| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [07.Aug.08 18:50] |
mi-a placut:polul tu, da, cum nu sunt decat 2 poli, in poem se vrea doar doua personaje, o singuratate aparte, incredibila. apoi: doar fluidul ce trece prin serpentina durerii ne unește cumva, o imagine vie, care pulseaza in poem ca o inima, revii in strofa 3 iar cu magia. uite si la tine in text gasesc formula magica, azi se scriu texte despre magie,am sa-mi pun si eu pe blog chiar acum:) | |
| = “Nu mai asculți aceeași muzică” | Teodora Popescu [07.Aug.08 19:30] |
| M-a atins frumos și trist: “Nu mai asculți aceeași muzică”. Iubirea și fructul ei -durerea- provoacă apropierea,aduce prin sine armonia; pentru poet, desigur, “fără nicio formulă magică“ dar încă neexplicabil, “cumva”. Citit cu plăcere, Teodora Popescu | |
| = Carmen, Teodora Popescu | George Pașa [08.Aug.08 09:53] |
| Carmen, într-adevăr, ai sesizat imaginea care definește ceva ce a fost. Am înțeles, totuși, că evitarea primei strofe arată și unele neîmpliniri prezente, deși acolo am încercat să concentrez totul. Poate prezența acelor neologisme: "evanescență" și "remanența" să deranjeze cumva. Încerc, dar nu reușesc mereu, să scap de îmburuienarea lingvistică, lucru pe care l-am dorit de acum doi ani, când scriam poezia "Mesaj (Manifest)": "trebuie să îngrijim bine culturile/ plivindu-le de cuvintele-buruieni,/ combătând cuvintele-boli și cuvintele-dăunători/ cu o mașină rudimentară/ cum este neiertătorul nostru spirit". E, într-adevăr, straniu cum ne-am gândit mai mulți la "formula magică". Mulțumesc pentru noua prezență aici! Teodora Popescu, ați ales corect strofa unde se merge pe simplificare și acolo emoția e mai puțin camuflată. Vă mulțumesc! | |