| = .. | ștefan ciobanu [15.Aug.08 11:56] |
| imi place titlul. grabirea spre casa nu are ca temei ca ceva asteapta acolo(pt ca, asa cum bine subliniezi, casa lui nu mai exista) . aici este surprinsa trecerea timpului, reintrarea in matca(suna cam pompos nu, :)) spusa asta e grava, ca si caldura ce o traim zilele astea. cand aceste trairi sun aduse in prim plan, avem sentimente gen /mai singuri decât fereastra pe care am lăsat-o deschisă în urmă/ placut poemul tau, foarte placut. ca de obicei. p.s chiar daca nu obisnuiesc sa las semn eu tot te citesc. ziua buna | |
| = dragă Ștefan, | Dana Banu [15.Aug.08 12:02] |
| mă bucur de trecerea ta printre cuvintele mele de aici știu că mă citești și tu știi că eu te citesc:) iată deci că lucrurile stau cât se poate de bine....despre comentarii...nici eu nici tu nu suntem și nici nu ne dorim să fim critici literari așa că semnele noastre de lectură sunt simple și firești fără pretenții, cui îi plac bine cui nu îi plac iar bine o zi frumoasă, prietene, te salut Io danabanu de elian :) | |
| = . | emilian valeriu pal [15.Aug.08 12:12] |
| poezia aceasta nu este despre frații oamenilor este despre cel care se grăbește spre casă deși casa lui nu mai există de mult este despre cel care se naște mereu din lumina ochilor noștri și dispare atunci când ei se închid Strofa asta e foarte calda. Am vrut sa las semn ca mi-a placut mult. | |
| = emilian | Dana Banu [15.Aug.08 12:14] |
| îți mulțumesc pentru semn înseamnă mult pentru mine să știu că poeziile mele îți intră în atenție, știi doar cât de mult prețuiesc poetul care ești(și mai știi și că nu vorbesc aiurea ci sunt sinceră și foarte directă) salut | |
| = un text înțelept | Casiopae Masur [15.Aug.08 12:39] |
| Textul sugerează suferință, e trist și curge încet spre trecerea timpului. "ca frunzele de eucalipt serile plutesc deasupra apei ca frunzele de eucalipt" - repetiția indică starea de spirit a persoanei care privește în depărtare, care așteaptă ceva/pe cineva, de aceea e și foarte înțelept folosită. Frunza verde a eucaliptului pe toată durata anului sugerează eternitatea prezenței, a trăirii sufletești. "aici e mai puțin decât o poezie aici e doar un suflet de om" - cea mai adevărată și mai profundă parte din tot poemul. Poezia și omul sunt două lucruri care nu pot exista unul fără celălalt. Noi toți suntem o întreagă poezie, viața e o poezie. Un text foarte frumos, Casiopae | |
| = Dana, | Silvia Bitere [15.Aug.08 12:39] |
| ești un autor pe care îl citesc constant chiar dacă nu mereu las semne aci. Ușurința ta de a face chiar și din nimic vorbe mari, lucrurile să îmbrace forme de lumesc mă apleacă mereu peste poeziile lui Nichita. Știi, simplitatea noastră nu este suficientă decât prin modestie. Iar tu ești atât de modestă și sinceră cu tine încât uneori nu înțeleg de ce unii autori uită să facă asta cu ei înșiși mai des. Rețin cu multă plăcere: "ca frunzele de eucalipt serile plutesc deasupra apei ca frunzele de eucalipt în răcoroasă umbră privim alene spre frații oamenilor cum pleacă nu se vor mai întoarce niciodată la noi nici nu îi vom mai aștepta de acum suntem departe deja i-am uitat ca și când nici nu s-ar fi întâmplat prin viața noastră cândva" și: dar "poezia aceasta nu este despre frații oamenilor este despre cel care se grăbește spre casă deși casa lui nu mai există de mult este despre cel care se naște mereu din lumina ochilor noștri și dispare atunci când ei se închid" Am spus eu odată ceva pe undeva. Că doar trei, hai patru autori de pe acest site (părere personală) reușesc să mă impresioneze în mod plăcut:) Poți tu să mă contrazici? Poți dar nu o vei face pentru că eu sunt subiectivă în obiectivitatea mea. Îți ofer nota zece. Asta pentru că mereu mi-am dorit să dau un zece elevilor mei pe care nu i-am avut niciodată. | |
| = comentariu | alexandra bogdan [15.Aug.08 14:54] |
| Mă încurcă, pentru că eu cred că cel care se grăbește spre casă, chiar dacă nu mai are casă, are totuși o casă mare în el cât lumea. | |
| = Casiopae, Silvia, Alexandra, | Dana Banu [15.Aug.08 15:11] |
| scuze, nu vă răspund separat, ce aș putea să spun?...nici nu știu... doar că vă mulțumesc pentru că mi-ați citit poezia și mi-ați lăsat aici semnele voastre de lectură cu bine, dana P.S.:Alexandra, poezia nu contrazice cu nimic afirmația din comentariul tău | |
| = cel care se grăbește spre casă | Doru Dorian David [15.Aug.08 18:04] |
| Dana, in acest poem m-am regasit in totalitate! "pentru el scriu poezia aceasta pentru cel care se grăbește spre casă deși casa lui nu mai există"... Generalizezi aceasta nuanta la un intreg univers! atunci cand esti coplesit, cand nu-ti mai gasesti radacinile, cand esti un strain pretutindeni! "spunem toate acestea prin mijlocul verii trecând fără nicio prihană mai străini decât transparența trupurilor care zboară în jurul nostru mai singuri decât fereastra pe care am lăsat-o deschisă în urmă spunem toate acestea deși aici e mai puțin decât o poezie aici e doar un suflet de om" Da m-ai prins ca intr-un lat... mai trebuie doar sa-mi intinzi sapunul, dezechilibrul traieste in mine! ganduri bune | |
| = bătrâne, | Dana Banu [15.Aug.08 18:28] |
| dă-l naibii de dezechilibru...nu există așa ceva...ți-am mai spus mai de mult...venim dintr-un veac trecut care ne-a făcut puternici și toate relele care se abat asupra noastră n-au cum să ne mai dărâme în fine... salutări, bătrâne, inspirație și spor la scris îți doresc cu aceeași veche prietenie, dana | |
| = Chiar așa, mai dă-l dracului de dezechilibru! | serban georgescu? [17.Aug.08 14:05] |
| (Deși să nu uităm că și dezechilibrul e bun la ceva din când în când) mie din această poezie cel mai mult și mai mult mi-a plăcut această idee: “venim dintr-un veac trecut care ne-a făcut puternici și toate relele care se abat asupra noastră n-au cum să ne mai dărâme” care s-ar putea transforma cu mare ușurință în versuri “venim dintr-un veac trecut care ne-a făcut puternici și toate relele care se abat asupra noastră n-au cum să ne mai dărâme” de fapt toate astea ar trebui scrise pe verticală, fiecare literă sub cealaltă v e n i m d i n t r - u n . . . e t c e așa, ca și cum ai înota într-un acvariu fără să te împotrivești apei, sau mergând cu un picior pe scara unui autobuz dalinian și cu celălalt în salturi neverosimil de ample pe asfalt ul fierbinte undeva, la mijlocul verii, pe drumul spre casa ta care de fapt nu există… “venim dintr-un veac trecut care ne-a făcut puternici și toate relele care se abat asupra noastră n-au cum să ne mai dărâme” sau vorba unuia mai bătrân ca noi (!) Una salus victis, nullam sperare salutem Fără pretenții de precizie a dublelor Scuze de logoree Te admir pentru energie și elocvență Mai ales pe căldura asta Doamne! | |
| = Șerban Georgescu?, | Dana Banu [17.Aug.08 20:52] |
| am citit comentariul tău de aici și am rămas pe gânduri... îți mulțumesc ești un cititor viu și un comentator de excepție, părerea mea, o seară bună | |
| = revin | Dana Banu [20.Aug.08 11:08] |
| Șerban Georgescu?, ți-am spus că m-a pus pe gânduri commul tău... eu cred că dezechilibrul e bun doar atunci când privindu-l dintr-un echilibru perfect ți-l asumi ca pe o paranteză trecută și foarte utilă | |
| = ? | serban georgescu? [20.Aug.08 14:00] |
| nu, eu ma gandeam ca daca dezechilibru n-ar fi atunci nici scriere n-ar fi acuma pe bune din ce sa iasa poezie fara un anume dezechilibru interior nu? ca cine e echilibrat si linistit si multumit si asa si pe dincolo de ce adica sa mai scrie? bine, ca dezechilibrul e bun sa te uiti la el asa, in urma, cand esti echilibrat, e si asta o treaba da' nu prea ajuta la scris nu? scriu acestea intr-un instabil echilibru | |
| = mă predau | Dana Banu [21.Aug.08 10:37] |
| acum depinde, Șerban Georgescu(cel cu semn de întrebare la capătul numelui), ceea ce unora li se pare dezechilibru altora li se pare un echilibru perfect chiar m-au pus pe gânduri semnele tale de aici, din cauza asta am revenit... mă predau, pun armele jos în definitivul lumii cuvintele sunt doar cuvinte ideile doar idei și eu sunt doar un autor oarecare printre atâția alții de pe aici iar asta, chiar trebuie să recunosc, îmi face o mare plăcere în plus "Nu scrii ca să arăți cine ești ci dimpotrivă, ca să-l ascunzi pe cel care ești. Ca și cum ai arunca înfrigurat o pătură de sare peste un muribund jupuit" nu-i așa? să ai o vară frumoasă, Șerban Georgescu cel cu semn de întrebare la capătul numelui dana banu | |