| = Structură de mare forță dincolo de aparenta fragilitate | Iolanda Bob [06.Aug.08 20:24] |
| Ave, BARNABAS:) Îmi place atât de mult poemul tău, dă-mi voie să îți arăt ce am auzit eu. Mulțumesc. VIORI TURNATE ÎN STICLE Așa cum vă iubesc așa cum mi se pare nu voi muri citind întreaga poezie niciuna dintre poezii mă alătur vouă în dor de răul ce-l întrezăresc așa cum vi se pare că nu voi muri așa cum vă iubesc viori turnate în sticlă niciunei comori niciodată pe scenă suprema satisfacție a huidui întreaga poezie niciuna dintre poezii nimeni nimănui nu i se închină așa cum vă iubesc acum dacă vă ucid nu ar fi nicio crimă Domnule Halupa Alexandru, Pot intra în joc oricâte cuvinte, ideal e, azi, acum, să fie cât mai puține. Intensitatea relațiilor dintre cuvintele dvs și imagini e greu de descris, tocmai de asta am preferat să vă arăt ce am auzit eu. M-a sedus tonul elegiac, dar extrem de sigur și contaminant. O aventură textuală în foarte puține cuvinte, iată raritatea... Conotațiile existențiale și dramatice, miza pe efectul final, se reunesc toate într-un minimalism inspirat. Miraculosul avertisment, "cum ar arăta viața fără poezie", ajunge ușor la cititor. Cuvintele "de prisos" cad oricum de la sine în timpul lecturii, pentru că ideea poetică are forță. Cuvintele vin în siajul ei. Iar VIORI TURNATE IN STICLE...ce să spun, e o imagine greu de uitat, ești în vecinătatea iubirii fără să pronunți numele ei. Frumos. Aș putea să iau la rând nivel lexical, semantic, rafinamentul tău imagistic, fonetic chiar:)) dar cred că ai înțeles ce vreau să spun. Dacă ai fost în stare să gândești un vers ca ăsta-- n-am nicio grijă că știi cât îmi place poemul tău. Respect! Și la a-ntâia, și la a doua:)) | |