Comentariile membrilor:

 =  așa mi se face o groază…
Iulian Poetrycă
[28.Apr.06 22:29]
…după ce am citit acest eseu și mi-am dat seama că ela poate mi-a psihanalisat opirirli și știe atâtea lucruri despre mine fără să-mi fi văzut măcar fața

îmi pare rău că nu pot elabora un comentar mai adecvat pentru că în ceea ce privește psihanaliza sunt pionier (în sensul ceaușist al cuvântului)
iar despre jocuri am citit mai mult în huizinga și în scrierile invertitului de wittgenstein

deci m-am ales cu ceva de pe urma lecturării eseului

 =  cateva intrebari.....
dorin cozan
[29.Apr.06 16:33]
pierderea/regasirea prin jocul literelor pare explicata prin pre-existenta pulsiunilor, a categorisirii constiintei noastre, prin optiunea creatiei, evitand satisfacerea nevoilor si/sau anormalitatea. erosul si moartea, narcisismu, complexele etc. dau seama de acestea...

explicatiile psihanalizei freudine nu functioneaza in orice spatii culturale, insasi cazuistica freudiana dand de gandit. cum explicam atunci creatia literara? poate fi explicata? trebuie? e aceasta explicatie inca un factor al decaderii creatiei literare si nu numai la statutul de posibila sau pseudo-victima cu sechele?
in plus, explicatiile religioase si filosofice par a fi excluse. in ce scop si cu ce pret? cum se sustrage psihanaliza criticii cand ea insasi e, in sens larg,...literatura!?

 =  placeri a posteriori
felix nicolau
[29.Apr.06 23:00]
Acuma excelentul tau eseu nu face decat sa dezvaluie inca odata cat de afon era Freud la bemolii estetici. Dar daca nu s-ar fi tinut scai de chestiile subconstiente, eu cred ca putea ajunge un critic nemaipomenit.
Cat despre Hamlet, sa nu uitam ca Will doar a preluat acel Ur-Hamlet si l-a relansat pectaculos, iar Hugo a exploatat cu nerusinare moartea odraslei, asa cum arata Eugen Ionescu, cam sadic.
Buna tema de discutie.

 =  mini-răspunsuri
Ela Victoria Luca
[30.Apr.06 18:51]
Din cauza pb. tencie răspund azi pe scurt. Mulțam pentru lectura acestui fragent de eseu.
Iulian, o să o rog pe Ela să se autoanalizeze înainte de a-i analiza vreodată pe alții, ceea ce și face de altfel. Pe de altă părticică, mai degrabă ea privește textele aci, și din orice sferă ar fi existat, tot asta ar fi făcut, că așa făcea și acu 10-15 ani, ba chiar cu mai multe instrumente literare. Pe care și le repune la zi, că de', noblesse oblige.

Dorin, pishanaliza se expune criticii, nu se extrage ei. Și de fapt nu face mai mult decât a prezenta o perspectivă asupra actului creator, privit ca fenomen psihic, sufletesc, spiritual. Freud a scris Eseuri de psihanaliză aplicată, a scris și despre religie, de fapt a scris enorm, însă scrierile lui sunt deja departe; în acest articol am atins - recunosc că prea puțin, dar oricum nu se vrea decât a expune câteva repere - alți psihanaliști, actuali. Ar mai fi mulți, din diferite colțuri ale lumii. Care sunt foarte preocupați de literatură, pictură, sculptură, muzică, unii chiar fiind scriitori,poeți, muzicieni, pictori etc. și psihanaliști totodată. Eu cred că e o comunicare între sfere, desigur cu părțile care se pot interfera sau exclude.
Întrebarea ta referitoare la decăderea creației literare m-a pus serios pe gânduri, fiindcă este și frământarea mea cu privire la ce din declinul umanului duce la declinul procesului creator. Sper să pot da câteva repere într-un al doilea fragment. De altfel, întrebările tale necesită ca răspuns un alt fragment de eseu și promit să îl scriu atunci când îmi va permite timpul. Sunt în domenu de interdisciplinaritate și multe întrebări nu îmi dau pace.
Nu am exclus explicațiile filososfice și religioase, ci doar am inclus în acest fragment o primă perspectivă. Ele vor veni cred într-un al treuilea fragment. Aici accentul a fost mai mult pe ce anume domină în creație: forța vieții sau forța morții, ambele oare, cum? Etc. Prin urmare, to be continued.
Apreciez capacitatea ta de Întrebător. Sper să găsești în continuările mele o parte măcar din posibilele răspunsuri, relativitatea fiind inclusă.

Felix, mulțam pentru trimiterile făcute. Da, Freud era afon la muzică în primul rând, de fapt abia o suporta. și disecarea operelor de artă până la măduva inconștientului creatorului, intrând uneori sălbatic în interpretări biografice este una din tarele lui. De aceea am dat începutul, arătând cumva desprinderea mea de anumite păreri. Ce este de remarcat: dincolo de imensitatea inconștientului și, desigur, este o sursă continuă de potențial creator, nu se poate neglija sau devaloriza conștientizarea, priza de conștiință și chiar luciditatea în creație. Și mă bucură că ai atins acest aspect pentru care și eu pledez: acel ce îmi propun eu să creez, ce anume aleg, ce mă inspiră din real, ce din mine mă determină să utilizez o anume tehnică sau alta etc. Voi reflecta, fiindcă mi-ai confirmat o perspectivă.

Ela

 =  eu și restul
MA
[03.May.06 12:34]
Acum să zic și eu ceva, îmi place subiectul, chiar dacă nu sunt de specialitate.
Dar oare cine poate spune că e specializat în ceva ce nu poate cuprinde, înțelege pe deplin.

Psihanaliza te aruncă în descifrarea subconștientului(prin urmare și a conștientului), dar parcă făr punct.

Ce se întâmplă dacă eul e doar o parte în noi și restul
în jurul nostru (mort sau viu). Ce devine un om care nu are nimic în jurul lui (închizi un om într-o piatră și el va deveni piatră). Pot cei din exterior să vadă eul nostru din ceilalți? (prin literatură...și nu numai... ...?)

Mai aștept articole...

Cu respect
MA




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !