| = O miere densa si grea acopera lucrurile | razvan rachieriu [16.Jul.08 14:21] |
| O “miere densă și grea” acoperă lucrurile, “amiaza fără gust”, “întâmplări obscure”. “Un fluture negru” se zbate convulsiv ca “un trup care moare cu ochii închiși” și răspândește “polen de durere” înlăuntrul tău, din care ființa exilată în întuneric se hrănește. | |
| = senin totuși | Tamara Zub [16.Jul.08 18:19] |
| M-am cutremurat la versurile acestea: de câteva zile un fluture negru răspândește polen de durere peste tot dincolo de grilaj caut un loc în care să intru ca-ntr-un trup fără mâini Și fluturele orbecăie rămâne în mine se zbate se zbate și moartea mamei era tot așa de adâncă tot așa de intensă cum grămada asta de polen din care mă hrănesc E poezie tăioasă ca lama cuțitului, străpunge cordul cititorului, în plus, produce un efect estetic sigur, autoarea mizând pe economia de mijloace expresive și pe spațiul deschis al relativismelor, al "întâmplărilor obscure" și al cataclismelor ce se întâmplă în liniște. În raport cu multe texte scrise "la rece", tehniciste, lenevoase, și cu alte miștocării postate pe agonia, poemul Elei chiar e agonic, senin totuși, ca puful de pe capul fluturelui. Eu aș elimina din text cuvintele "până dispar", dar autoarea, probabil, ține la ele. Acord o stea și salutare, tama. | |
| + vine și ea | Tamara Zub [16.Jul.08 18:20] |
| Pe urmele comentariului meu, și steaua. | |
| = HOMO SAPIENS | Ion Cuzuioc [17.Jul.08 14:55] |
| Și parcă văd o albină care colectează nectarul dăruind omenirii sănătate cum se "zborșește" la fluturile negru. Polen-polei-moarte,să fie o consecutivitate obscură a vieții? Să dispărem trupește,dar sufletește să mai rămânem,cel puțin în memoria apropiaților. M-a surprins șirul de imagini. | |
| = fluturele | Anaid Siana [17.Jul.08 14:11] |
| Dna Ela, Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand citesc un text de-al dvs il citesc altfel, nu stiu care sa fie cauza. Si de fiecare data imi place, doar ca nu las semn sau comentarii, prefer sa ii las pe altii. Aveti poeziile prea frumoase pentru a fi comentate si nu e destul un doar "imi place". Si textul de fata e unul frumos, de data aceasta nu m-am putut abtine sa nu las un semn in urma trecerii mele pe aici. Imi place fluturele negru ce aduce durere cu referinta la moartea mamei, la acel sentiment sfasietor de care viata nu ne ocoleste in cele din urma. Frumos de tot, as da si eu steluta la acest text daca mi-ar permite nivelul, mi-a placut mult si il simt foarte aproape de cititor, cel putin mie asa mi-a lasat impresia. Tot respectul meu pentru munca dvs, Dia | |
| = pe scurt | Irina Vendis [17.Jul.08 22:16] |
| M-a emoționat poezia. E greu să vorbești azi în poezie de moartea mamei fără a cădea în patetisme, și totuși tu ai reușit. Prin metafora fluturelui negru, insolită și percutantă. Un text bine coagulat, atent la finisaje și decență a imageriei. | |
| = polen de durere... | Tudor Negoescu [18.Jul.08 23:35] |
| nu sînt înstare acum de un comentariu elaborat, cum ar cere șefii noștri, dar pot spune că versurile m-au atins prin încărcătura lor emoțională. cea mai grea imagine mi s-a părut a fi ''polen de durere'', dar, după unii, poate fi și cea mai taxabilă. depinde de gusturi... | |
| = mulțumesc | Ela Victoria Luca [21.Jul.08 18:15] |
| răzvan, sunt zile când orice zbatere, cu durerea ei cu tot, ne face să trecem prin/peste întâmplări obscure, să ne reamintim tot așa de adânc și tot așa de intens o pierdere sau alta. tamara, nu știu cum de se percepe tăioasă, pesemne că intră direct în cord, pesemne că se transmite acea senzație de cord străpuns; nu am cum elimina ultimele cuvinte, așa se sfârșește, nu grămada de polen, ci cel se hrănește din ea. ion, poate acesta este și sensul, indiferent de zbaterea din miezul vieții: să păstrăm viu ceea ce am iubit, chiar dacă mai este cu noi sau nu, chiar dacă este un loc dureros. dia, aprecierile tale sunt prealargi, ori poate am eu încă de furcă în mine însămi cu ceea ce înseamnă scriitură/poezie bună. Cât despre fluturii negri, toți îi primim, vrânf-nevrând, toți le simțim la un moment dat zbaterea. irina, moartea mamei este un plan secund, trecut, care însă cuprinde la un moment dat o zi prezentă. iar aici cuvintele puține, decente, sunt de ajuns. dle Negoescu, mereu sunt pe muchia asta a "taxării", cu o formulare sau alta, nu mă dezic. și nici nu cred că mă voi schimba prea curând, câtă vreme anumite cuvinte redau ceea ce este de spus. mulțumesc frumos tuturor, ela | |
| = parere | Marius Surleac [21.Jul.08 18:38] |
| Vad acest text mai mult ca o metamorfozare, o trecere spre un alt nivel sau spre moarte - asemenea evolutiei fluturelui, o traire intensa traita pe moment, doar asemenari cu caracteristici ale fluturelui si asta e tot. Apropo: "cum gramada asta de polen" - poate ar fi mai corect "precum". Oricum parerea mea este ca nu este un text de recomandate, e interesant dar nu intr-atat de mult. | |
| = marius | Ela Victoria Luca [22.Jul.08 17:12] |
| am ales "cum", în loc de precum sau ca. da, este o metamorfozare, imperativ necesară. în rest, fiecare om are criteriile sale de lectură și apreciere, eu aici, când scriu, sunt doar autor. voi sunteți lectorii și fiecare primește textul în felul său. mulțumesc. ela | |