Si totusi spuneti ca « Prestigiul imens și incontestabil al organizațiilor oculte occidentale a măgulit vanitatea luciferică » a acestor oameni. Cumulul a maguli, vanitate, luciferic nu are o "conotatie" pozitiva. Ori aveati nevoie de ea pentru a va lansa intr-o asa aventura. Dupa mine, nu atat Calinescu cat receptarea lui e in cauza. Un discurs centrat pe aceasta problema ar putea interesa cu adevarat. | |
| = părere | Liviu Nanu [29.Aug.08 09:27] |
| Eu cred că G. Călinescu a preluat mult din estetica lui Croce și așa cum spuneați și dumneavoastră în eseu, a făcut-o bine. Am citit cu interes și mă bucur că ne putem delecta și pe un site fără pretenții calitative de schimburi de idei, chiar dacă ele riscă să degenereze în conflicte. | |
| = cu adorație, al dumneavoastră A.F. | Adrian Firica [29.Aug.08 09:40] |
| Încă din titlu, eseul dumneavoastră m-a captivat. Nu mi-a fost greu să mă înscriu în „marea spirală”, imediat ce am dat peste această nevexantă particulă inițiatică a textului: „Centrând cercetarea noastră pe încrederea că literatura este comunicare prin simbol și prin mit arhetipal, vom pătrunde alături de cititorul adogmatic în subteranele scriiturilor „cu cheie“, iluminate de tradiția arheală, și vom ajunge să privim dintr-o altă perspectivă axiologia culturii, descentrată acum sub apăsarea abordărilor estetizante ale unei culturi de tip surogat. Circulând liber pe palierele conotative ale literaturii române, vom putea ilumina de aici o perspectivă comparatistă asupra funcției repetitive a simbolului ocult și a mitologiei inițiatice în cultura de tip occidental. Vom cerceta astfel o subterană care unește toate culturile post-inițiatice și care se varsă în absolut ...”. Chiar dacă sunt încă buimac – după o întreagă noapte inițiatică – am mulțumirea că sunt, în sfârșit, post-inițiat! Vă mulțumesc, Cu adorație, Adrian Firică | |
| = re: re: | Radu Cernatescu [29.Aug.08 11:49] |
| Dna Dolcu, Nu intelegeti bine. Analiza dvs semiotica are nevoie de o ordonare a semnificantilor. Un colt obscur poate fi sii in fata unei masinii cu farurile aprinse, depinde de ce parte va situati. Orbirea profanilor nu exclude ca fundamentele misterice ale tuturoro religiilor sa capete pentru un grup marginal o claritatea de cristal, Tot dintr-un unghi de vedere profan vanitatea luciferica poate fi ceva injurios. Autorul Cunoasterii luciferice (Blaga, pentru dvs) v-ar contrazice. De unde ati scoss ca eseul va pune sa alegeti intre impresionismul lui Calinescu si hermeneutica lui Eliade (de pilda), El vrea doar sa arate lacunele Istoriei calinesciene. Coborati discutia in derizoriu. Dle Nanu, Corect. Calinescu stapaneste perfect intrumentarul istoricismului si a estetismului stiintific croceene. Dar dincolo de dialecticianul Croce mai ramane ceva. Acest gol face ca Istoria lui Calinesscu sa nu poata fi completa. Dle Firica, Adoratia este doar apanajul magilor si al devotilor, In pasajul citat vorbeam de culturi si nu de indivizi. Dar poate ca sunteti un nietzschean pentru care omul este o "multiplicitate de forte", de unde corolarul amuzant ca un individ este o multiplicitate de indivizi. Chiar si asa, oricat de magulit ati fi, nu vorbeam de dvs. Cu aceeasi adoratie, grupului. | |
| = as mai spune | Anni- Lorei Mainka [29.Aug.08 12:24] |
| tot ma intorc sa mai spun ceva, citesc comurile si mi-am propus sa Va scriu dupa ce recitesc pasaje destul de mari - uitate dupa atitea decenii de viata migaloasa - revin cindva sunt bucuroasa insa ca s-a pornit cumva cumva dialogul | |
| = Lectia de anatomie | Radu Cernatescu [30.Aug.08 17:27] |
| In Alchimie, semnul pentru aur (aurul spiritual, desigur) este un sarpe uroboros incolacit in jurul unei perle situata in centrul cercului figurat de corpul reptilei (v. de ex. gravura lui Jolande Jacobi in Jacob Boehme, Theosophische Werke, Amst., 1682). Intr-un text gnostic siriac, intitulat tocmai Imnul perlei, aflam si simbolismul ascuns al perlei, care figura in toate textele gnosticilor gnoza insasi, cunoasterea de profundis, platonicul nous ascuns in omul profan ca in intunericul unei scoici. De multe ori perla, punctul si orice alt insemn al centrului cercului nu era figurat in simbolul aurului hermetic, un semn ca aceasta cunoastere viza o lume de dincolo, invizibila, a arheilor, si ca o descoperire a perlei /aurului poate ramane o continua himera pt omul profan. Iata de ce initierea, ca demers gnoseologic, de re-gasire a “perlei”, presupune intotdeauna o anamneza, o coborare in intunericul din sine, acolo unde ni se descopera omul interior, partea cea mai buna, mai stralucita din noi. Acestui hommo interior i se adreseaza initierea in toate misticile speculative, care se doresc un proces de indumnezeire a eului, de transformare a “firului de nisip” (Genesa, 2.7) in perla perfecta din siragul inteleptilor lumii. Iata de ce masonii isi pun initierea lor sub semnul arcanei literei G, o litera care are forma sarpelui uroboros si care ascude in ea numele perlei (in lat Gemma). Toata aceasta regasire pe care o preupune initierea gnostica se face cu ghid exterior. Acest garant al drumului drept si al neratacirii este cel care, asemeni lui Vergiliu din periplul Dantesc, conduce omul interior doar pana la porta coeli, pana in proximitatea desavarsirii. Ultimul pas tine de fiecare. Pentru a preintampina un accident ontic sau o risipa de timp, toate sistemele inititice de esenta misterica presupun inainte de toate o electie pentru candidati. A nu se uita ca si Isus le-a spus discipolilor sai “Nolite dare sanctum canibus, neque mittatis margaritas vestras ante porcos...” (Matei, 7.6) | |
| = Marketing | Manolescu Gorun [30.Aug.08 19:14] |
| Două strategii par a fi adecvate postărilor pe internet. I. (a) se începe cu niște lucruri ultraelementare astfel încât cititorul să aibă sentimental superiorității și să dorească ca, mai departe, să vadă cât de mediocru este autorul; (b) se trece rapid la niște lucruri mai puțin elementare dar pe care cititorul le știe; și va gândi: “totuși autorul mai știe și el câte ceva” (sentimental de superioritate persistă) (c) urmează câte “altceva” care mai este înțeles numai de două personae: autorul și…Dumnezeu (cititorul déjà a căzut în capcană) (d) se încheie cu ceea ce poate înțelege numai o singură persoană - evident că nu e autorul (cititorul e K. O.!). II. (a) Inducerea, de la început, a unui complex de inferioritate în cititor (stimularea ambiției de a căuta să înțeleagă); (b) “de-complexarea” acestuia pe parcurs făcându-l să înțeleagă printr-o expunere cât mai clară posibil. Strategiile de mai sus par a fi valabile mai ales pt. internet, iar textele nu trebie să depășască, la început, 2 – 3 pagini. După o serie de texte scrise într-una dintre manierele anterioare, se reușește (dacă textele au “substanță”) să se formeze un grup de cititori fideli. Și nu mai este nevoie să se recurgă la tot soiul de “manipulări”. Acum se poate scrie în ce mod se dorește, iar textele pot crește în întindere – déjà s-a format un set de “clienți dependenti/captivi” ; care nu vor părăsi autorul atâta timp cât nu-i va dezamăgi. Și nu va mai depinde autorul de “consumator”, ci invers. * Uite că autorul de față utilizează, aproape de la ȋnceput (la a doua postare), altă strategie. Si-i merge . Sunt curios pȃnă cȃnd? Oricum, ȋl voi citi ȋn continuare. Dacă nu mă va plictisi. Cu prea multă pedanterie a unei exprimări «academice». Și care – vorba profesorului Alexander Baumgarten de la Cluj – poate tinde să se transforme, la un moment dat, ȋn «coțăială academică». De care sunt cam sătul pe acolo pe unde mă mai ȋnvȃrt (din obligație profesională). | |
| = Non multa sed multum | Radu Cernatescu [30.Aug.08 20:39] |
| Dle Manolescu, Intr-o glosa haaggadica la Talmud se povesteste ca Rabi Akkiba nu isi numara niciodata elevii, asa cum faceau, intrecandu-se in numarul de discipoli, ceilalti intelepti din cetate, Intrebat de un discipol, Rabbi tu de ce nu ne numeri niciodata?, celebrul ganditor ar fi raspuns: pentru ca nu stiu sa numar decat pana la unu! - Cum addica, Rabbi? - Pentru mine sunteti doar unu, cel care ma va intrece in intelepciune. Poate veti retine ceva din aceasta anecdota si nu veti mai absolutiza contorizarile vizitelor pe blogul dvs. O astfel de suficienta de tip IT in gandire duce la cultura de masa (care e u nonsens), o cultura a mediocritatii. Poate nu ati inteles ca aici nu ne intereseaza (sub}culture de tip pub, Va las pe dumneavoastra sa vorbiti de Cina cea de taina numarand pixelii. | |
| = Distinse | Manolescu Gorun [30.Aug.08 21:27] |
| Interlocutor, o veche poveste Zen spune ca la un Maestru al Maeștrilor (i.e. un "Iluminat") tot veneau unii si alții sã punã tot soiul de întrebãri. El, de obicei, tãcea. Dar avea alături, tot timpul, un anumit discipol, foarte doct, care dãdea rãspunsuri, extrem de documentate, din diverse Scripturi. La un moment dat, unul dintre vizitatori, dupã ce primise un astfel de rãspuns, s-a adresat entuziasmat Maestrului: Extraordinar, discipolul tãu trebuie sa fie foarte aproape de Iluminare !. Răspunsul Maestrului a fost: Fii serios! Citește prea mult !. Dacă tăceai….”hermeneut” rămȃneai. Și, mai ales, pentru că „despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă” (vorba unuia de-i zicea Wittgenstein), adică să „se arate” (dacă se poate; dacă nu, nu). Iar treaba aia cu ocultismul se pare că te cam depășește. Ei experimentează (interior) și nu prea vorbesc mai ales „păsărește” (ca să mă exprim eufemistic și nu așa cum zicea Baumgarten) ci, atunci cȃnd mai au și dar (har) cȃntă. Și cine e ȋn stare, reușește să-i mai și audă. Ceea ce nu e cazul dumitale. Care faci, ȋn mod pretențios, literatură ocultistă de popularizare. Adică pub-ocultistă. Ȋntr-un singur fel ai, după umila mea părere, dreptate. Din toate punctele de vedere Călinescu a vorbit și el (și, mai ales, a scris) mult prea mult. Și, din nefericire, a găsit mulți proști (elitiști) să-l asculte. Și să-l urmeze. | |
| = Raspuns unui pub-culturist | Radu Cernatescu [30.Aug.08 22:14] |
| Dle Manolescu, Vorbiti despre iluminare de parca ar fi un fisier de pe hard diskul dvs, prin care treceti din cand in cand cu open si cancel, si numai dupa aprofundate lecturi din Wittgenstein si Baumgarten, indivizi care (dupa principiul dvs de viata) ar fi facut mai bine sa nu citeasca nimic la viata lor, poate doar manualul de Linux. Din perspectiva acestor vaste lecturi si inalte idealuri de viata nu inteleg cum ati putut face distinctia intre cei “prosti-elitisti” si cei destepti pub-culturisti. Poate ne iluminati dvs. Prin modem. | |
| = despre efectul curativ al ceaiului verde in lupta cu oxizii si alte tehnicalitat | noemi kronstadt [30.Aug.08 23:56] |
| iertati-mi indrazneala de a ma posta fix intre domniile voastre, dar simt nevoia irepresibila si pur femeiasca, pesemne, de a va spune o alta poveste zen, despre niste experti in ale razboiului , pusi sa decida care strategie este mai inteligenta impotriva inamicului. si au tot analizat, si au tot expertrizat, si au tot argumentat , si au tot miscat ei figurile de lut ars pe masa imparatului, ba au mai si dat cu ele de pamant cand nu intrau in paradigma strategica, pana cand cazu noaptea. cazu si noaptea si cazura de la drum si niste vestitori , care mai cazura inca o data cu fruntea in fata imparatului si-i spusera ca inamicul a venit, a ras ce era de ras, a hacuit ce se impotrivise, a prins si legat ce era de furat, vite, aurarii, jaduri, neveste si fete si plecara asa cum venira, in treaba lor. timp in care maestrul isi termina de baut ceaiul verde si pleca si el sa-si ingrijeasca gradina. | |
| = Impresionat, | Manolescu Gorun [31.Aug.08 00:21] |
| de cunoștințele de IT&C ale preopinentului. Dacă-mi mai povestește și despre multitasking, timesharing, internet, intranet, extranet , VPN (ȋn traducere,Virtual Private Network), firewall și alte asemenea, poate-i dau notă de trecere pentru clasa a IX-a de liceu. Că sunt băiat bun. Și pentru că tot ȋi plac poveștile, ȋi voi mai spune una. De data asta una sufi. Că tot s-au intersectat ocultiștii Domniei Sale, cel puțin ȋncă o dată, cu Orientul Mijlociu, prin Europa asta a noastră ȋn Evul Mediu (a se vedea Ibn ’Arabi [Arabic: ابن عربي], sau, mai extins : Abū abd-Allah Muhammad ibn-Ali ibn Muhammad ibn al-`Arabi al-Hatimi al-TTaa'i [أبو عبد الله محمد بن علي بن محمد بن العربي الحاتمي الطائي] și printre altele și cartea lui Henry Corbin ”Creative Imagination in the Sufism of Ibn 'Arabi ”, Princeton University Press, 1969, dacă tot ne-am apucat de citări ; anunțȃnd, cu modestie, că zisele cărți dar și ”Iluminările” lui Ibn’Arabi chiar le-am citit ; dar nu fac o fală din asta pentru că e posibil ca atunci cȃnd o carte se lovește de cap și sună a gol, nu, ȋntotdeauna, cartea să fie de vină ; cum, precis s-a ȋntȃmplat ȋn cazul Domnului Radu Cernătescu cu textele, mai mult sau mai puțin esoterice de care vorbește, că altfel n-ar mai fi vorbit atȃt de doct și cu aplicațiune despre ele). Dar, să revin la cestiune. Iată povestea promisă. Un om avea o oaie. Oaia dispare. Trece un deal, trece o vale. Si ȋl găsește pe unul care cosea fȃnul. Ȋi povestește cum oaia a dispărut . Și ȋl ȋntreabă: „n-ai văzut oaia mea?” Cel care cosea fȃn, după ce se gȃndește profund, răspunde:” eu cosesc de aici pȃnă aici!” Văzȃnd că n-are cu cine vorbi, omul cu oaia placă mai departe. Mai trece un deal, o vale și găsește oaia care fătase un miel. Ia oaia, mielul și, la ȋntoarcere, dă peste cositorul (de fȃn). Ȋi povestește cu a dispărut oaia, cum a plecat de acasă,cum s-a ȋntȃlnit cu el, cum l-a ȋntrebat și ce i-a răspuns, cum a plecat mai departe, cum a găsit oaia cu mielul, cum s-a ȋntors și a dat iar peste el și cum, de fericire că a găsit oaia (și mielul), dorește să-i facă cadou mielul. Cel care cosea (evident, fȃn) ȋl ascultă, se gȃndește bine și-i răspunde: „eu cosesc de aici pȃnă aici!” Ȋntre timp apare Mulla Nasurddin călare. Omul cu oaia ȋi repetă, exasperat, povestea. Mulla descalecă, se scarpină-n cap, se mai gȃndește uitȃndu-se la unul și la altul și, ȋn fine, ȋi spune celui cu oaia (și mielul): „uite ce este, dacă calul e al dumitale, atunci ia-l!” Domnule Cernătescu, dacă calul e-al dumitale, i-al. Că m-am plictisit. P.S. Totuși, dacă chiar te interesează ocultismul din contextul nostru cultural, care, din ȋntȃmplare, se află și el printre hobby-urile mele, ȋți pot ȋmprumuta o serie de cărți de primă mȃnă din biblioteca mea, de care, precis, cȃnd ai făcut masteratul nu prea ai auzit. * Uite ca, intre timp, a aparut si Noemi. Si are dreptate. | |
| = Pentru o culegere de anecdote | Radu Cernatescu [31.Aug.08 00:54] |
| Dna.Noemi din Kronstadt, Incantat de sfatoasa si eleganta dvs vizita, dar pentru ca pseudo-anecdotica zen prolifereaza acum din Parlamentul Romaniei pana la gradinitele de cartier, permiteti-mi sa spun si eu o anecdota zen. Maestrul catre discipol: Prietene, imagineaza-ti ca treci pe o punte ingusta, si din sens opus vine o alta persoana, ce te faci? - Pai ce sa fac, ma supar, strig, ce, nu m-a vazut ca vin? Buuun! Am inteles, dar daca ti-as spune ca din partea cealalta vine un magar …In acest caz ce ai face? - Pai in acest caz m-as intoarce din drum. Ca doar nu o sa ma pun cu un magar... Asa a fost sa fie! - Vezi prietene, imagineaza-ti ca toti cei care iti stau in drum au 4 copite si rag! | |
| = magarul dogmatic | noemi kronstadt [31.Aug.08 02:45] |
| :)))))))))) stiam eu ca inteligenta fara simtul umorului nu face nici macar cat o pseudo anecdota zen, precum nici puntea inteleptului n-are niciun sharm fara cativa magari care sa-i puna la incercare rabdarea si eleganta retragerii cu spatele ...presupun ca volutele gratioase pe o punte ingusta sunt inscrise in specificatiile anecdotei domniei voastre, m-as mahni nespus daca maestrul ar fi omis din scenariu posibilitatea ca magarul sa fie imun la serenitatea zen, ci doar magar, deci imprevizibil, chiar naravas.:) excelent studiu, domnule cernatescu. acum va ramane de invatat doar cum sa va cultivati gradina ah....a dumneavoastra de unde vine, din parlament sau de la montessori? | |
| = Re: | Radu Cernatescu [31.Aug.08 03:20] |
| Dna Noemi, O sa va dezamagesc daca o sa va spun ca e cultivata in gradina proprie? | |
| = cultura ca gradina | noemi kronstadt [31.Aug.08 03:44] |
| domnule cernatescu,o sa va dezamagesc daca va spun ca nu m-am indoit nicio clipa de asta? o problema de pattern, la urma urmei, dar fara absolutum veritatis al unei critici fortat estetizante | |
| = . | Mihai Robea [01.Sep.08 13:33] |
| recicland am putea spune ca va fi un secol al voluptatilor de tot felul sau nu va fi deloc...brownian. Si un ezoterism redus la capacitatea de a administra termeni. ....o sa aiba rau de mare statuile de la atata stat in soare | |
| = Mihai Robea, fac o mica volta, daca-mi ingadui | Adriana Lisandru [01.Sep.08 13:46] |
| Nici un ritual ezoteric nu te duce de mana si nu te aseaza bland pe norii Nirvanei. te poate conduce pana la poarta, pe o alee (care trebuie sa fie pavata cu termeni, asa, pentru a nu calca pe alaturi) si acolo te lasa sa te descurci singur singurel. sau sa faci cale intoarsa, fireste. | |
| = erata* | Adriana Lisandru [01.Sep.08 13:53] |
| niciun. * | |
| = . | Mihai Robea [01.Sep.08 14:15] |
| cat de mult iubesti cuvintele pentru a le sacrifica continuturilor...ca sa-ti spun cine esti fiecare intelege ce vrea si cat poate | |
| = fiecare intelege ce poate | Adriana Lisandru [01.Sep.08 14:25] |
| sa inteleg ca acele cuvinte sunt fara continut...de vreme ce ele sunt sacrificate continutului? si inca ma intreb cum ar fi un cuvant lipsit de continut sau doar continutul cuvantului fara invelis. da, dilematica dilema. | |
| = din întâmplare | milos petru [01.Sep.08 22:33] |
| Din întâmplare, badea Mitru, care n-are nici în clin nici în mânecă cu G.Călinescu, nimerește pe pagina asta. Ar vrea să citească articolul, se uită și i se pare că-i prea lung. Zice: -Mai bine citesc comentariile, m-oi da sama ce-o fi în articol. După ce le-o citit: -Mă da` prost am fost, mai bine citeam articolul că-i mai scurt, iar din comentarii n-am priceput aproape nimic. Nu chiar nimic, la noi îi o vorbă: -Dacă doi îți spun că ești beat, du-te la culcare. Nu-i așa Radule? Un constructor corect și sincer(adică fără ceară în urechi). mitru | |
| = Romania mistica - raspuns poetului necunoscut | Radu Cernatescu [01.Sep.08 23:08] |
| Prietene necunoscut, multumesc pentru mail. M-ai intrebat cu destula seriozitate ca sa inteleg ca e o intrebare in marginea unei dileme existentiale, cum te-ar ajuta filosofia esoterica in devenirea dumitale poetica. O sa iti dau un exemplu care imi e acum la indemana si care mi se pare cat se poate de elocvent: la varsta senectutii, unul din cei mai mari poeti ai lumii, Petrarca, a scris un opuscul filosofic intitulat De sui ipsius et multorum ignorantia. Patrarca asta nu a fost insa vreun filosof, ba chiar era complet inocent in acest domeniiu, iar din eseul lui nu a ramas posteritatii nicio idee memorabila, mai mult, el dovedeste aici ca nu ii cunostea bine nici pe atunci la moda Aristotel, nici pe Platon, nici macar pe Sf. Augustin cel elogiat de gandirea scolastica (si cu care poetul dialogheaza(!) pe teme teologice in De contemptu mundi), ce sa mai vorbim de vreun filosof contemporan! Cu toate acestea, pana si din acest opuscul razbate elogiul traditiei, dimensiunea mistica a autorului si apetenta lui pentru o filosofe secunda, esoterica, cea care i-a oferit teme si simboluri eterne, nemurite ide poezia sa (e. g., intreaga De vita solitaria, gnoza din vis din pasajul Somnul lui Scipio - Africa, tema “oro forbito e perle” din Canzoniere, viziunea initiatica din De secretum, influentele misiticii arabe din Canzoniere etc etc. Ei bine, Petrarca nu a fost deloc vreun student stralucit. Studiile sale in jurisprudenta (in care si dvs sunteti angrenat) nu au fost niciodata terminate. Noroc cu talentul nativ, cu hermeneutia clasicilor si, nu la urma, cu gandirea lui esoterica, cea care i-a deschis o usa in zidul gandirii scolastie (de care isi bate joc in scrisori) si o subterana de acces la intelegerea marillor mituri si simboluri ale omenirii, cele care fac invariabil ca orice text sa se verse in universalitate. Aversiunea sa fata de academism si de filoofia aristotelica l-a adus pe poteci laturalnice pana la sansa intalnirii mistice cu un altar ridicat de mistica iudaica si araba: cuvantului polisemic. Din el a facut o ofranda adusa iubirii mistice. Ce s-ar fi intamplat insa cu geniul sau daca, de pe marginea filosofiei atunci la moda, nu ar fi inteles ca mai este si o alta sansa data gandului. De pe aceasta inaltime a vazut el ca profunzimea cuvantului sta nu in gratioasele metafore, ci in capacitatea lui de a oglindi ca un ochean intors o lume mistica. E aceeasi lume prin care dvs circulati cu tramvaiul in fiecare zi. | |
| = Despre intelegere | Radu Cernatescu [02.Sep.08 00:25] |
| Dna Lisandru, Cata dreptate aveti. Fiecare intelege cat poate si poate cata intelegere accepta sa aiba! | |
| = Nici in clin, nici in maneca? | Radu Cernatescu [02.Sep.08 01:29] |
| Dle Milos Daca nu aveti "nici in clin [,] nici in maneca cu Calinescu" poate ar fi bine sa ne lasati pentru un portal de croitorie si accesorii, Sau poate nu ati terminat lectura la Croitorasul cel viteaz si noi va dearanjam cantand aici Mi-am pus bundita noua... | |
| = si am mai | Anni- Lorei Mainka [02.Sep.08 01:48] |
| citit si revenit dar ceva e altfel cititorii nu sunt precum ctitorii - convnisi in ale ridicarii de ziduri de temple in nici un caz sa ma scuze cei cu intelepciune , chiar in virtual exista oameni de rind - citit,sinceri traiesc ptr un cal | |
| = Cuvantul care ne zideste | Radu Cernatescu [02.Sep.08 02:32] |
| Dna Mainka, Exista temple jumatate in lume jumatate in infinit (vorba lui Eminescu). Unii dintre noi cauta zidurile, altii prelungirea lor invizibila, locul nestiut in care salsluieste Binele, Frumosul, Libertatea si alte categorii ale Absolutului, dupa Plotin. Si inainte de a fi ctitori de ziduri, unii dintre noi sunt ctitori de cuvant. In ele ii zidim pe cei dragi, ofranda pentru Frumos, Adevar, Libertate. Cuvintele fac ca lumea noastra sa dainuie, nu zidul. | |
| = bundiță nouă | milos petru [02.Sep.08 12:56] |
| Părerea mea e că nu v-ați pus bundiță nouă, v-ați dezgolit de tot. Vă credeți superior tuturor celor ce postează aici, ați jignit nu numai comentatorii dar și membrii saitului, eu l-am mai citit pe Călinescu, nu ca badea Mitru, mă mir că ați ales să vă puneți articolul să-l citim noi , ăștia care nu prea avem nici în clin nici în mânecă, cu poziția d-voastră față de Călinescu. Vai cum e lumea asta. Îmi amintesc că Dinu Săraru, în "Dragostea și Revoluția" scrie că la reconstruirea unui castel, distrus, incendiat, de comuniști, participă un secretar de partid și o fată, arhitect. Comunistul își amintește că a fost printre cei care au pus focul, îi spune fetei că tot el a ajuns să-l refacă. Fata îi spune că a fost acolo când a ars castelul, era al părinților ei. Voi, care distrugeți toate miturile, toate castelele construite de înaintașii voștrii, ca să fiți voi mari, vă mai întălniți cu fata aia, arhitect să le mai reconstruiți? Mă gândesc că adevărații constructori de Catedrale nu vor dispare niciodată! E clar că nu ești printre ei. Crezi că trecutul se șterge dacă îți pui bundiță nouă? Niciodată! Atunci ești mare când poți spune: Malciu zice așa, Gorun așa, Robea așa, etc. și lași cititorii să aleagă ei cum e bine. cu respect, petru | |
| = noematique | noemi kronstadt [02.Sep.08 13:11] |
| domnule milos petru, ai inteles corect, dar n-ai inteles bine.domnul cernatescu a scris corect si incepe sa inteleaga bine | |
| = noemi kronstadt | milos petru [02.Sep.08 15:30] |
| Dacă așa se vede de la voi, înseamnă că am înțeles bine. | |
| = Am ajuns si la Dinu Sararu! | Radu Cernatescu [02.Sep.08 16:14] |
| Dle Milos, Inteleg ca nu ati predat inca lampasul si cizmeele de minier, dar ce aveti dom'le cu badea Mitru? De ce l-ati luat si pe el in incursiunea dvs pe acest blog, unde, la urma urmei, nu v-a chemat nimeni sa plantati trandafiri? Nu era mai bine sa ramaneti dvs la filmografia lui Dinu Sararu si la sensurile ei profunde? (ce neadevarat suna numele dvs fara diacritice). | |
| = Despre stele si noemata | Radu Cernatescu [02.Sep.08 17:01] |
| Dna Noemi, Aveti o acuitate noematica de invidiat. Daca nu ar fi un insemn al gustului comun, v-as da 5 stelute si pentru gradina elocvntei alcatuita din comentariile dvs. | |
| = nu, nu sunt horticultor, dar știu că trandafirii înțeapă | milos petru [02.Sep.08 17:43] |
| Nu am văzut nici un film al lui Dinu Săraru, l-am citit și nu mi-e rușine, nu mi-ar fi fost rușine să fiu minier, mai ales că am trudit ca un minier pentru țara asta, în ce privește numele, al D-voastră RADU sună foarte adevărat, substanță radioactivă cu care au fost iradiate atâtea valori. Mă gândesc că urmașii noștri nu vă vor găsi nici dacă vă caută cu lampașul de minier. Îmi place că totuși ne înțelegem, un ins care e tobă de carte ca Dv. și unul care a citit numai prostii ca mine. Ce am cu Mitru? Coșbuc scria: "Mitre, ști ce spune psaltul? Să nu faci în viața ta Cea ce te-o supăra Că ți-o face altul." Ori de atunci, de când l-am citit, Mitru a rămas prietenul meu. | |
| = Lui Mos Mitru | Radu Cernatescu [02.Sep.08 18:51] |
| Dle Mitru, Usor cu textele astea pe scari. Daca tot nu va folosesc la nimic, nu ar fi mai bine sa va asteptati pensia cu prietenul dvs in fata blocului, pe banca, la aer? Mai o epigrama, mai un cornet de seminte, o discutie aprinsa despre binefacerile internetului, stiti, locul unde prietenul dvs, agronomul, scuipa cojile putinelor texte citite. | |
| = ultima | milos petru [02.Sep.08 19:58] |
| Ca să încheiem. Nu le prea nimeriți. Pensia vine pe card, cu internetul prietenul meu se înțelege de vreo 12 ani, de când era broker, nu locuiește la bloc, are o vilă frumoasă întro localitate bogată, nu mănâncă semințe și nu scuipă pe jos. As vrea să-mi mai răspundeți odată. Eu m-am oprit. Discuțiile noastre nu au nimic cu textul Dv. Cât privește puținele texte citite, nu contează câte citești, contează cu ce rămâi util din ele. | |
| = Vand vila | Radu Cernatescu [04.Sep.08 01:56] |
| Felicitari pentru vila! Eu stau mai modest, intr-o biblioteca, A Academiei. De pe aceasta scara sociala imi permit, totusi, sa va fac o observatie, intr-o se scrie cu cratima, nu “intro”, iar “odata” se scrie in contextul folosit de dvs. despartit: o data. In rest ,aveti perfecta dreptate, “nu contează câte citești, contează cu ce rămâi util din ele”. Dumneavoastra ati ramas cu vila. | |
| = Aveți dreptate Domnule Radu Cernătescu | milos petru [07.Sep.08 21:12] |
| Da, am rămas și cu vila dar fără nivel pe agonia. Acum înțeleg motivul, dar nu vă înțeleg supărarea că nu m-ați găsit la bloc mâncănd semințe. Are Coșbuc ceva cu filosofii și țăranul, foarte frumos și adevărat. Ca să-ți faci vilă tre să ști să mulgi și berbecii! În legătură cu cititul, îmi amintesc că pe la 14 ani am citit că un abate (Faria?) i-a spus lui Edmond Dantes că există într-o bibliotecă (Alexandria?) cam 5000 de cărți, din care dacă alegi bine 500 și le citești, știi și ce scrie în celelalte. Vă cer scuze, dar mă bucur că am schimbat cu D-voastră acste replici. Nu aș vrea să ajung la offtopic, vreau ca scuzele mele să fie publice. Am să vă citesc cu interes dar nu o să garantez că voi crede în tot ce scrieți. Am obiceiul să citesc ambele părți. cu deosebit respect, mitru | |