| = trebuie să continue cumva | alina livia lazăr [29.Jun.08 18:13] |
e prea puțin. îmi plac textele zgârcite, dar chiar lipsește exact ceea ce te-a îndemnat să scrii. ai fost un pic fricos:) nu-mi place cum se topesc staminele macului care de fapt e soare în ochii iubitei e mult prea liric și încurcat cumva dar nu zic să renunți la tablouri:) ce este livada de sticlă? | |
| = comentarii care mă stimulează | Laurentiu Belizan [29.Jun.08 20:26] |
| Livia, o să-ți răspund punctual : - data trecută mi-ai spus să fiu mai zgârcit cu exprimarea a ce simt, dar se pare că de data asta am exagerat... - am vrut sa arăt că doar staminele pot face iubita să vadă cu adevărat - livada de sticlă este livada de la începutul lumii, o livadă în devenire Livia, orice comentariu al tău îmi dă de gândit, mă stimulează, așa că te aștept oricând, chiar și când este numai de rău. Mersi pentru oprire | |
| = atunci, Laurențiu, e foarte simplu: | alina livia lazăr [29.Jun.08 20:58] |
spune-i "livada de la începutul lumii" | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [30.Jun.08 12:40] |
| Laurentiu, se pare ca Alinuta are dreptate. las poemul sa respite. e cam gatuit. succes! cu prietenie, | |
| = atmosferă onirică | Laurentiu Belizan [30.Jun.08 13:11] |
| Petruț, sentimentul acesta l-am avut și eu când am scris poezia aceasta dar m-am temut că strofa ce ar fi putut să urmeze să nu-i strice atmosfera onirică. Te salut și mă simt onorat pentru că te-ai oprit chiar și pentru a-mi face o observație dealtfel întemeiată. | |
| = soarele | Andrei Trocea [30.Jun.08 13:39] |
| "soarele era un mac roșu' comparatia soarelui cu macul rosu mi se pare mie, nepriceput critic, ilustrativa. imi imaginez practic un manunchi de petale rubinii, incinse de caldura. de asemenea, "livada de sticla" este o ademenire, poti vedea dar nu poti atinge. insa bogatia culorilor si "imbietorul bonsai" promit edenul din spatele sticlei. nu stiu, asa vad eu. am gasit alaturari de cuvinte care redau vizual si atrag. poate e o nevoie de o simplificare draconica a textului, asa cum nici eu nu reusesc. putine cuvinte, foarte puternice, foarte concrete, dar in acelasi timp mai sensibile decat orice lucru abstract. citit placut, cu prietenie, andrei t | |
| = bonsaiul cel falnic din Eden | Laurentiu Belizan [30.Jun.08 22:47] |
| Centrul de greutate al poeziei cade pe acest bonsai, așa cum bine ai intuit,care te ademenește și poate deveni falnic și periculos hrănindu-se de fapt chiar el cu himerele noastre.Am întortocheat deliberat cărările Edenului jucându-mă de-a demiurgul și asta a ieșit... Andrei, o fi bine sau rău că aproape de fiecare dată "vezi" poezia la fel ca mine ? | |