| = Teodor | Liviu-Ioan Muresan [23.Aug.08 14:42] |
| Frica aceea, pe care toți o avem, o expuneți în cel mai poetic mod posibil, dacă mă tot exprima așa. Mi-au plăcut versurile "până atunci o să mă rostogolesc prin liniștea aciuită sub umbre și o să încep să număr cu insistență ca să fiu sigur că temerile au dispărut la 12 fix", pentru acea zbatere ce disperă să mai cîștige o clipă. | |
| = pur filosofic și pur aproape de om | Goteanschii Silvia [23.Aug.08 22:30] |
| absența din trup nu va mai conta/nimic nu mai contează și nu o să mai pară uman nici chiar trupul împrumutat pentru câteva clipe de nesomn/și totuși mi-e frică de ziua asta în care plecările sunt îmbrăcate frumos... - imaginea habitatului natural, interferențe puternice cu multidimensionalul, identificarea gindului sau sufletului în trup printr-o scalare a circumstanțelor exestențiale | |
| = si totusi plecarile sunt imbracate frumos | Cristina Dobreanu [23.Aug.08 22:30] |
| frumos finalul...si deci, trecem prin acel anotimp de dincolo si in viata asta,iar acele umbre pe care poate le vom lua cu noi se inghesuie primele sa intalneasca noul anotimp, :) mai putin dvs care vreti sa reveniti mereu sa mai castigati o zi pe acest pamant.dar bine ca plecarile astea, pe cat de infricosatoare au ceva si frumos care ne intriga, care ne face totusi sa ne punem intrebari. | |
| = plecările sunt îmbrăcate frumos... | Doru Dorian David [23.Aug.08 22:31] |
| Iata ca am sosit la timp... poemul se zbate inca si respira, incrustat cu un brici pe un trunchi viguros, destainuind sentimente stari esentiale: "în ziua aceea rotirile negre de sub gulerul cerului vor închide drumurile mai devreme știu" si cat incercam acest mers invers mcar cu gandul, macar cu umbra taiata de ora 12, ceasul cel din urma: "până atunci mă rostogolesc prin liniștea aciuită sub umbre și o să încep să număr cu insistență ca să fiu sigur că temerile au dispărut la 12 fix mă reîntorc ca să mai câștig o zi" Un poem simtit/presimtit si nostalgic! | |
| = . | George Pașa [24.Aug.08 10:33] |
| Teodor, scrii în continuare la fel de plăcut, chiar dacă ușor desuet și cu unele construcții prea uzitate, cum ar fi "spectacolul zilei" (sintagma aceasta am mai întâlnit-o de vreo câteva ori în ultimul timp, aici, pe site) sau "absența din trup". Ultimele două strofe sunt cele mai profunde, în opinia mea, mai ales ultimul vers, atât de simplu, sugestiv și, paradoxal, nemaiîntâlnit până acum. Nu tot ceea ce încadrezi la "texte filosofice" e potrivit încadrării. Știu că astfel textele pot fi citite de mai mulți, dar eu cred că mai bine să ai mai puțini cititori, dar adevărați. Citesc în continuare ceea ce scrii, chiar dacă nu las vreun semn de lectură. Cu aceeași stimă, Pașa | |
| = filosoficul din text | angela spinei [24.Aug.08 11:11] |
| această neputință a noastră în fața timpului, în fața noastră în defintiv, dorința de a evada și de a rămâne totodată sunt atât de frumos împletite în acest poem. când va fi să trec dincolo de anotimpuri va ploua mărunt în ziua aceea rotirile negre de sub gulerul cerului vor închide drumurile mai devreme aici arhetipuri multe, simboluri-imagini iscusit combinate. unul dintre putinele texte pe care le poti plasa la filosofice. felicitari! citit, plăcut. | |
| = re; liviu-ioan mureșan, goteanschii silvia, cristina dobreanu, | Teodor Dume [24.Aug.08 17:46] |
| liviu-ioan, mulțumesc pentru trecere și selecția versurilor. ai prin foarte bine clipa de final și desigur că fiecare dintre noi am vrea să mai câștigăm o zi aici printre oameni. să ne citim sănătoși, prietene! silvia, e prima ta vizită în pagina mea, fapt ce mă bucură îndeosebi când obesrv că cineva o face în mod responsabil și atunci onoareaîmi aparține. ai selectat o părticică din text, dovadă că ți-a plăcut. mulțumesc mult de trecere și semn. te mai aștept cristina, ești un oaspete onorabil. cred că treci pentru prima oară prin pagina mea. mă bucur mult. apreciez selecția făcută de tine, adică finalul care a fost remarcat și de domnul george pașa, ocazie cu care-i mulțumesc și aici. da, cristina, toți am vrea să mai câștigăm o zi aici pe pământ, pentru că în orice lucru, sfârșitul pare cel mai important. despre întrtbări? toți ne punem aceleași întrebări, cristina. oare de unde venim și unde mergem? mulțumesc de semn. te mai aștept mulțumiri, tuturor! stimă și sinceritate, teodor dume | |
| = răspuns, 3d, | Teodor Dume [24.Aug.08 18:53] |
ai picat tocmai bine, 3d. ai dat cu briciul în colo și în coace și uite c-ai scos un text frumos-esență din întregul meu.îmi place selecția făcută. tu chiar nu ai vrea să pășim invers exact la 12? nu ți-ai dori să întorci timpul? eu sigur că da. dar până atunci mă limitez și experimentez pe fiecare clipă. și chiar așvreasă știu cum o să plec... cu prietenie, 3d. ești un adevărat ortac. teodor dume, | |
| = o trecere onorabilă | Teodor Dume [24.Aug.08 19:59] |
domule george, știind că poemele mele sunt citite de un bun cunoscător al poeziei și al literaturii, în general, mă simt nu numai onorat ci și obligat la o mai mare responsabilitate din partea mea atunci câd scriu și postez. nu am cuvinte pentru a vă răspunde ,dar promit că îți voi face lectura mult mai plăcută, ținând cont de sfaturile date. mulțumesc mult de tot de trecere și semn. stimă și considerație teodor dume, | |
| = Teo | radun gabor [24.Aug.08 20:11] |
| Teo, cine nu ar dori sa intoarca timpul?..intr-adevar, am simtit in poemul acesta gandul tau filozofic, chiar daca cineva de aici contesta acest lucru. poemul tau este plin de culoare, vitalitete si multa suplete metaforica.de aceea te-as ruga sa scrii ce simti, pentru ca te stiu ca sufletul tau simte ..frumosul. am citit aseara textul tau, fiind atat de tarziu nu am putut sa-ti scriu.dar am facut-o acum:)) Cu multa stima, Radun. | |
| = re" angela spinei, radun gabor | Teodor Dume [24.Aug.08 20:23] |
| angela, mulțumesc pentru semn. mă bucur să te știu aproape de mine și textele mele.commul tău e generos. iarăși mulțu,iri. te mai aștept. cu sinceritate, teodor dume radune, prietene! ți-am simțit lipsa. te citesc în tăcere și las și semn, uneori numai că am observat că nu prea revii la textele postate anterior. adică nu lași semn de răspuns. mă bucur mult când dialogăm. și prezențata e beneficăpentru mine. da, radune, cine nu ar vrea să se reâîntoarcă în timp? aș merge zi și noapte pe sensul de mers invers. mulțam fain radune, cu prietenie, teo | |
| = Teo, | Doru Emanuel Iconar [24.Aug.08 21:14] |
“Presimțire”: par două poeme într-unul. Așa îl percep, așa îl citesc eu, în două planuri. Ar fi multe de spus. Și iarăși ai revenit la tema favorită, cea a plecării și simt dezamăgire căci “nimic nu mai contează” și frică și acceptare. Da, domnul Pașa are dreptate, nici eu nu îl văd ca pe un text filozofic. Mai degrabă am găsit aici un suflet cald care scrie, puțin încurcat, dar cu emoție și talent despre trăirile lui. Poezia este un crez al momentului, scrisă cu forța unei sincerități totale dar și a unei tristeți autentice și profunde, pornite dintr-un suflet sensibil, lipsit de trucuri. Răspund temerilor tale: când va fi să treci dincolo de anotimpuri va ploua mărunt în inima noastră Cu drag, Doru Emanuel | |
| = * | Andrei Trocea [25.Aug.08 16:12] |
| e un poem pe care-l citesc cu placere si cu frica. asa cum sta bine fiintei umane, inclinate spre autodistrugere. am gasit versuri atat de tulburatoare, cu care, dincolo de haina metaforica am rezonat de atatea ori, incat nu pot sa nu cad prada unei stari de neliniste. "rotirile negre de sub gulerul cerului vor închide drumurile mai devreme" ceva sfasietor, cumva o disperare, care sunt sigur ca va fi urmata intr-un poem viitor de o intoarcere spre cele lumesti, pentru a mai inveseli putin sufletul cuprins de presimtiri negre. iar sfarsitul poemului l-am vazut de cateva ori si ma cutremur simtindu-l atat de real si necrutator: "și totuși mi-e frică de ziua asta în care plecările sunt îmbrăcate frumos..." nu stiu, asa vad eu, desi cred ca pe undeva rezonam. :-) un poem viu, care te musca si te framanta, nelasandu-te sa te intorci, la fel de senin, in pasnica ta rutina. cu prietenie, andrei t | |
| = re | Teodor Dume [25.Aug.08 22:43] |
| doruleț, sunt foarte încântat de trecerea ta și de commul elaborat cu simț și responsabilitate matură. da, ai multă dreptate "un suflet care scrie", frumos spus. referitor la cele două planuri, am reușit, zic eu, să privesc din două unghiuri diferite și uite cvala un moment dat ele se suprapun formând punctul acela prin care trecem cu toți. mulțumesc, prietene pentru final cu drag, teo andrei, da, ai remarcat punctul de final descris și în răspunsul adresat lui doruleț. așa este. tuturor ne e frică de ziua aceea, o zi în care plecările sunt îmbrăcate frumos. cred că e un adevăr trist și dureros. mulțumesc pentru prezența ta în pagină și pentru modul în care reușești să fii mereu lângă mine. cu multă prietenie, teodor dume, | |
| = si au curs lacrimi...si inca.. | Corina Gina Papouis [29.Aug.08 01:42] |
| ...nu stiu daca lacrima reprezinta victoria finala a poetului asupra sufletului cititorului, atingerea cu spada cuvintului in locul unde pulseaza mai vie durerea, dar dupa citirea acestui text, succesul (cred) se poate aduna numai in lacrimi: caldari, cascade, etc.. Superb! Corina G Papouis | |
| = și mie mi-e frică de ziua aceea... | eugen pohontu [29.Aug.08 08:47] |
| poete dragă, Teo, nu pot decât să spun, recitește ce-a spus copilul acela, care iubește scrisul tău ca și mine... cred că are un nume predestinat 'iconar' (?!) același cititor marcat de poezia ta, eugen | |
| = re | Teodor Dume [29.Aug.08 10:26] |
| corina gina, mulțumesc mult de prima ta trecere pe la mine. commul tău m-a bucurat. te mai aștept. eugen, copilul acela, iconar (doruleț), e al nostru, poetul de mâine care v-a marca trecerea noastră prin timp. mulțumesc, prietene de trecere și remarcă. ai mare dreptate în tot ceea ce spui. cu prietenie, teodor dume, | |