| = Părere: | Doru Emanuel Iconar [19.Jun.08 23:10] |
| Pornind de la poemul dumneavoastră, și încercând să evit unele repetiții ce încarcă inutil, în loc de: „m-am plecat pe genunchi pentru-a culege cioburile viselor mele sfărâmate le adunam, unul câte unul în căușul sufletului meu cât mai aproape de inimă nădăjduind ca bătăile ei să le readucă la viață să le pună culoare în obraji și zâmbetul pe buze acel zambet ca zbaterea de aripi a fluturilor răsfățați să zboare o lacrimă târzie sărută tot ce-a vrut să fie și încă doare...” am citit: m-am plecat pe genunchi pentru-a culege cioburile viselor mele le adunam, unul câte unul căuș cât mai aproape de inimă nădăjduind ca bătăile ei să le readucă culoarea în obraji și zâmbetul, acel zâmbet ca zbaterea de aripi a fluturilor răsfățați o lacrimă târzie sărută tot ce-a vrut să fie și încă doare... Doru Emanuel | |
| = dezvelire! | Rugescu Ioana Adina [19.Jun.08 23:32] |
| Sunt imagini bune, metafore care merita dezvelite dintr-un invelis de cuvinte care fac sa-si piarda stralucirea. Varianta propusa...tine cont de ea....poate fi un poem reusit Succes! Ria | |
| = parere | Mihai Robea [20.Jun.08 05:54] |
| mi-a retinut atentia penultima strofa poate fara "acel zambet", pentru ca folosind repetitia pare ca incarcati versul mai mult decat trebuie dar la limita, cu o respiratie mai larga, merge si cum este; dv. VRETI sa fie poezie, nu o lasati sa devina. emotia se naste, uneori, cand nu o cauti. aici e prea multa candoare/~liniste, distanta prea mare, amintirea pare mult prea departe, incercati sa o reinviati cu mijloace destul de facile textul prinde cumva viata incepand cu acel "nadajduind", strofele a treia si urmatoarea sunt un semn bun. | |
| = Multumesc | Tarniceri Aurelia [21.Jun.08 10:59] |
| Multumesc pentru sugestii, sunt pertinente. | |