= “un gând cât o lacrimă” | Doru Emanuel Iconar [25.Jun.08 14:17] |
Cred că ultima strofă poartă în ea esența acestei poezii, un act de credință „să trăiești fără întrebări”. Multe de spus dar poate e mai bine să treci în tăcere printre aceste versuri. „pâna când n-ai învățat să trăiești fără întrebări n-ai să înțelegi cum poți să arzi fără fum” Superb versul “anul aleargă nebun prin tăcere și fum” Doru Emanuel | |
+ un poet | Vasile Mihalache [25.Jun.08 16:08] |
Vor fi fiind niște fotografii pe care nu le pot accesa aici, le bănuiesc a fi deosebite, picturale, dar nu mă pot bucura asfel de ele. Drumul imaginației este cât durează înghețul, adică pentru un zar decupat din banchizele visului rostogolirile până la șase, de unde "s-au spart cerurile". Iată că "ne-am întâlnit în cuvinte" și "treptele-iluzii/ din umbrele de seară" îmi arată că pe acolo a trecut Tympul, într-o "lotcă pentru iară". Apoi acea frânghie cu noduri de cuvinte în care doi corbi "încearcă să învețe umbra să zboare" unde sunetele și imaginile își comunică și relaționează intim - ea, umbra"s-a lipit de șoaptele mele" transfigurează chipul unui duo nedespărțit. Tot astfel apare al treilea tip de scriere care voiește să surprindă esențe și chiar le surprinde, fiind deținătoare ale experiențelor descrise anterior. Poetul și-a creat în mod voit trei instrumente: scări cu trepte sau piane cu clape, îngreunându-și voluntar sau explicând accesul la creațiile sale. Citit cu prisosință pe Agonia dar pe nedrept expediat de către editori la "și ceilalți", este nevoie ca cei care îl citesc, îl înțeleg și admiră să facă în fine ceva pentru a scoate în evidență un poet, e adevărat care nu crează modele, dar nici nu urmează mode.Vorba ceea :"până când/ n-ai învățat/ să trăiești/ fără întrebări/ n-ai să-nțelegi/ cum poți/ să arzi fără fum", să scrii fără zgomot. | |
= între | Ioan-Mircea Popovici [25.Jun.08 22:41] |
cu zarul de apă pregătesc de-o agapă. de teamă a nu destrăma, printr-o neglijență cât de mică, iluzia, jocul cu mărgele de sticlă-l exersez în logica tridentului imposibil, între cântecul țărmului, plajă și casa cu iederă (casa de pe plajă). era pentru prima oară că puteam vedea la un loc urma oglinzii, iedera și... semnele de pe harta cu suflet... | |
= iluzia... | ioana matei [25.Jun.08 23:40] |
poate sa *destrame* jocul cu margele de sticla intr-o agapa?...o imagine (foarte bine?) ascunsa intr-o imaginatie *atat* de *vorbitoare* incat, iarasi, imaginatia e un fel de orb...IMP si VM impreuna...tare frumos!... | |
= o taina | Ioan-Mircea Popovici [26.Jun.08 12:38] |
la inceput a fost ea, iluzia... venise la mine intr-o seara cand eu cautam arborele cu flori de luna... ai auzit de arborele acesta? pe scara, in urma ei aparuse o umbra. umbrele s-au inmultit si-ntr-o amiaza s-au gasit impreuna la maslinul salbatec... aici s-au intalnit cu Andante si Igitur din pe tripticul plajei cu suflet, cu scoicile, cu pietrele si cu zidul cetatii... zarul de apa l-am primit sa-l am pandantiv la tridentul imposibil... chiar in momentul acesta aflu ca azi dimineta la 8:37 s-a nascut (o taina... pentru care caut o haina...) | |
= speachless | liviu clisu [11.Jul.08 12:38] |
până când/ n-ai învățat/ să trăiești/ fără întrebări/ n-ai să-nțelegi/ cum poți/ să arzi fără fum"... foarte frumos. foarte | |
= unde se vede | Ioan-Mircea Popovici [05.Aug.08 19:31] |
= din ce nu s-a vazut | Ioan-Mircea Popovici [05.Aug.08 19:35] |
= zvon de soapte | Maria Gheorghe [06.Aug.08 19:33] |
din pipa lui batrana, un rotocol de fum iesea ca o chemare in clipa de acum parea ca-i o corola din spintecari de ganduri intr-o strafulgerare-n cuvinte din trei randuri "jusqu'au moment où tu n'apprendras pas à vivre sans questions tu ne comprendras pas comment tu peux brûler sans fumée je ne t'ai pas encore dit comment une pensée pas plus grande qu'une larme se casse en touchant le rêve comment un souvenir change en un futur passé" le-am ridicat mai scurte pe Muntele Tabor sa fie-n zvon de soapte samanta de Ador e zarul meu albastru din rotocol de fum cu care inchid cercul atunci facut acum | |