| = O citire înceată | Vasile Mihalache [22.Jul.08 16:34] |
| Să fii o parcare luminată auto! În general fugi, iar pe vreme rea fugi mai repede. Mai departe nu se înțelege:o ea cu coapse, un oraș cu gene (de care gen ?) Dacă încerci să adormi expulzezi toată parcarea cea feeric iluminată. Ultimul vers este la mișto, îl înlocuiește pe celălalt cu adevărat cutremurător dacă ar fi fost: "Cineva susține pe întuneric lumina". Am vrut să spun că există prea puțină poezie și ea se reazemă pe o și mai puțină logică a gândirii poetizante. Nu mai vorbesc de repetarea verbului "suspină". Ar trebui să realizezi unele legături cu starea care de altfel se pare că există. | |
| = ?? | Andrei Novac [23.Jul.08 08:50] |
| Vasile, am sa iti raspund pe rand, in parcare nu stau masinile cu farurile aprinse, apoi este o ea cu coapse si un oras care isi inchide genele, unde este o problema aici, masinile nu sunt in parcare ci in miscare, misto nu isi are nici logica nici locul in acest comentariu, sincer nu stiu ce inseamna logica poetizanta, ce este cu repetarea cuvantului suspina? | |
| = de data asta am înțeles și îmi place și vreau să mă verifici | alina livia lazăr [23.Jul.08 09:32] |
văd un bărbat cu brațele desfăcute în mijlocul unei autostrăzi este noapte și mașinile cu faruri aprinse nu îl rănesc intră cu totul în el și îl luminează pe dinăuntru bărbatul devine o lumină amalgamul înfiorător de carne umană și caroserii îmi electrizează pielea bărbatul face acest exercițiu aparent sinucigaș în fiecare noapte uneori plouă, alteori bate vântul puternic, atunci bărbatul aleargă pe autostradă să capteze lumina mașinilor așa cum aleargă o fetiță să prindă fluturi în plasă este modul lui de a cere îndurare și de a se mântui de a primi lumină bărbatul se refugiază apoi în iubire acolo unde coapsa este luminată abia, și doar de luminile orașului. acolo unde se suspină în șoaptă fără lacrimi, deci de plăcere. bărbatul coboară uneori peste genele orașului înainte de culcare. alunecă pe ele ca pe un derdeluș, eliberându-le în somn. bărbatul face pace. apoi, ostenit, încearcă el însuși să adoarmă, din pieptul lui mașinăriile reci ies rând pe rând, dar lumina farurilor lor rămâne: lumina e un suspin fără lacrimi, lumina e iubire. cam așa. versul care mă confuzează e "mă ascund de goana lor firească", pentru că eu am înțeles că nu e vorba de nicio ascundere, ci dimpotrivă, de o asumare, de o ieșire în față cu pieptul gol. mi-a plăcut acest poem pentru că l-am văzut. (Andrei, știi clipul de la UNKLE - Rabbit in your headlights? te rog să te uiți la el, e pe youtube. are legătură cu poemul tău, adică așa am simțit eu. urmează acest link: http://www.youtube.com/watch?v=Z3ClCwcCvdQ sper să îți placă). | |
| = raspuns | Andrei Novac [23.Jul.08 11:34] |
| Alina, am sa vizionez clipul, iti multumesc pentru comentariu si ma bucur ca de data asta am reusit sa te fac sa vezi poezia, trebuie sa recunosc ca imi place interpretarea, este vorba de goana fireasca a masinilor. | |