| = semn... din pacala fagetelului | Petruț Pârvescu [23.Jun.08 11:48] |
| Diana, am citit si eu. nu e rau. un text frumos, plin de idei, sugestii, descriptiv. sfat pe text:rece-i peretele alb și gol, nerușinat de nuditatea lui,(fara de nuditatea lui) sprijinit de podele pline de amintirile mele,(pline de amintiri) puține,(far putine) de-atâta cenușiu se clatină retina și pleoapa nu mă ascunde...(ma ascunde) ce zici? cu prietenie, | |
| = plasmuita cu rost | eugen pohontu [23.Jun.08 12:30] |
| mie imi place poemul tau, constructie solida, metafora subtila si bine ponderata ma asociez commului lui Petrut, cred ca trebuie putin periat textul si sigur iese de la 'atelier', eu personal nu-l vad plasat acolo, dar ce conteaza ce cred eu :( am remarcat: 'de după ziduri vacarmul vieții mă ajunge, e timpul - ai spune - să-ți amputezi inima, organ inert!' ...si incert :) 'de-atâta cenușiu se clatină retina și pleoapa nu mă ascunde...' poate era bine: si pleoapa nu m-ascunde (pentru ritm si a pastra ideea nedeformata) te rog chiar, mai adasta pe text, e prea bun sa fie la cos! nu suna bine: 'amarul fierii îmi clocotește firea' si 'iar plânsul - eternul aliat ce-mi dizolva până mai ieri durerea, m-a părăsit...' cu sinceritate, eugen | |
| = Petrut, Eugen, multumiri | slavu diana [23.Jun.08 14:06] |
| ma onorati prin trecere, apreciez sfaturile, aveti drepatate.... multe multumiri, va mai astept, cu respect , Diana | |