| = victore | ștefan ciobanu [31.Jul.08 11:01] |
| /să ascult painea din porumbei strălucind cum se transforma in fericirea / :) asa as vedea eu versul final.... o poezie frumoasa, sincera in primul rand, fara papainoage:) | |
| = dar dacă îți sparg geamurile cu praștia, se poate? | alina livia lazăr [31.Jul.08 12:04] |
nu-mi place versul "spune-mi că ți-e dor". e un îndemn care nu e necesar. în rest îmi place. ștefan a avut o idee bună. dar nici la a ta nu aș renunța (la ultimul vers). nu știu dacă dragostea se poate sparge. iubire, bibelou de porțelan. :) | |
| + claritate | Leonard Ancuta [31.Jul.08 15:39] |
| poemul acesta imi da o stare de liniste, o liniste in a carei claritate pot auzi o aceeasi tacere repetata identic de doua perechi de buze. mie lucrul asta mi se pare atat ongenios spus, cat si foarte ofertant ca sensuri, ma feresc sa interpretez, dar e frumos. imi plac si picioarele hranite cu emotie, drumul lor duce intr-adevar spre locul unde ceea ce as numi intregul apex poetic se exprima aproape revelator, e vorba de final, citat vad de ambii antecomentatori. am stat cateva clipe sa ma gandesc cum se aude painea stralucind, apoi am vazut sensul, cuminecatura, implinirea forta aceea care ne urca pe toti la cel e una dintre cele mai reusite poezii de pe site citite de mine in ultima saptamana. se cuvine o stea, pentru claritatea, concizia liniilor care deseneaza o stare de beatitudine. plus titlul care arata o apropiere pana la suprapunere, ca doua fotografii de pe doua pagini alaturate, dar suprapuse. | |
| = . | Marinescu Victor [03.Aug.08 11:02] |
| Li, Stefan, leo va multumesc pentru semn si mai ales pentru incurajare. pe curand! | |