| = sa ne intoarcem, reconfortati, la fracturisti | Laurențiu Orășanu [22.Jul.08 13:02] |
| Postmodernist, in acet pseuso-scenariue se exprima 'nepurinte'. Neputinta de a construi, neputinta de a avea pesonaje distincte, de a crea un conflict intre ele, de a le pune sa dialogheze, de a le pune sa interactioneze. Nu intamplator, partea in 'italice', textualista, este partea cea mai valoroasa a textului. Parerea mea este exprimata in lipsa continuitatii textului, care este, dar poate mi-a scapat. Deci, care nu este. Totul s-a scris, a-i egala pana si pe culturnicii dramaturgi ai perioadei comuniste, care construiau conficte dramatice, totusi, e pierdere de timp. Harut este solutia la indemana, cu o biografie nici macar iesita din comun, menit sa fie si personajul feminin (NOTA BENE> niciodata comic intr-o piesa), si personajul masculin, si corul antic, monolog la indemana, asexuat prin vocatie si postmodernism, capabil sa duca singur o actiune daca s-ar ivi (ma indoiesc, iese din scop), astfel ca, daca aceste concluzii pe care le creionez aici nu sunt demolabile prin continuitatea textului, fragmentul rezista, cum am spus, prin textualitatea indicatiilor regizorale, ceea ce e bun, dar nu e nou, ca doar textualistii sunt deja oale si pamant multumita valului postmodernist-cartarescian, si, in consecinta, sa ne intoarcem la fracturisti, si sa speram ca iese, din cand in cand, un poem de Doamne/ajuta, sau de Recomandate, anyway, Ghiocel | |
| = cu recunoștință! | Paul Bogdan [22.Jul.08 13:42] |
| Domnule Orășanu, aveam dubii serioase despre publicarea volumului doi cu o pauză de un an de la publicarea primului volum. Acum, după ce am văzut reacția dumneavoastră, va trebui să trag tare ca să le public pe amândouă o dată sau la cel mult o lună diferență. Vă mulțumesc pentru intervenția care validează Arevahar sub toate aspectele! | |
| = În rândul întâi, vă rog | Călin Sămărghițan [22.Jul.08 16:31] |
| Deosebit de interesant, felicit recomandarea. Bun text, încărcat la maxim dar fără a deveni o povară, un gotic (!?) bine exprimat. Excelente precizări de scenă, de mare efect artistic. O proză solidă, închegată, cu accente dramatice. Tensiune interioară bine reflectată în decorurile exterioare. O singură observație de cititor: Al doilea paragraf ("Or el se considera...") mi s-a părut puțin artificios și ieșit din atmosferă, scăpat din mână, fără a fi grav însă. E un pasaj cu elemente, probabil, strict personale, dar prea ”sticloase”, la care autorul poate să țină foarte mult, și tocmai de aceea, involuntar, să nu strălucească prin stil, altminteri bine conturat și susținut până la capăt. Nu am soluții, poate mai aluziv, poate mai laconic, nu știu. Având în vedere că e un monolog lung și foarte încărcat, greu de condus, vocea lui Harut despre Harut mi-am închipuit-o mai degrabă ca fiind cea a unui povestitor despre Harut, sau un fel de voce lăuntrică (cred că asta se și vrea de fapt), mai ales că e la persoana a III-a. Câteva typo: tote/toate, întretâind/întretăind, Sorele/Soarele. Încă o dată: text bun, sinusoide emoționale bine conduse, valențe artistice desăvârșite, monolog ce coboară din cotidian gen CNN, înspre problematici interioare frizând praguri ontologice. Bine redat acel proces de învățare pas cu pas prin trăirea faptului în sine și nu prin raționalizarea lui. Volum promițător. Dacă se găsește genialul regizor care să o pună în scenă, vreau bilet în rândul întâi. Aș fi dat o steluță, dar recomandarea o depășește deja. | |
| = Domnule, Călin Sămărghițan | Paul Bogdan [22.Jul.08 16:52] |
| Vă mulțumesc cu sinceritate! Toate indicațiile constructive îmi sunt de un real folos. Acesta este și scopul publicării aici. Am să mă gândesc cu deosebită atenție la cele sugerate de dumneavoastră. Ca fiind pe aceeași... "lungime de undă": Am căutat o formă de exprimare prin care pot spune ceea ce nu poate fi spus... | |
| = Ceea ce nu poate fi spus | Călin Sămărghițan [22.Jul.08 17:12] |
| Exact, aceasta este încă o calitate a prozei de mai sus. Ea spune mult, dar lucrurilor care nu pot fi spuse le dă contur, viață, le dă o formă inteligibilă. Și cum o dă? Nu altfel decât prin aproximări (prin ocoliri - ce cuvânt frumos!) și nu prin definiție (care e imposibilă până la urmă). Primiți admirația mea pentru această reușită! Nu stă la îndemâna oricui. | |
| = just asking | serban georgescu? [17.Aug.08 15:00] |
| Paul, dacă dialogul dintre filosof și teolog este “imposibil” pentru că filosoful este un mic Dumnezeu, (un creator în miniatură dacă am înțeles bine) iar telogul este doar (doamne, câtă modestie !) mijlocitorul Creatorului, asta înseamnă că filosoful din tine nu dialoghează niciodată cu teologul din tine? Că doar n-ai să-mi spui că în tine e doar un teolog și atât… | |
| = erata | serban georgescu? [17.Aug.08 15:01] |
| teOlogul | |
| = Șerban | Paul Bogdan [18.Aug.08 11:53] |
| Nu înțeleg ce-ți veni să comentezi sub textul acesta. Nu Șerban, de obicei nu vorbesc singur. Nici măcar nu monologhez, darămite să dialoghez cu mine însumi. PS Poate-ți completezi biografia ca să poți păstra nivelul 100. | |
| = moarte | serban georgescu? [19.Aug.08 15:04] |
| Păi am comentat sub textul ăsta pentru că textul ăsta e o dovadă că ești un creator. Am surprins afirmația ta sub un alt text, recunosc, dar dacă ți-aș fi adresat întrebarea acolo aveam șanse minime să primesc un răspuns Și apoi, te rog să mă crezi, mă gândesc foarte serios la ce ai spus Cum că dialogul dintre filozof și teolog este imposibil Nu te supăra pe mine, încerc să înțeleg niște lucruri pe care știu foarte bine că foarte mulți le-au scos de pe ordinea de zi Aproape că a devenit pentru mine un criteriu treaba asta: ceea ce nu interesează la nivel general mă interesează pe mine în mod special Și dacă tot vorbim, trebuie să-ți mărturisesc că afirmația ta, cum că dialogul dintre filozof și teolog este imposibil, dar mai ales argumentația, cum că filozoful se crede um mic Creator în timp ce teologul este DOAR un mijlocitor între om și Dumnezeu mi-a creat așa un sentiment... ca și cum aș fi primit o condamnare la moarte Cam asta e Acuma fug să-mi completez biografia Ca să se vadă că am fost și eu prin viață | |
| = ... | Paul Bogdan [19.Aug.08 21:15] |
| Creator, Șerban, înseamnă după înțelegerea mea: acela care crează din nimic. Noi plăsmuim, cu înțelesul de a falsifica sau de a închipui, actul de creație. Nici un om nu crează din nimic, fie chiar și literatură. | |
| = gong chinezesc | serban georgescu? [20.Aug.08 13:51] |
oricum e foarte trist ca dialogul dintre filozof si teolog e imposibil iar daca nu imposibil, oricum inutil s-ar zice | |
| = precizare | serban georgescu? [20.Aug.08 14:41] |
| ne culcăm așa unul pe urechea celuilalt și adevărul trece pe deasupra discret ca o bufniță în timp ce noi dialogăm în somn | |
| = ultimele precizări, promit | serban georgescu? [22.Aug.08 12:42] |
| vezi ne culcăm așa pe câte o ureche unul pe urechea celuilalt și adevărul trece pe deasupra discret ca o bufniță albă pe un cer negru în timp ce noi dialogăm în acest somn pe care îl numim viață | |
| = fragment | serban georgescu? [22.Aug.08 12:53] |
| Paul, Upanișadele sunt o dovadă că dialogul dintre Religie și Filozofie nu e imposibil Uite ce am citit aseară Poți să ieși puțin din Spațiu și Timp? Și să asculți Puțin .... „... Iar cel care meditează la Zeitate ca fiind altcineva: acela nu știe acela nu știe. El este pentru zei întocmai ca o vită. Într-adevăr Așa cum omului îi sunt de folos multe vite, La fel zeilor fiecare om în parte. Și dacă ți se ia o singură vită, tot e neplăcut, dar mai multe! De aceea, zeilor nu le place ca oamenii să știe asta” | |
| = ... | Paul Bogdan [22.Aug.08 19:29] |
| Șerban, Șerban... N-am spus că dialogul între religie și filosofie este imposibi, ci că dialogul între un teolog și un filosof este imposibil. Și nu orice dialog, ci cel contradictoriu pe tema credinței. ...uiți factorul uman. P.S. Ce să înțeleg din ceea ce ai scris? Pilda oii rătăcite? http://biblia.crestini.com/biblia-2-42-15.html Revelația primordială. Altă discuție. | |
| = revenire | serban georgescu? [23.Aug.08 12:08] |
| In primul rand imi cer scuze pentru ca din citatul pe care l-am afisat lipseste un fragment esential (nu stiu ce s-a intamplat, am scris textul separat in word si lipseste un fragment pe care il scrisesem in ghilimele < > e a doua oara cand mi se intampla asta: scriu textul in word, dau copy, paste si, surpriza, textul din ghilimele de tip < > nu " " lipseste. Deci repet citatul cu fragmentul lipsa inclus: „... Iar cel care meditează la Zeitate ca fiind altcineva spunandu-si < Una e Ea si alta sunt eu > acela nu știe acela nu știe. El este pentru zei întocmai ca o vită. Într-adevăr Așa cum omului îi sunt de folos multe vite, La fel zeilor fiecare om în parte. Și dacă ți se ia o singură vită, tot e neplăcut, dar mai multe! De aceea, zeilor nu le place ca oamenii să știe asta” asadar e clar ca ceea ce am vrut sa spun nu are nici o legatura cu pilda oii ratacite (probabil te-au derutat vacile din text) - este vorba de cu totul altceva si anume de faptul ca divinitatea se afla in fiecare suflet individual iar ca cel care il cauta pe Dumnezeu in afara lui insusi - oriunde in alta parte in afara lui insusi, atentie, deci nici la maestru nici la preot nici la biserica nici in alta parte, doar in el insusi, acela NU stie acela NU stie m-am oprit la acest citat nu pentru ca as avea eu nu stiu ce mare biblioteca in minte ci pentru ca il citisem chiar cu o seara inainte si imediat mi-am adus aminte de afirmatia ta cum ca dialogul dintre filozof si teolog e imposibil - si m-am gandit ca acesta poate sa fie unul dintre motive - anume ca filozoful spune ca pe dumnezeu fiecare suflet individual trebuie sa-l caute in sine insusi, in timp ce teologul orienteaza sufletul individual spre o cautare exterioara, in cer, in soare mai stiu eu pe unde, eludand si minimalizand sufletul individual, privindu-l ca pe ceva fara valoare care trebuie sa se umileasca si sa fie umilit pentru a ajunge la iluminare | |
| = de docta sapientia | noemi kronstadt [23.Aug.08 14:03] |
| opinia mea de homo sapiens, psiholog , iubitor de intelepciune , scriitor si agnostic este ca doar dialogul dintre mine si o mitraliera in stare de functionare e imposibil, restul sunt tehnicalitati vanitoase singurul dumnezeu in care as crede fara rezerve este acela care face imposibil doar imposibilul, nu imposibilitatile noastre marunt omenesti | |