| = da, interesant expozeu | silviu viorel păcală [18.Aug.08 23:00] |
| are chiar și argumente și demonstrație desigur. Ce rezultă? | |
| = nota 10 + | Marius Surleac [19.Aug.08 06:42] |
| Mi-a plăcut enorm de mult textul de față, asta poate și din cauza faptului că sunt fizician. E foarte bine dacă apar astfel de texte excepționale în urma unui dialog cu Ionuț Caragea. Foarte bine tratată idea "singularităților". Mare dreptate în toate aceste "postulate" dacă pot să zic așa, orgasmul mintal e unul dintre cele mai fascinante, matematica și fizica niște "lacuri" de orgasm care sunt umplute cu teorii extraordinare. Partea a doua din "1" este foarte bine explicată cu Teoria Relativității Generalizată a lui Einstein și prin calcule este destul de adevărată - s-ar putea ca peste enorm de mult timp acest comentariu să-l mai scriu odată dacă este să respectăm aceste idei. Apoi, întotdeauna în matematică pe lângă "evidență" apare "Que Erat Demonstrandum" - ca o singularitate a axiomelor și teoremelor. Matematica lui Barbu e foarte simpatică, celui care îi place matematica va înțelege foarte bine ce a vrut Barbu să zică, pe când Blaga e mai misterios. La "7", felul în care Kant abordează Matematica și Fizica Pură este foarte ciudat, pur și simplu cam te învârte în jurul punctului. Punctul "8" încheie savuros acest eseu excelent care cuprinde de toate pentru toți. Felicitări! Cu stimă, Marius | |
| = comentariu (in cautarea orgasmului pierdut) | alexandra bogdan [19.Aug.08 05:13] |
| ași spune, Q.E,D. Ci că într-un compartiment plus nu stiu cate virgule lipsa intr+un mod jenant. dar neglijenta scrisului nu ar fi problema. ideile sunt ciudate: blaga nu va fi postmodern nici in o mie de ani sau poate nu stapaniti teoria literara si afirmati dupa ureche. de fapt, din paragraful urmator, reiese ca sunteti cumva impotriva lui. a postmodernismului. sau poate am inteles eu incorect. despre faza cu bancurile iar nu inteleg nimic. cat despre titlu, pot spune doar faceti dragoste, nu afirmatii. cam atat. | |
| = Stimată domnișoară (doamnă?) Alexandra, | Manolescu Gorun [19.Aug.08 12:25] |
| Stimată domnișoară (doamnă?) Alexandra, Este evident că scrii „cu nervi”, cum singură mărturisești ȋn (auto)biografia dumitale (neromanțată). Am să ȋncerc să-ți răspund (fără nervi), iar dacă voi fi, uneori, malițios (dar și auto-ironic) o voi face așa, de distracție, fără pornire, pentru ȋnviorarea atmosferei (sper că nu-ți lipsește simțul umorului)i. Prin urmare, să le luăm pe rȃnd. 1. «nu știu cate virgule lipsa intre+un mod jenant». Ce să fac d-aia m-am făcut inginer pt. că nu mi-a plăcut cartea. De fapt asemănarea dintre un inginer și un cȃine este că ambii au privire inteligentă dar nu știu să se exprime. Ȋn plus proful meu de matematica (un tip cu totul deosebit) cȃnd se poticnea la cate o demonstrație observa zȃmbind : «și Poincare greșea la calcule elementare» și…trecea mai departe. (Observă că am omis și voi omite virgulele că chiar mă jenez – cacofoniile au și ele farmecul lor) 2. «nu stapaniti teoria literara si afirmati dupa ureche». N-oi stăpȃni-o eu dar cȃnd văd că altul e mai …..decȃt mine, ȋmi crește inima. Dacă n-ai avut bunăvoința să-l citești pe clasicul ȋn viață Manolescu Gorun care ȋn cadrul colecției « Poveste postmodernistă» se căznește din răsputeri sa demonstreze că e o diferență ca de la cer la pămȃnt ȋntre o abordare postmodernistă și una postmodernă, atunci ȋți pot furniza o bibliografie pe cȃteva pagini bune. Mă limitez aici să te trimit doar la unele texte ale lui Ihab Hasan și Virgil Nemoianu. Cȃnd te vei lămuri, dacă vei fi ȋn stare, atunci poate o să ȋnțelegi de ce, după umila mea părere, (na că mi-au săpat două virgule !) atȃt pe Barbu cȃt și pe Blaga ȋi consider postmoderni și nu postmoderniști . Ȋn paranteza adaug ca si in textul pe care ai avut bunăvoința să-l parcurgi ȋncerc să explic cat mai sintetic care este după parerea mea diferența dintre postmodern si postmodernism (oarecum similară cu diferența dintre modern și modernismul iluminist – dar e posibil ca la lecția asta să fi lipsit și-mi bat gura de pomană). 3. «despre faza cu bancurile iar nu înțeleg nimic». Ne e vina subsemnatului că ȋnțelegi greu și uiți repede. 4. «pot spune doar faceti dragoste, nu afirmatii. cam atat». Mă flatezi! Dacă la vȃrsta mea fragedă mai sunt ȋn stare să fac dtagoste (chiar și platonică) și nu (doar să afirm) atunci ce să mai zic decȃt că «sunt tȃnăr Doamnă bună seara» vorba lui Dinescu (și Mircea pe «deasupra» - cf. DOMO nu-i vina mea). Să ne-auzim cu bine. | |
| = Silviu, Marius | Manolescu Gorun [19.Aug.08 12:28] |
| Multam pentru vizita. O voi intoarce | |
| = erată | Marius Surleac [19.Aug.08 14:17] |
| "Quod" în loc de "Que" | |
| = alexandra | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| exista o mare discrepanta intre continutul textelor tale si cel al comentariilor, ca si cum in privinta ultimelor, prietenii de la filo ti-ar da pe mess ce sa zici. desigur insa, adevarul e dincolo de noi asa cum spune prea fericitul patriarh mulder. | |
| = poate reușim să ne înțelegem, totuși. | alexandra bogdan [21.Aug.08 02:26] |
Domnule Manolescu Gorun, despre postmodenism am citit inclusiv Linda Hutcheon, "O poetică a postmodernismului", iar Cărtărescu, în "Postmodernismul românesc" îl citează pe Ihab Hassan (atenție: cu doi de S!!!!), cam în 12 puncte, cu privire la postmodernism. Nu văd sensul prezentării dvs, o chichiță fără nicio bază, doar o înșiruire de termeni care să arate ce multe cărți ați citit, de la cele de yoga la cele de matematică (prezența bibliografiei îmi susține asta). bun. care este ideea principală? ce diferență există între POSTMODERN și POSTMODERNISM? Nu e nicio diferență, domnule Gorun, poate doar aceea că postmodern este ceea ce aparține postmodernismului, deci un adjectiv. Postmodernismul s-a definit ca fiind opus modernismului și, în același timp, complementar. Practic, s-a definit tocmai prin această antiteză, delimitându-se de modernism. Blaga este expresionist (vorbim aici de expresionismul autohton). Puteți spune, prin reevaluare, că are elemente postmoderne, dar nu avea o conștiință a postmodernismului. La fel putem găsi și la Alecsandri, dacă vrem elemente postmoderne. Vă rog, dacă tot aveți vreo idee, să mi-o împărtășiți și mie, sunt chiar curioasă care este punctul dvs de vedere, dar la modul concret, nu cu citate la fiecare două cuvinte, pentru că, pur și simplu, nu vă înțeleg poziția. Cât despre Ihab,poate nu știți, dar după ce și-a scris cărțile pe care considera necesar să le scrie, s-a plimbat prin lume, prin excursii și nu l-a mai interesat domeniul, când era întrebat despre postmodernism, efectiv refuza să mai discute, pentru că nu îl mai interesa, solicita alte subiecte de discuție, scria jurnale de călătorie, nu mai avea nicio treabă cu tema, era subiect epuizat pentru el. De aceea, îndrăznesc să vă întreb, cam ce ar mai fi spus?! Ce delimitare faceți? Mi se pare interesant de știut dacă aveți o altă idee și eu nu o dibuiesc. Plus: ar trebui să învățați mai întâi să scrieți și apoi să dați citate, părerea mea. Cât despre domnul Claudiu, dacă îmi este permis, am decis deja că e smucit. | |
| = re: răspuns | Marius Surleac [21.Aug.08 08:37] |
| Alexandra, nu pot sta să urmăresc felul cum îți bați joc de un text excelent. Dacă nu înțelegi acest text e problema ta - nu îl mai citi. Dacă vei sta să gândești un pic vei observa că textul spune foarte multe iar ideea textului se găsește atât în titlu cât și în interiorul acestuia. Problema postmodernismului este doar o parte din text tratată de domnul Manolescu. Mi se pare jalnic totuși să vii cu afirmațiile de mai sus și să începi să spui ce ai citit tu despre postmodernism. Domnule Gorun țin să vă felicit încă odată pentru conținutul de calitate al acestui text. Cu toată stima și respectul, Marius | |
| = orgasmul care îi scapă Alexandrei Bogdan… | Victor Potra [23.Aug.08 00:24] |
| Stimate domnule Gorun Manolescu, Fiind ilicit de obișnuit să popularizez rezultate ale arheologiei epistemice în medii nefezandate în prealabil, vă rog să-mi permiteți să iau furca și să duc mesajele un pic mai aproape de cei care au frânghia prea scurtă și mugesc de frustrare. Alexandra, sper că ai măcar trei metri lăsați, că nu încape totul acolo în poieniță la tine, trebuie să ieși un pic și pe izlaz, da’ le-aduc la gura văii… 1. Crearea unei teorii științifice este esențial diferită de crearea unor articole hand-made. Adică, contrar afirmațiilor pozitivismului, cercetătorul nu stă, măsoară, mai scrie o ecuație, mai face un experiment, progresând incremental, până când, din bucățele, iese o teorie, numai bună de șlefuit și de integrat în sistemul cunoașterii. Cunoașterea științifică, deși face apel pentru verificări la empiric (asta înseamnă observații și experimente, drăguțo), presupune inventarea unui model matematic sau conceptual care nu se afla a-priori (în prealabil, măi) în datele experimentale. Ca să faci un experiment îți trebuie o presupunere asupra realității, un model inițial cu care să te apropii de fenomene, un set de întrebări. S-a constatat în epistemologia modernă, că un model bun sau foarte bun de teorie științifică e nejustificabil prin datele inițial prezente în problema abordată. Cu alte cuvinte, e un act de creație pur intelectual, comparabil cu orice creație artistică. Surprinzător e, desigur, cât de bine se potrivește apoi realității, cel puțin până la falsificare (nu mai da din coarne, asta înseamnă un nou experiment, care contrazice faptic teoria). În acest proces, primul pas major este stabilirea ipotezelor. Care nu se face cu metrul de croitorie, ci în primul rând prin intuiție pură, aproape kantiană (nu pot să detaliez, dom’ profesor, că îi crapă ugerul, uite cum tropăie…), așadar prin creație liberă. Ceea ce, ca și la Goya de exemplu, induce un Orgasm, la nivelul creatorului. Bucuria pură a creației, dionisiacă. Apoi urmează efortul, apolinic, de scriere de formule, verificări empirice, ajustări. Dar totul pornește ca o creație, orgiastic, cu un Orgasm. 2. Orgasmul dat de „Evidență”, de care vorbește domnul Gorun, este echivalentul revelației. Care deblochează și în același timp cuprinde. Este momentul în care toate piesele se așează la locul lor și ai, brusc, viziunea de ansamblu. Atunci, deși mai e de lucru în modul apolinic, de salahor, teoria științifică este completă în calitatea ei de creație. Ceea ce produce un tip de Orgasm asemănător cu cel dintâi, dar totuși mai subtil, mai puțin violent, dar mai complet. Ho, că-ți rupi gâtul, stai că le dau mai aproape: să ne închipuim că ai stabilit deja cum va arăta noua ta colecție de vestuțe de toamnă. Ai avut intuiția inițială, orgasmul stabilirii ipotezelor (iubitule, o să facă furori!), ai o schiță generală alb-negru, dar acum trebuie să pui la punct colecția. Scotocești prin materiale, tai, măsori, le pui la olaltă, le coși, le descoși, nu-ți place… Și deodată îți dai cu mâna peste frunte și spui: „verde cu ciclam, colecția Băbuțe Drăguțe!” Și totul se leagă. Atunci ai al doilea orgasm, al completitudinii. După care mai ai desigur mult de muncă, de cusut, de tăiat, dar din punct de vedere creativ și orgasmic, colecția ta e completă. Parcă ai înțelege, la cum te uiți la noi, ce ziceți dom’ profesor, îi priește? că nu vreau s-o plătesc de bună… În fine, continuăm… 3. Banalitatea: cum i-ai spune „cu franjuri, desigur, ce nu înțelegi?...” Deci nimic în comun cu creația. 4. Dacă până acum ți s-a părut complicat, șezi blândă, că abia acu e de rumegat sănătos. Poetul care pleacă de la esențe pentru a regăsi apoi empiricul în drum, ca ființare a intuiției sale inițiale, are un orgasm de tip asemănător. Nu pleacă de la frumusețea creației pentru a ajunge prin inducție la creator, ci de la intuiția creatorului, neinfirmată pe măsură ce descoperim creația, și atunci intuiția se umple de conținut, se relevă ca devenirea întru ființă a lui Noica. Nu face ochii ăia mari, că mi se face milă… Uite, o să-ți explic pe o poezie a ta, cea mai nouă creație, ceva cu iepuri parcă… Citez dintr-un comentariu al tău: „e foarte probabil ca iepurele să nu fie iepure, viermii să nu fie viermi, sângele să nu fie sânge, iar latexul să nu fie latex. iar eu să nu fiu eu, ci ceva de dincolo de mine”. Acum înțelegi? Te străbate un fior creativ de dincolo de tine, și încerci să așezi în cuvinte ceea ce resimți ca o mângâiere neidentificabilă sub coadă. Nu, nu-ți face griji, tu ești postmodernistă, nu postmodernă, pentru că intuiția inefabilului ca principiu nu trece de neliniștea de sub coadă, și te verși, cinstit, direct în empiric, după care te miri: „n-o fi ceva mai mult pe aici?” Îți voi răspunde într-o notă argheziană, „ce să fie, nu-i nimic, a trecut acceleratul”. Rezumând, Ion Barbu are un orgasm dionisiac, comparabil ca natură cu cele expuse la punctul 1 și 2. 5. Blaga e mijlocitorul de orgasm. Cel puțin asta susține domnul Gorun, și chiar dacă am altă părere, nu mă aflu aici pentru polemică ci pentru explicații bogdanofile (apropo, Alexandra, mă întreb dacă aș fi făcut efortul asta pentru altcineva, se pare că-mi placi, așa, joiană cum ești…) Blaga te duce de mână până în punctul în care trebuie să-ți înființezi teoria proprie a existenței, el având grijă în prealabil să demoleze surogatele de care te-ai putea agăța. Blaga te duce în punctul în care poți deveni creator de sistem, în care poți avea orgasm. Fiind vorba de creație, desigur că e o problemă personală dacă alegi să juisezi sau nu, dar Blaga și-a făcut treaba, și sunt sigur ca a trăit „avant la lettre” în potențialitatea lor, toate orgasmele mijlocite de poeziile sale. 6. Postmodernism e un curent literar, Postmodern numește un tip de abordare gnoseologică (atenție, nu doar epistemologică!). Asta ca să nu zici că nu am pus definițiile pe pajiște de la început. Într-o variantă mai „user-friendly”, asta e diferența dintre tine, de exemplu, și Ion Barbu. Tu te joci cu imaginile-cuvintele-ritmurile, încercând să ajungi, prin digestie, la esențe. Postmodernist. Ion Barbu pleacă de la ipoteza unui început universal, și, înarmat cu această teorie poetică, descoperă lumea în cuvinte, confirmându-și viziunea cu fiecare poezie. Postmodern. (Știu că teoriile nu se confirmă, dom’ profesor, da’ o zăpăcesc de tot dacă îi zic iar de falsificare…) 7. Vezi 3, adică: desigur, se vor găsi destui care să rămână cu gura căscată că ai pus franjuri la noua ta colecție, sau latex în poezie, nu vei duce lipsă de aplauze. Conform proverbului, „Postmodernistului de rasă, de nimic nu-i pasă”… 8. Bancul nu ți-l mai explic, că vad că ești lângă pârâu. poți să bei și singură… Sper că după acest maraton, suntem cu toții mai înțelepți, iar tu un pic mai aproape de Orgasmul revelat de domnul Gorun, care te enerva jucând cu tine hide & seek. Nu pot să închei fără a te ruga să revezi stilul în care faci comentarii, deoarece ilustrează supărător un alt proverb: „Oricât țoapei tu i-ai da, tot mai cere, tot mai vrea”… Sper că ai hrană pentru suflet tot weekendul, că plec la mare până luni și n-o să aibă cine să-ți care în poieniță… | |
| = munți de prostie și văi de impotență "mintală" | alexandra bogdan [10.Dec.18 14:27] |
Adjectivul postmodern (deseori folosit incorect sub forma „postmodernist”)este utilizat pentru a descrie condiția sau răspunsul la POSTMODERNITATE. De exemplu, se poate face referință la arhitectură postmodernă, literatură postmodernă, cultură postmodernă, filosofie postmodernă - citat din wikipedia. Toată lumea știe asta. Dilema e rezolvată. Puteți să vă apucați de altceva. Quod Erat Demonstrandum. Restul e "onanie de prestigiu". Vorba lui Țuțea. | |
| = re: continuare răspuns | Marius Surleac [23.Aug.08 07:27] |
| Victor, eu cred că ai bătut gura degeaba, că nu priecepe; dacă nu pricepe nu pricepe, asta e. Alexandra, lasă dumitale definițiile fără noimă și nu mai fă comentarii offtopic, că am observat că majoritatea celor de pe site se plâng de tine și de comentariile care nu au legătură cu ideea textului. Ca să mă leg de acest eseu și să îmi apară comentariul nu ca "offtopic" - așa, ca să poți să-l citești și tu, eu îți sugerez să citești "Critica rațiunii pure" - Kant, după cum și Victor a amintit și binențeles domnul Manolescu. Până atunci nu mai fa comentarii jignitoare în subsolul unui text pe care nu l-ai înțeles deloc. Dacă nu înțelegi mergi te rog mai departe și comentează acolo unde înțelegi Alexandra. Mulțumesc și cer scuze domnului Manolescu pentru această a intervenție. Marius | |
| = Domnilor, Domnilor, | Manolescu Gorun [23.Aug.08 09:55] |
| lăsați-o moartă cu filosofia! Că se supără colegii mei de la Academie – vorba Coanei Leana – dar pentru altceva: că le luați pȃinea de la gură. Pe Agonia asta multă lume-i amărȃtă. Da o duce bine. Ca ȋn Romȃnica noastră de azi. Cu economia ei de piață dȃmbovițeană cu tot. Și mai uitați-vă și voi la ce scrie pe frontispiciul casei care ne găzduiește «Poezii, literatură, cultură, arte». Ca și cȃnd poezia n-ar fi literatură, literatura n-ar fi, la rȃndul ei, inclusă ȋn arte și, acestea din urmă, ȋn cultură. Dar ce tocmai am zis eu e mȃrlănie curată față de cei care, cu larghețe și eforturi deosebite ne găzduiesc (de la editori pȃnă la directorul sit-ului) – și aici nu vorbesc ȋn mod pejorativ. Si cărora le-a scăpat o formulare nefericită. Dar cine nu greșește ? Iar eu am făcut, ȋn acest «off topic», ȋntr-adevăr o mȃrlănie. Ca atunci cȃnd fiind june și ferice, ȋntr-o ptactică pe unul dintre șantierele patriei, m-am prins că unul dintre noi primise prin poștă un pachet de acasă. Și am pȃndit pȃnă respectivul plecase după gagici. Așa că am umblat la pachet. Era vorba de cozonac. Pe care l-am devorat ȋmpreună cu restul hămesiților care se mai găseau pe acolo. Iar cȃnd gagicarul nostru s-a ȋntors din periplu, am ȋnceput să-l ȋnjurăm : chipurile cozonacul nu avea suficientă nucă. Și nici stafide. Ȋncă o dată, ȋmi cer scuze față de amfitrionii noștri. Se ȋntȃmplă și la case mai mari. Adică mie. Care am scăpat – și sigur voi mai scăpa – tot soiul de aiureli. Pe ici, pe colo, prin punctele esențiale ale producțiilor mele. Ȋl aștept pe Maestrul Firică să mă taxeze. Așa cum a mai făcut-o, de altfel. Dar și reciproc. Cȃt despre Alexandra, ea e o scumpă. Furat de amintiri și alte alea, am uitat-o. Precum Ionescu ȋn „Cȃntăreața cheală”. Atunci cȃnd un personaj, mai spre sfȃrșitul piesei, ȋși aduce aminte de titlu. Și ȋntreabă: Dar Cȃntăreața cheală ce mai face? Răspunsul altui personaj: Tot așa se piaptănă, cu părul ȋntr-o parte. | |
| = P.S. | Manolescu Gorun [23.Aug.08 21:15] |
| Scuze. Treaba aia cu „gagicile” + „gagicaru” - quel expression! – ține de adolescența nea cam „derbediască” și tinerețea mea idem. Ce timpuri, dom’le! | |
| = Erata | Manolescu Gorun [23.Aug.08 21:36] |
| "adolescența nea" se va citi, evident: "adolescența mea" | |
| = Orgasmul regăsit al Alexandrei Bogdan | Manolescu Gorun [10.Dec.18 14:27] |
| Alexandra, te rog să mă scuzi pentru comentariul meu anterior. După răspunsul tău exhaustiv, îmi dau seama că nu ai cum să duci lipsă de orgasme intelectuale. Ești clar tipul creatorului viguros și neînfricat, gen croitorașul cel viteaz: șapte cuvinte dintr-o lovitură! Faptul că folosești Wikipedia în loc de năframă tine de postmodernism, nu? Uite câte lucruri ne-ai învățat dintr-o asemenea lovitură: arhitectură, literatură, cultură, filosofie, dilemă, onanie, Țuțea. Această modalitate sprintenă de a rezolva nodul gordian prin stoarcerea zerului din internet îmi induce - mie - un al patrulea tip de orgasm intelectual de tip nou. Orgasmul iepuriadelor literare. Citindu-ți poeziile îmi dau seama că te-am nedreptățit: ești plină de orgasme (intelectual-literare dragă, ce credeai?), scurte și repezi, dar cu atât mai autentice. NOTA: Daca-i bal, bal sa fie. Asta este un com. al lui Victor Potra, refuzat de un editor. Am lua decizia sa-l reproduc considerandu-l, cel mult, "off ropic", asumandu-mi, totodata, intreaga raspundere. | |
| = sensul care este | noemi kronstadt [25.Aug.08 11:10] |
| textul domnului gorun este doldora de sens. sensul lui este acea entitate magica, delicat dar vanjos inefabila, care ne face sa radem, pe noi, gasca de navetisti, atunci cand domnul gorun spune: 1, 7, 9, 11 pentru ca, nu-i asa, problema nu e numai sa spui un banc, ci si ce sugerezi | |
| = terorism! | Adrian Firica [25.Aug.08 11:32] |
| da domnule, uite că aste opt sentințe, în loc să prodcă orgasme succesive, sunt trecute la acte teroriste în toată regula. | |
| = Da | Manolescu Gorun [25.Aug.08 16:31] |
| Da domnule, constat si eu. si ma apuca....nu ma mai apuca. ca m-am epuizat in text. | |
| = Noemi, | Manolescu Gorun [25.Aug.08 19:09] |
| Wu | |
| = Pt. Noemi & Chirica | Manolescu Gorun [25.Aug.08 23:08] |
| NOTA: textul care urmează este o traducere din D.T. Suzuki, “Zen Buddhism – Selected Writings”, Image Books DOUBLEDAY, 1996. El se dedică Noemii Kronstadt și lui A. Chirică. Care, ȋmpreună și separat, sunt ȋn admirația mea. Pe bune. Dar, tot pe bune : Noemii care, ca orice om, mai are și lipsuri, dar, ca femeie, le știe pe toate și, ȋn plus, are ȋntotdeauna dreptate și lui Chirică care, pȃnă la proba contrarie, nu are scuza ei. Și ambilor care cochetează cu koan-ul, tot ȋmpreună și separat : Mu & Mu. Ce să-i faci, ȋn afară de internet și de oricȃtă imaginație frumos debordantă, mai trebuie să pui mȃna și pe niște cărți (mai rare pentru unii). Dacă mă roagă frumos, le pot ȋmprumuta cȃteva. Unele mai vorbesc și de Kundalini/C’hi/Ki, tantrism, Kama Sutra și alte alea mai exotice. Gata citite. Să nu se mai obosească. Rațiunea Non-Rațiunii : Exercițiile Koan Koanul este propus discipolilor în primul rând pentru a trezi starea de conștiență. Facultatea de a raționa este suspendată, adică cea mai superficială activitate a minții este oprită astfel încât partea profundă care se găsește adânc îngropată poate fi pusă în funcțiune pentru a-și exercita funcțiunile sale native. Centrii afectivi și cognitivi care constituie trăsătura personală fundamentală sunt activați la maximum pentru a găsi soluția koanu-ului.. Aceasta este ceea ce Maestrul Zen înțelege atunci când se referă la "marea luptă" și la "înaltul spirit de interogare" ca două puteri (trăsături) esențiale necesare calificării cu succes a unui discipol Zen. Când interogația mentală ajunge la intensitatea maximă se obține o stare neutră a conștiinței care în mod eronat este desemnată prin "extaz" de către psihologii care investighează conștiința religioasă. Starea de conștiință Zen diferă esențialmente de extaz deoarece extazul constă în suspendarea puterilor mentale în timp ce mintea este angajată în contemplație; starea Zen a conștiinței, pe de altă parte, este una care presupune punerea în lucru, prin cele mai intensive exerciții a facultăților fundamentale care alcătuiesc personalitatea cuiva. Există, în această stare o concentrare intens-pozitivă asupra unui singur obiect al gândirii care este numită o stare de acuitate (ekagra). Ea este de asemenea cunoscută ca o stare de daigi sau de fixare. Acesta este punctul unde conștiința empirică cu întregul său conținut conștient și inconștient este pur și simplu abolită și se percepe direct Necunoscutul, ce se găsește Dincolo, ceea ce chiar nu se Cunoaște. În extaz nu există o astfel de tranziție deoarece finalitatea statică nu permite o viitoare desfășurare.. Nu există nimic în extaz care să corespundă cu "aruncarea sinelui în prăpastie" sau "pierderea sprijinului". În final ceea ce pare la început a fi o suspendare temporară a facultăților psihice devine o încărcare cu o nouă energie până acum adormită.. Această transformare abruptă apare frecvent prin intruzia unui sunet sau a unei viziuni sau o formă de activitate motorie. O iluminare subită se naște din profunzimile interioare ale conștiinței drept o sursă a unei noi vieți ce a fost atinsă (sursa) și din care Koanul smulge secretul. | |
| = P.S. | Manolescu Gorun [25.Aug.08 23:21] |
| Mentionez ca literatura aia de "specialitate" de care am vorbit este de la sursa ("Bibliotheka Buddhica" - India) si nu carti de "populariazare" care se gasesc pe toate drumurile. | |
| = cher maitre gorun, | noemi kronstadt [26.Aug.08 00:05] |
| vestea ca ma aflu in admiratia domniei tale ma face sa ma imbujorez cuviincios, asa cum m-au invatat d-na k si frau hilde la pension.protestez insa barbateste impotriva discriminarii pozitive pe care o comiteti, cu cele mai cavaleresti sentimente, desigur, eu nu voi sa am dreptate intotdeauna, iar daca se nimereste sa am, e de la creierul meu pozitronic, nu de la cel lila, tandru feminin. deci, daca gresim, eu si adrian firica, dati-ne peste degete in mod egal.daca-mi vine, dau si eu, asta-i de la partea mea feminina si lila, precum am spus. va multumesc cu onestitate pentru sfaturi si daruri, cartile imi vor prinde foarte bine si se potrivesc perfect cu peretele pe care imi exersez eu intrarea in starea deschisa.pe perete am un prinzator de vise cu o broderie foarte complicata, care imi aduce aminte ca natura umana e complexa, iar noi, imperfecti.deci, om mani padme hum. rugaminte si indrumare: cartile, daca ni le oferiti, as prefera sa nu fie gata digerate, dar imi va face placere sa le ascult si asa, pe limba domniei voastre declinarea e mai usoara in varianta franceza : noemie, noemiei, pour noemie, i-ul lung vine din pronuntie, nu din taste un crin luminos pentru wu:) | |
| = Da, | Manolescu Gorun [26.Aug.08 08:08] |
| m-ai prins cu garda jos. Asta mi se trage de cand invatam, in scoala, limba rusa cantand. Iar franceza si engleza, pe picior si pe ascuns, pe sub banca. Ca erau capitaliste. Deci pornografice. Dar, evident, nu-i o scuza. In rest, ce sa facem si noi? Mai vorbim, ne mai intalnim (toti trei). Uneori ca Tanta si Costel. La Lehliu. Spiritele mari se intalnesc intotdeauna. Caldura mare, dom'le! | |
| = Marele ierbivor | Călin Sămărghițan [26.Aug.08 11:59] |
| Lăsând siesta deoparte, ies puțin de sub baobab, cu tot riscul de a tulbura liniștea panterei negre cu coadă atârnândă din el. O să calc puțin teritoriul străin. Viorel și Alexandra, fiecare în specific propriu, au înțeles și au dezînțeles tot ce era de înțeles și de dezînțeles din acest text care nu duce nicăieri. Echipa cealaltă, alianța ne-ocultă și ad-hoc dintre Surleac, Tosa, Potra, Firica și Kronstadt (pe dl. Gorun nu-l amestecăm aici, căci el încă nu știe ce s-a întâmplat) au făcut o mare confuzie. Au confundat acest text cu altceva. Cu ceva ce nu este, dar care le-a gâdilat plăcut extremitățile simțurilor domniilor lor. Și mă opresc aici pentru a păstra distanța de siguranță. Reacția limpede a lui Viorel și a Alexandrei (în ordine cronologică), a fost fiecare la rândul ei naturală, ecologică dacă doriți. Concluzia și îndemnul lor rămân în picioare. Fără a face confuzia amintită mai sus, ei își păstrează viziunea proprie cu care împrumută lumii din jur culoarea creațiilor lor. Consistență îmbucurătoare. Poftim: "orgasmică" dacă doriți. | |
| = Nepătrunse sunt căile Domnului | Manolescu Gorun [26.Aug.08 14:12] |
| Un text care nu pare ceea ce este și nu este ceea ce pare. Parafrază a lui „I am not what I am”. De care marele Will ar fi fost invidios. Mă mir și eu, ca proasta-n bȃlci, de ce-a ieșit din mintea aia ȋmbȃrligată și ne-ecologică a autorului. Noroc ca el a fost exclus. At fi rămas așa cum este. Adică, așa cum e el.Poftim: "orgasmic" dacă doriți. | |
| = discuție | ionut caragea [31.Aug.08 20:17] |
| Domnule Manolescu Gorun, vă felicit pentru articol și sunt încântat să aflu că o discuție, fie ea și ușor contradictorie, a dus la o analiză detaliată cu trimiteri spre opera postmodernistă și nu numai. Ionuț Caragea | |