| = Teodor | Burlacu Ioan [05.Jun.08 21:58] |
| -Strălucesc frumos în roua versului tău sngurătățile poetului în care parcă "auzi cum se plimbă tăcut Dumnezeu"! Cu drag și pentru reușitul final I.B. | |
| = între cele două respirații | Doru Dorian David [05.Jun.08 23:51] |
| Impresionant poem venit cu sufletul din suflet! Alchimistul detine toate instrumentele, cauta locurile prin care n-a trecut nimeni, alchimia singuratatii , mistica prefacerii si facerii, repetitia sisifica chiar prin titlu: "Punct și iar de la capăt" nu puct si de la capat! Iata cuprinderea fina in vers a singuratatii sufocante: "singurătățile așezate mănunchi/ sub buzele grinzii crăpate de timp/ sufocă tăcerea/ la ora când /toate umbrele adorm" Amplitudinea tristetii curgerii atator alte vieti prin trup, acest singur trup care ne este si mormantul: "sub piele/ e multă tristețe/ curge înspăimântător/ ca o clepsidră/ cu vieți " Relev versurile spiralate care constrang, ne incheaga respiratia, ne indupleca! Neliniste se prelungeste in antipodul ei si: "picură liniștea/ nu mai e nimeni/ mă agăț de culoarea cerului/ aerul s-a rarefiat/ timpul sinucigaș de cuvinte/ îneacă umbrele/" Si iata cercul inchis! "din trupul dezbrăcat/ pornește un nou început" Ultimele trei versuri sunt ca samanta : "tălpile miros a iarbă între cele două respirații se joacă un copil"... in trecdere,O zi buna! 3d | |
| = respiratii... | eugen pohontu [06.Jun.08 09:51] |
| ca de obicei, Dume nu se dezminte si nu ne dezamageste un text profund, metafora fina cu adancimi metafizice, o poezie implinita, nerv de poet ca o parere, cu drag, iti spun si ce cred ca trebuia mai gandit, cizelat: "sub piele e multa tristete"...nu numai sub piele :) "din trupul dezbracat porneste un nou inceput"...stiu ce-ai vrut sa spui, dar parca rupe melodicitatea.. "talpile miros a iarba" parca un pic prea facila metafora (talpile, ca semn de iarba) tot nu pot sa inteleg de ce pana acum nici un "judecator" n-a catadicsit o steluta macar la textele tale, in schimb, gratuleaza niste productii, uneori indoielnice, ma rog, de-ale lor... exceptional: "intre cele doua respiratii se joaca un copil" | |
| = re; Burlacu Ioan, Doru Dorian David, eugen pohontu, | Teodor Dume [06.Jun.08 19:14] |
| domnule Burlacu, încântat de trecere. mereu auzim cum se plimbă tăcut Dumnezeu, numai că uneori nu vrem să sesizăm prezența Lui. mă bucur că finalul a plăcut cu sinceritate, teodor dume, Doru Dorian, analiza făcută pe text e obiectivă și nici nu poarte fi altfel atâta vreme cât e făcută de unul care știe să rostuiască cuvintele mulțumesc mult pentru timpul acordat poemului mereu prinzi esența și știi să o defalci pe stări te aștept în pagina mea ca pe un oaspete de onoare. cu prietenie, teodor dume, eugene, mă bucură comentariul tău. ești un cititor fidel. îți mulțumesc pentru păreri. în legătură cu "judecătorii" și "steluțarii" nu-ți face griji. nici eu nu-mi fac. eu scriu pentru stelele de suflet și nu pentru acelea pensulate cu aurolac... cu sau fără steluțe eu voi scrie da, finalul este bun, zic eu luând în considerare viața și evident ...continuitatea cu prietenie, teodor dume, | |
| = dumnezeu picura lumina in mintile negre | razvan rachieriu [09.Jun.08 14:37] |
| Pe tărâmul unde “n-a mai trecut nimeni” stau singurătățile ce sufocă solilocviul cu sinele și umbrele ce “adorm sub piele”, în timp ce tristețea curge înspre viețile vizitate de Dumnezeu ce picură lumină în mințile negre. | |
| = re; răzvan rachieriu, ... | Teodor Dume [09.Jun.08 21:05] |
| mulțumesc de trecere și semn. vizita îmi face plăcere te mai aștept. cu sinceritate, teodor dume, | |