| = . | nica mădălina [07.Jul.08 11:48] |
| și nu papă milka, ci numai curmale, așa-i? ce spun este că așezarea pe lungimea asta nu umple spațiile sărace. ultima strofă însă chiar spune ceva. plus mâna, nu măna | |
| = re : Nica Mădălina | Cornel Ștefan Ghica [07.Jul.08 12:16] |
| ai dreptate. am modificat și-am "îndreptat" mâna. cu stimă, Cornel Ștefan Ghica | |
| = cornel ștefan ghica, o fotografie misterioasă și mică | hamat petru sebastian [07.Jul.08 20:34] |
| cornel, am lecturat un poem bine construit cu un discurs poetic ce vine ca o împlinire a unui tumult existențial, dorința devenită imagine a unui dat firesc, banal, cotidianul dincolo de aparență - căderea în poezie și poate că tocmai ficțiunea se face "vinovată" de reușita textului de mai sus; un poem plin de imagini ce nu șochează dar dau o finalitate discursului poetic pe care inevitabil îl simt ca o descătușare a unei combustii lirico-epice, o descărnare de vitalism ca o simplă dorință, un euphorionism ascuns până către finalul din care tu, lector, poți transcende spre o altă lume, aceea pe care ți-o creezi prin forța banală a actului artistic! am citit cu plăcere un text bun, cu respect, petru hamat | |
| = cornel ștefan ghica, merg încet prin ploaie,... | Teodor Dume [07.Jul.08 21:40] |
| plăcută radiografia bărbaților liberi nebărbieriți o constatare reală din cotidian care se împlinește prin acuratețea discursului "merg încet prin ploaie fără pelerină fără umbrelă fără riduri fără nimic ascuns fumează fără filtru (...) poartă mereu în portofel o fotografie misterioasă și mică la care se uită de fiecare dată când pleacă te împușcă fără milă" citit cu plăcere stimă și considerație, teodor dume, | |
| = re: Hamat Petru Sebastian, Teodor Dume | Cornel Ștefan Ghica [08.Jul.08 16:32] |
| sebastian, dintr-un banal, ai reușit prin commul tău să-i dai noi forțe, prin descoperirea unei "combustii lirico-epice". în mintalul tău, "tocmai ficțiunea (mea) se face "vinovată"" și aceasta pentru că imaginile-mesaj propuse (de mine) în poezie încearcă să acopere cât mai mult, prin cât mai mulți, cât mai simplu prin (tocmai) această "forța banală a actului artistic". ce n-am înțeles, din mintalul meu, este acel "euphorionism ascuns". mă bucur că ți-o plăcut acest text și te mai aștept în pagina mea, cu viziunile tale ciudate, interesante și (de ce nu?) inovatoare pe alocuri. nu m-ar mira dac-ai ajunge un mare critic. teodor, ai reușit să surprinzi în comm exact elementele scheletice, pe care se bazează întreg discursul din această poezie. ai reușit să faci o radiografie unei "radiografii bărbaților liberi nebărbieriți". îți mulțumesc pentru susținere și interesul acordat. vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm, domnilor. cu stimă, Cornel Ștefan Ghica | |
| = îmi plac bărbații | alice drogoreanu [08.Jul.08 17:05] |
tăi asumați în libertatea lor nebărbierită rezumându-se la lucruri simple, ieșite din tiparul unor maniere sociale, de multe ori complicate și impuse de anumite norme par niște cai sălbatici sinceri doar cu ei însăși naturali în firescul lor iar tu Ghica băgași combustibilul taman în ultima strofă cât să zgârii misoginismul ăla ca pe un vinyl ai o stea de la mine neoficial | |
| = re: Alice Drogoreanu | Cornel Ștefan Ghica [09.Jul.08 11:18] |
| da, asta sunt bărbații liberi, niște cai sălbatici, o specie pe cale de dispariție. și mai cred că adevărata putere a unui bărbat stă în misoginism. cât despre stea: am fost mereu un campion neoficial. de cele mai multe ori, însă, în competițiile oficiale, am avut "șansă" de arbitrii-jucători. îți mulțumesc, oricum, pentru neoficiala și târzia stea. probabil că atunci când o s-o punem și noi (cei rămași liberi) de-o bisericuță, o să devenim OFICIAL poeți. la urma urmei, puterea peniței trece prin pumn. până atunci, să ne scriem de bine. mulțam, de trecere, citire, comm și neoficiala stea. cu stimă, Cornel Ștefan Ghica | |