| = Vă admir feelingul | Ion Mihaila [27.Jul.08 20:16] |
| AM TRECUT PE AICI DOMNULE TEO..așa e și viața!Am trecut pe aici ți apoi nu mai rămân decât aceste CUVINTE care ne leagă și de trecut și de viitor...versurile "nu plec nicăieri și nici nu vine nimeni"creează o imagine disperată a vieții care ne lasă ...singuri, câteodată...nu doresc să comentez nimic doar să vă felicit pentru ceea ce scrieți și mai ales cum "întindeți un strat gros de suflet" pe fiecare felie de pâine de pe acest site.Cu deosebit respect,Mihai Dor | |
| = "fără atingere tăcerea coboară cu miros de lut..." | ioana matei [27.Jul.08 23:30] |
| poem tare frumos...si parca altfel... viata isi povesteste inchipuirea mortii...pe care nu o asteapta...pentru ca e tare greu sa astepti...mi-au placut mult primele trei versuri...si m-au atins cuvintele de-aici...cum sa tac?...mai ales ca sugestia mortii e/poate fi mereu molipsitoare... | |
| = teodor dume, mă roade rău de tot că mă duc | hamat petru sebastian [27.Jul.08 20:43] |
| teodor, am lecturat un poem interesant și bine construit în jurul ideii de trecere prin cotidian, un fel de sui-generis al lumii prin care trecem fiecare dintre noi, cu bune și cu rele, un dialog între tine și restul, de fapt, cred că pot fi vocile oricărui alt personaj pe care l-ai imaginat atât de bine în discursul poetic de mai sus! mi-a plăcut mult poemul! o sondare dincolo de mijloacele poetice, o sondare a cotidianului prin forța de transcendere pe care o are fiecare scriitor! trece prin lumea pe care ai cunoscut-o este un fel de apropiere de ceea ce poate nu ai cunoscut la vremea respectivă! cu sinceră prietenie, petru sebastian hamat | |
| = T.D. poem abrupt | Liviu-Ioan Muresan [27.Jul.08 23:30] |
| Frumos poem. Aceeași veșnică temă, de această detă din altă perspectivă. O abordare oarecum socială, un dialog. Îmi place cum suna acel "nu mă mai sperie nimic", percum și mirosul de lucernă pe tălpi. Parcă obișnuit cu trecerea. | |
| = re, ion mihaila, hamat petru sebastian, | Teodor Dume [27.Jul.08 21:58] |
| mihai dor, onorat de trecere și semn. mulțumesc pentru aprecieri da, încerc, pe acest site, să ajut cu sufletul. poezie pot să scrie doar cei cu sensibilitate la vârf. nici nu pot să concep o poezie care nu transmite un fior. și uite că încerc, acolo unde alții lovesc, să bandajez cu suflet cu sinceritate, teodor dume, petru sebastian, mulțumesc pentru commul elaborat și pe text. da, am trăit și trăiesc stările textului postast și poate de-.aceea se evidențiază mult prea evident discursul de cotidian. prin etapele descrise de mine aici trecem cu toți și nu trebuie să ne sfiim. tocmai de aceea nu am folosit prea multe imagini pentru a nu altera discursul și starea. adică, fără euri... mulțumesc, prietene! teodor dume | |
| = Teo, semn | Doru Emanuel Iconar [27.Jul.08 23:45] |
Din hățișul sentimentelor ai reușit să filtrezi o colecție de stări - neliniște, suferință, neputința, pe care, gândesc că fiecare le încearcă după o anumită vârstă, aducând simplitatea, normalitatea, cotidianul vieții de zi cu zi într-un poem remarcabil, o scriere cu ritm susținut, fără stridențe, cu o doză bună de realism, reușind totodată să te îndepărtezi de clișee. Textul începe oarecum dur, arătând că autorul știe ce are de spus, urmează interpretarea stărilor, textul dobândind treptat tensiunea, vigoare. Te citesc mereu chiar dacă nu reușesc să las semn. Doruleț | |
| = un poem mioritic! | Doru Dorian David [28.Jul.08 00:39] |
| Sunt trei personaje care vad drumul spre moarte si vorbesc despre viata si moarte. fiecare imbracat in hainele omului cugetator, mioritic! Finalul este terifiant, stil Dume, nu ma incumet sa nu-l rescriu: "mi-am privit pe dinăuntru neputința un adevăr ca o pierdere îmi înstrăina trupul în absența lui doar nepăsare... m-am lăsat pe spate și-am început să privesc cerul ca printr-un tavan fisurat printre crăpăturile lărgite de lumina lunii îmi căutam locul... acum e rândul meu, mi-am zis simt cum se împrăștie respirația prin mine e frig fără atingere tăcerea coboară cu miros de lut... în spatele ochilor o nouă lume" Ganduri bube! | |
| = tr< ioana matei, liviu/ioan mureșan,doru emanuel iconar,doru dorian david | Teodor Dume [28.Jul.08 05:51] |
| ioana, plăcută trecerea ta și plănă de esență. mulțumesc mult. te mai aștept. du sinceritate, teo liviu-ioan, da, am abordat discursul de cotidian simplificând rostirea pentru că stările o cereau. e un alt mod de exteriorizare a stărilor mult mai liber, degajat dovadă și faptul că nu prea am folosit multe imagini decât în partea de final. mulțumesc mult. cu prietenie,teo doruleț, știu că mă citești mereu, lucru care mă face fericit. da, am folosit un alt limbaj în discursul poetic tocmai pentru a reda stările în totalitatea lor reală, pentru că sunt adevărate și le trăiesc ca mulți alții după o anumită vârstă. o realitate care doareplăpcut, doruleț cu drag, teo 3d, așteptam semnul tău și iată-l. mă bucur să te știu aproape. în fiecare din noi, bătrânețea își face cuib și iată că vrând nevrând uneori ne spereie. și sigur că înainte de toate musai să rânduim lucrurile pe aici. mulțumesc, 3d, ca întotdeauna aproape cu prietenie, teodor dume, | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [28.Jul.08 09:24] |
| o glazura speciala, nu m-as fi gandit la glazura de lut, da o senzatie de nisip in gura, mai bine ciocolata. mi-a placut cel mai mult: când refuz să mă duc la culcare/prin venele obosite/deși știu că eu nu mai exist animalul din mine, și el epuizat/privește dimineața. mcm | |
| = un alt...Gicu | eugen pohontu [28.Jul.08 13:08] |
| n-am știut că ai terasă Teo, c-aș fi adăstat pe la ea, doar de dragul de-a te vedea, auzii...:) acu, parcă-i scăpat din 'steaua' aia, ...care o ceream eu de mult, și ne-ai tras o 'cântare' Teo dragă, că mai bine m-aș 'glazuri' și eu, că nu-s prea 'ogoș' decât tine - mamă, cât'a plecare, ...da' ce-ai prietene, (ne-ai 'amețit' un pic cu câteva versuri 'cu șvunc' cotidian, și...) nu mai vrei să stăm de vorbă????? poemul, excepțional, chiar l-aș impieta comentându-l, dar atât de pesimist, parcă-l depășește pe-un poet știut de mine - Teo Dume :) ce să mai zic Teo, în afară că am privilegiul de-a 'conversa' cu-n poet autentic, să ne bucuri cu 'spiritul' tău!!!! al tău, se-nclină, eugen | |
| = un alt teodor dume | Andrei Trocea [28.Jul.08 14:44] |
| "vezi, e ca o coșmelie viața" de la gingasia cu care ochiul observa amortirea aripei zilei deasupra unei trairi umane, pe care o gaseam in alte poezii, aici cuvintele se involbureaza si sparg malurile. pe de o parte inversunate, dar si deznadajduite si oarecum resemnate. interesanta senzatia aceea de a micsora filosofia vietii-mortii pana la dimensiunea conversatiei dintre doi batrani, asezati undeva in pridvor (aici deja intervine imaginatia mea :-)). un poem care zvacneste, impotrivindu-se. cu prietenie, andrei t | |
| = re< carmen-manuela macelaru, eugen pohontu, andrei trocea, | Teodor Dume [28.Jul.08 21:06] |
| carmen-manuela, bine ai venit, la mine în pagină! mă bucur c-ai selectat totuși ceva. te aștept cu drag. când o să ajunji la vârsta mea mi-aș dori să mai stăm de vorbă... eugene, da, am terasă și e plină de gânduri...mi-ar face plăcere să stăm de vorbă ...la un pahar, fie de orice numai să rostuim cumva plecarea de care nu scapă nimeni. mulțumesc, prietene eugen, pentru simțăminte. te poftesc...la terasă. andrei, chiar mi-a fost dor de semnul tău și uite c-a venit.da, am simplificat câtuși de puțin registrul debarasându-mă de imagini, doar pentru o clipă, ca mai apoi să revin la ele spre final. am vrut să redau mesajul și starea din el în modul cel mai autentic posibil, folosind discursul simplu de cotidian, dar o să revin la textele filozofice cu care v-am obișnuit. mulțumesc pentru aplecarea ta pe text. te mai aștept. mulțumiri, prieteni! adâncă plecăciune, tuturor același, teodor dume, | |
| = Imagini care culcă inima între durere și amintire... | Emil Iliescu [28.Jul.08 22:52] |
| D-le Teodor Dume, am simțit când am citit această poezie același sentiment cu care am scris "Pădurea lui Orbișor" și mi-am amintit de al meu Oneață și de a lui filozofie despre moarte. Aceiași filozofie simplă, dar sănătoasă a țăranului român, care nu a avut niciodată vreme să guste din glazura dulce a prăjiturii ce ni se pune-n față și pe care o numim viață, ci numai gustul sălciu, dar plin de energii solare al lutului, pe care azi îl frământă cu plugul, iar mâine îl va împodobi cu oasele lui. Imaginile care culcă inima între durere și speranță sunt atât de numeroase, încât voi aminti doar câteva: "prin venele obosite aleargă vise..." "mi-a ieșit igrasie pe oase..." "tălpile capătă miros de lucernă..." "cerul ca printr-un tavan fisurat..." În spatele ochilor noștri va fi într-adevăr o lume nouă, în care ne vor aștepta cuminți la Judecata de Apoi, Mitru, Gicu, Orbișor, Oneață și toți cei cărora le-am dăruit o clipă de inefabil prin truda noastră asupra cuvintelor! Cu prietenie, Emil | |
| = iliescu emil, da, un lut frământat cu plugul,... | Teodor Dume [29.Jul.08 06:10] |
| domnule emil, de la o anumită vârstă ne preocupă doar trecerea dincolo, locul din care nu s-a mai întors nimeni și atunci, sigur ne facem că ne grăbim numai că bagajele nu sunt făcute... da, am încercat să redau starea generală, de data asta, pe care o simțim cu toții atuncii când "trenul" sosește în gară și musai să urcăm.discursul e unul straniu de simplu precum rădăcina din care am zvâcnit pentru că de data asta vorbește omul din mine. mulțumesc mult de trecere și gând cu sinceritate, teodor dume, | |
| = testament cuminte, dar prematur | slavu diana [31.Jul.08 02:23] |
| deasupra deasupra trairilor umane, ca o litanie curge viata, retin: ."...îmi vine să plâng dar nu plâng mă prefac că nu-s eu, zâmbesc crocant"..... ........".apoi mi-am înconjurat trupul cu privirea ca și când aș fi vrut să fac cunoștință cu cineva foarte drag" sa ta impaci cu tine, e mai presus de orice: ....."privesc cerul ca printr-un tavan fisurat printre crăpăturile lărgite de lumina lunii îmi căutam locul..".....testament cuminte, dar prematur, cu stima, DIANA | |
| = răspuns; slavu diana | Teodor Dume [31.Jul.08 13:53] |
| diana, mulțumesc de trecere și semn. nimic nu-i prematur... vezi, viața are două laturi. una dirijată de noi și alta de așa zisul destin. diana, vine o vreme când nu mai poți fi ceea ce ai fost și este greu, chiar dureros că ai vrea și nu poți. cu prietenie, teodor dume, | |
| = nu știu | Ecaterina Bargan [02.Aug.08 19:46] |
| citind, aveam impresia că este un simplu discurs, purtat, așa, amical, dar nu poetic. adică povestești. dacă tot ai pornit pe o linie de-asta care durează, fă-o stilat. citește la che de dan mihuț, răscolește prin prozele lui dorin cozan, vezi cum împletești limbajul să fie interesant, original, să te prinda și să te țină pînă la capăt. | |
| = re.< ecaterina bargan, | Teodor Dume [02.Aug.08 20:17] |
| da, ecaterina, e un simplu discurs pe o terasă, foarte simplist și sărac în expresii și imagini exceptând partea de final unde am mai rotrungit-o puțin și i-am dat culoare. mulțumesc, ecaterina. te mai aștept cu sinceritate, teodor dume, | |