| = . | George Pașa [03.Jul.08 15:43] |
| Par a fi aici versuri care se contrazic, sau este însăși natura contradictorie a ființei umane, în care subzistă victima și călăul, îngerul și demonul, asupritul și asupritorul, prietenul și trădătorul etc. Cred că așa e, pentru că finalul antitetic m-a convins. Frumos text, Florin! | |
| = un poem care te hasureaza! | Doru Dorian David [03.Jul.08 17:10] |
| Acest poem umbla in haine grele, ganduri esentiale imbraca sufletul precum leacul! oare ne lecuieste? cand aproape intotdeauna jertfa/sacrificiul ne stau deasupra! cand ne tragem din Cain iubindu-si sora mai mult decat pe fratele sau Abel 'ucis' inca inainte de a cunoaste ce inseamna crima? Urmarind lantul, sirul nodurilor, uneori mi se pare ca traim acele iubiri care inrobesc, care ne pecetluiesc ochii, ne pun solzi pe orbite! "să nu te sperii când morții îi cad dinții de lapte, etichetele puse din convingere se dezlipesc cu tot cu carne și pietrele călătoresc cu viteza căderii în genunchi:" "e târziu și nu știe ce face, dar e fratele tău care te iubește și nu poți decât să-i înfășori goliciunea cu răbdarea celui ce nu se grăbește pentru că timpul lui e o mișcare în jurul lui Dumnezeu și sângele stricat cere să iasă afară filtrat prin părinți." Ehei, un poem care te hasureaza! Ganduri bune! Kalp | |
| = George | florin caragiu [03.Jul.08 15:57] |
| Mulțumesc, se scrie aici ca și în viață o încleștare în care elementele își capătă sensul dintr-o perspectivă inversă. | |
| = florin | Carmen-Manuela Macelaru [03.Jul.08 17:08] |
| un scrificiu inedit, ideea din penultima strofa imi place cel mai mult,apoi ca sa revin la alte strofe as mai remarca:fratele calculează cea mai bună poziție de aruncare/pentru a-ți deschide cerul;și sângele stricat cere să iasă afară/filtrat prin părinți. cat despre final, inefabil, nu poate fi explicat rational sau conform cu o idee logica, solzii, asadar duc undeva in timp, o intoarcere la omul care s-a nascut din apa, la legenda omului din Eridu (ca sa vezi ce viziune), tu de fapt la ce te-ai gandit?. mcm | |
| = multumesc | florin caragiu [03.Jul.08 22:20] |
| Dorian: comentariul tau a intrat mai tarziu, de aceea n-am apucat sa iti raspund. Multumesc pentru gandurile "esentiale", intr-adevar se intampla sa fii lovit si sa nu poti face decat sa iubesti in continuare si sa crezi ca celalalt te iubeste si el dincolo de aparente, numai ca nu stie ce face. Manuela: o sursa este episodul lapidarii lui Stefan si convertirea Sf. Ap. Pavel, cealalta? viata insasi. :) | |
| = numai ca Sfinții Părinți vorbeau pe înțeles și cu miez | Mihai Robea [03.Jul.08 23:17] |
| pe când eu aici am rămas îndoitu-m-am. Ce crezi că ar spune citindu-ți textele? | |
| = ioana vie... | ioana matei [03.Jul.08 23:17] |
| ametita iar de priviri in adancuri vorbitoare simt nevoia sa ma *opresc* la: "și sângele stricat cere să iasă afară filtrat prin părinți." si intreb: cel care SIMTE NEVOIA SA SPUNA asta si sa povesteasca piatra lovind chiar e in stare sa-l iubeasca pe cel ce "păzește hainele aruncătorilor de pietre"...sau e pre(a)/ocupat de ideea de piatra...intrebare/joc/*provocare*: florin, daca ISUS ti-ar vorbi acum despre poezie (poezia scrisa de tine)...ce crezi ca ti-ar spune?...si, sigur, nu astept niciun raspuns...el a venit dintr-un poem profund, vorbitor... | |
| = raspunsuri | florin caragiu [04.Jul.08 01:12] |
| Mihai: nu stiu ce ar spune, stiu ce spun eu citind comul tau: termina, frate, cu reductionismele astea, Sfintii parinti nu sunt vreun pat procustian la indemana unui moralizator ieftin, crede-ma e puerila interventia ta si creeaza o imagine falsa si respingatoare despre Sfintii Parinti, care erau mult mai profunzi si spontani si ancorati in problemele si limbajul vremii lor decat isi imagineaza unii care ii folosesc in stil retro. Oricum iti multumesc ca ai trecut, dar lasa bascaliile si fa-te om serios. Ioana: nu stiu ce sa iti raspund, dar ma bucur de constanta vizitelor tale. | |
| = Florin Caragiu | Luminita Suse [04.Jul.08 04:46] |
| Mi-a plăcut poemul, ghidat de o idee biblică, reușit mai ales în final, oh, ce frumoase ultimele două versuri. Acum o minusculă observație: mă nedumeresc versurile dar recurge la un sacrificiu când este extrădat de propria vedere/i> Ce vrei să spui? Că îl trădează privirea? Mă opresc aici, pentru că nu vreau să supăr autorul și nici îngerii lui păzitori. O vorbă a mea în plus și or să arunce cu stele în mine. | |
| = florin, eu cred că ceea ce e cel mai important în textul tău | alina livia lazăr [04.Jul.08 07:07] |
este cuvântul "frate" căruia simt io așa nu știu cum i-ai dat sensul ăla puternic tare bun chiar îl simt cu toată forța pe care îl poate cuprinde un cuvânt care vorbește despre OM. | |
| = multumesc | florin caragiu [04.Jul.08 10:43] |
| Luminita: am gasit cuvantul extradare, pentru ca el cuprinde si o tradare si o expulzare, mi se pare ca are aici exact gradul potrivit de ambiguitate pentru efectul poetic, pe de o parte, pe de alta din context reiese ca se reduce la a nu vedea sau intelege adevarul la care priveste. Alina: mulțumesc mult, simt cuvintele tale ca pe cea mai vie încurajare, pentru ca exact asta mi-as dori de la poezie. ma bucur ca ai trecut pe aici. | |
| = perspectiva vesniciei | Maria Del [05.Jul.08 11:29] |
| Interesant, fascinant cum pui problema, ca fratele care greseste, prin extradarea fata de vedere, face el insusi un sacrificiu. Deci, daca bine inteleg, nu pui aici in centru persoana ta (sacrificiul tau), ci pe el,sacrificiul lui, chiar daca e unul "nevazut", sau unul care va veni, cand ochii se vor umple de solzii caintei si va fi nevoie de cineva care sa vina si sa ne dea binecunvantarea lui Dumnezeu pentru ca solzii sa cada. Interesante sunt si versurile urmatoare, din aceeasi strofa, care sunt putin "ascunzatoare", tainice, sau mie asa mi se par. Lasi in aer al cui e pasul, lasi in aer a cui e completarea, adica cititorul nu "pricepe", sunt ale tale sau ale fratelui, importanta e doar luarea pe sus si acoperirea chipului celuilalt cu asemanarea. Pentru ca, la urma urmei, tu esti intr-adevar ca fratele si fratele e intr-adevar ca tine - in perspectiva vesniciei. | |
| = Maria | florin caragiu [06.Jul.08 01:01] |
| da, ai vazut in profunzime prin straturi nuanta intoarcerii, multumesc pentru comentariu. ma bucur ca ai pus un semn aici. | |
| = Iov | Maria Del [07.Jul.08 08:19] |
| Florin, uite, imi dau seama ca oarecum, intr-o anumita privinta am fost pe o pista gresita. (Am suferit de ceea ce se numeste sindromul Stockholm, adica mi-a fost mila de raufacator intr-o maniera exagerata. Si am neglijat adevarul victimei). Si tu nu ma corectezi, iti pui haina peste mine:). Desigur ca vorbeai aici de sacrificiul tau la care fratele recurge, adica te sacrifica el pe tine, pentru a nu suferi el. Ceea ce am spus eu e totusi valabil in sensul ca tu vorbesti de dragostea pe care orice dusman o are in adancul neconstientizat pentru noi, dragoste care nu poti decat sa speri, rugandu-te, ca intr-o zi va duce la pocainta, intoarcere, ca in convertirea Sf. apostol Pavel. Am simtit ca trebuie sa las cuvintele acestea, altfel m-as fi simtit ca unul din falsii prieteni ai lui Iov.:) | |
| = "Și unii vin/ Și jură strâmb" | Mihai Robea [07.Jul.08 13:52] |
| bine ar fi sa va controlati limbajul insolent, aproape ofensator. Mai ales ca v-am scutit de o analiza aplicata pe text. | |
| = Mihai | florin caragiu [07.Jul.08 15:27] |
| ok, vad ca te-am ofensat cu raspunsul la comul tau, imi cer scuze. | |