Comentariile membrilor:

+ Noi în noi înșine
Călin Sămărghițan
[17.Jul.08 09:06]
Când în spații mici scrii simfonii loc nu mai e pentru cuvinte. Insesizabile sinapse dobândesc semnificații și te trimit să vezi în aceleași lucruri alte culori. Nu ele, lucrurile, se schimbă, nu. Ci noi în noi înșine.

 =  nedumerire
eugen pohontu
[17.Jul.08 09:32]
sa nu fie cu banat, eu am o nedumerire: de ce acest text este 'instelat', pentru valoare, sau pentru a atrage atentia asupra sa???
de ce "mi-se"?, schimba cu ceva normalul 'mi se'?
"ca gardul" suna oricum, numai poetic nu!
ideea micropoemului este atat de criptica incat iti trebuie oarece cifru, sau atat de simplista incat mai bine lipsa...
pana si commul 'stelitzar' cred ca se refera la cu totul alt text!
cu simpatie si fara rautate, poezeaua asta era cel mult de 'atelier'
sorry, asta este parerea mea

 =  nedumerire
eugen pohontu
[17.Jul.08 09:33]
sa nu fie cu banat, eu am o nedumerire: de ce acest text este 'instelat', pentru valoare, sau pentru a atrage atentia asupra sa???
de ce "mi-se"?, schimba cu ceva normalul 'mi se'?
"ca gardul" suna oricum, numai poetic nu!
ideea micropoemului este atat de criptica incat iti trebuie oarece cifru, sau atat de simplista incat mai bine lipsa...
pana si commul 'stelitzar' cred ca se refera la cu totul alt text!
cu simpatie si fara rautate, poezeaua asta era cel mult de 'atelier'
sorry, asta este parerea mea

 =  și pentru ce
Călin Sămărghițan
[17.Jul.08 17:25]
Eugen, am înstelat textul în primul rând pentru valoare. Prin aceasta va atrage implicit și atenția.

Nu trebuie să ne împiedicăm de "mi-se", dar eu prefer să cred că nu e o greșeală de tipar. E liniuță de legătură, aici, nu? Deci îl citim legat, un singur cuvânt, iar cu accent tare pe "i" (eu poeziile le citesc întotdeauna cu voce tare), pe lângă faptul că inventează un fel de cuvânt foarte nostim, dă micii poezii o axă, un punct de balans, care stilistic, pentru mine, are efect deplin între cele două părți. Citim și titlul, da? Apoi, o simplă constatare, aparent nesemnificativă, transformă poetic înlăuntrul autorului dar și al cititorului. Te trimite înspre un alt tărâm. Asta înseamnă poezie: transmutare ori transfigurarea unor lucruri în alte lucruri. Ultimul vers nu înseamnă, desigur, că acum gardul e vopsit în altă culoare, ci culoarea văzută de ochiul de ieri nu mai aceeași cu cea de astăzi. (Încă ceva: autorul mai are pe undeva o poezie cu titlul "Mi-e se pare" - interesant, nu? - deci poate nu greșesc foarte mult). Deci steluța am dat-o pentru subtila alunecare dinspre faptul cotidian înspre tărâmul poetic.

Unii apreciază driblingul pe metru pătrat, eu am apreciat o simfonie scrisă pe o bucată de hârtie cât un bilet. De tren spre acasă.

Apoi, steluța se vrea și o atenționare asupra întregii scriituri a lui Silviu Viorel Păcală, care, "mi-e se pare" că nu este receptată la adevărata valoare. Chiar m-am gândit că n-ar strica să scormonesc puțin.

Cu acest prilej, însă, mi-ai atras atenția asupra poeziei tale (nu pot și nu am timp să citesc tot de pe aici), poezie cam de aceeași factură, și-ți înțeleg oarecum nedumerirea, poeții asemănători "se simt" unul pe altul, și nu mi-a displăcut ce-am citit. Poate ne mai auzim.

 =  cred
Mihai Robea
[17.Jul.08 18:22]
că te-ai jucat(ai experimentat), dar ți-a ieșit ceva(heraclitian).

salut

 =  .
nica mădălina
[17.Jul.08 18:23]
serios, măcar în textele atât de scurte ar fi ceva dacă nu ar exista erori.
sunt oricum foarte dese în textele dvs. foarte.
schimbați cu mi se. așa, pentru un soi de ținută.

 =  mi-se pare
andrei dragomir
[18.Jul.08 02:43]
ca nefericita aceea de cratima chiar nu-si are rostul, dar, daca e musai ca textul sa fie instelat, de ce nu ar fi folosita ca argument? Intr-adevar, cratima aceea ascunde o incarcatura lirica si o profunzime simbolistica, o adancime metafizica de nebanuit pentru profani, la fel cum gardul care are acum alta culoare poate trimite direct la Heraclit. Daca, dupa spusele filozofului grec, nu te scalzi niciodata in aceeasi apa atunci cand te balacesti in rau, e la fel de adevarat ca gardul nu poate avea niciodata aceeasi culoare. o simfonie de sensuri imanente si transcendente surprinse cu atata maiestrie in spatiul unui micropoem, de ce nu, atata timp cat unii poeti vedeau universul reflectat intr-o boaba de roua sau intr-un graunte de nisip. Noi de ce n-am vedea simfonia cosmica reflectata de un gard a carui schimare de culoare ne trimite la ideea ca totul pe lume e schimbator? Un adevar universal surprins in niste versuri atat de lapidare, versuri incununate de rima runcata aiurea :"pare/culoare", rima de lux, atat de greu de gasit incat si Eminescu, maestrul rimei de lux in literatura romana, l-ar invidia pe autorul instelat. In concluzie, desi acest poem e instelat, e vai de steaua lui.

 =  frumos ar fi să răspund:
silviu viorel păcală
[18.Jul.08 13:10]
textul nu s-a vrut un poem, doar o idee scrisă chiar chiar pe o factură de carburant, după o trecere pe acasă, e adevărat că acea cratimă nu e întâmplătoare, cum bine a remarcat Călin, pentru a cărui scormonire acribioasă în textele mele îi mulțumesc, restul e tăcere cum spune...și Mădălina are dreptate eu fac mereu greșeli, chiar toată lumea are dreptate, timpul face dreptate, mulțam tuturor.

 =  semn...
Petruț Pârvescu
[24.Jul.08 12:34]
Silviu,
citsc si eu din textele tale... micropoeml de fata poate da nastere la galceva(inteleapta) si uimire reflexsiva... ambele sunt de luat in seama. reamrc ideea pohemului, simplitatea si metafora lui interioara, detasarea si emotia re/transmisa, laconismul... n.b. constructia, dupa cum au remarca si prietenii nostrii, mai are de lucrare... dar asta se poate face cu putintica atentiune!... in rest, sa ne citim, re/citim, critic si autocritic, fara rautate, cu intelegere si respect.

cu prietenie,

 =  silviu
Mihai Tița
[02.Aug.08 05:39]
ai scris trei versuri foarte frumoase, orice s-ar spune :)




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !