| = * canicula peisajului | Maria Prochipiuc [17.Jul.08 10:07] |
| peisajul arde pe-nserate pace nimenea cu nimeni nu a prea făcut candidați de cerberi și-alte dobitoace mai deasupra-s tare altfel pe sub scut – mi-a plăcut enorm poemul, are în el atâta nou, dar și vechi încă, spus într-un fel deosebit. Citind aceste versuri ești scos din starea de frumos și dus să rătăcești printre o mulțime de lucruri, care par că nu au nimic de-a face cu poezia, amănunte străine, parcă indiferente și aberante, rămâi tăcut și cu privirea mirată, iei înfățișare de sfinx. De ce oare? Poetul e cel ce știe prin asemenea moduri de reflectare să scoată în evidență lucruri ce nu pot fi exprimate de oricine, într-un mod atât de plăcut, specific autorului: nimenea cu nimeni nu a prea făcut – plăcut, și cu multe inerpretări. Primul vers are în el atâta esențialitate, dar și contrast: arde cu pace! muștele din zonă au în trompă ace sunt ciorchini pe leșuri de nepriceput e zvâcnirea cărnii care li se coace de pe țepii rumeni până la șezut – Realitatea de aici nu e compusă din lucruri și sentimente, ci exclusiv din acte; astfel este gândirea și tot astfel fantezia; nu există acte care să nu fie consecvente cu ele însele și, potrivit naturii lor, să nu-și urmărească fiecare propiul lor scop: leșuri de nepriceput, zvâcnirea cărnii... nu mai curge Styxul fumegă băltoace pe traseul urii de căldură mut ni se plimbă mortul neajuns încoace de la o planoară la un parașut – dezacordul dintre frumos și urât , e de fapt calul de bătaie al autorului, care are o doar o aparență de realitate și care ar putea fi acceptată ca un dialog în realitate, dar de cele mai multe ori lasă impresia că ar fi ceva imaginar, aici e toată frumusețea acestei poezii. Descoperim o diversitate de acte: curge Styxul, plimbă mortul, de la o planoară la un parașut, care nu se opun de fel unul altuia. Steluța să știi că există, o mai păstrez o perioadă! | |
| = Mariei, mulțumiri | Daniel Bratu [18.Jul.08 07:17] |
| un comentariu atât de extins și aplicat valorează mai mult decât 3 steluțe - părerea mea - mulțumesc, Maria peisajul e unul al conversiilor, al permutărilor în absurd, chiar și ingambamentul intrând în joc - uscăciunea produce monștri, inversiuni (planoara și parașutul) - nu o topire de genul ceasurilor pe ramuri (rame)daliene ("peisajul arde", "băltoacele fumegă"), e ca o privire din infern ("mortul neajuns încoace") spre infern - unul strâns, uscat, microscopic/banal - (TV Nimik, Costa Ricu versus Costa Rica) | |