| = tatăl nostru care ai fost în ceruri | Cora Marin [06.Jun.08 09:51] |
| ”când zâmbesc lumea spune că sânt un prunc așa arată oamenii care nu au nimic de pierdut” Ai ceva de pierdut: cerul ăla din tine pe care-l strigi spre Dumnezeu asteptând să-i pese. Să-i pese adică să ce? Ti l-a dat, nu-i destul? Ai grijă de el. E responsabilitatea ta. Caută-l, luptă, urlă de spaimă, de durere, de disperare, suferă pentru el, mănancă “bucată mucegăită de viată” din “farfuria de tablă” ce ți-a fost oferită. Sigur că am putea primi la nastere tipsii de aur în care să privim cerul dar nu ar exista oare pericolul să ne încânte atât de mult strălucirea acestora încât să uităm că sunt doar o șansă de a ajunge la ceva mult mai important ? Nu-ți recitesc poezia pentru că iar îmi va tăia răsuflarea cu rugăciunile ei “tatăl nostru care ai fost în ceruri tu știi pîntecul femeilor e doar un buncăr / în care copii rătăciți de atîta spaimă nu-și spun pe nume așteaptă la rînd cu farfurii de tablă în mână bucata mucegăită de viață /se zguduie buncărul cînd tatăl lovește cu pumnii ei strîng în brațe jucării de pluș/ ei nu știu că jucăriile vor trăi veșnic’, ” tatăl nostru care ai fost în ceruri astăzi nu am nimic să-ți spun/ golul din mine e și el un fel de cer dar nu asta te interesează/ nu am nimic să-ți spun nu-mi cer iertare nu-mi pare rău/ mă simt doar ciudat să te știu atât de aproape eu la un balcon tu la altul” și nu voi mai avea curajul să-ți trimit dojana mea. | |
| = cora | emilian valeriu pal [06.Jun.08 10:55] |
| Cora, multumesc de popas, cerul nu se pierde niciodata. | |
| = "un cocos de gips care cînta de trei ori despartirea" | Anca Anghel Novac [06.Jun.08 17:57] |
| "singurul lucru mai important e sa ma spînzur de suflet” “eu mergeam la interviuri în costum jerpelit si pantofi sparti usile se închideau de la sacou mai cadea cîte un nasture ca niste gloante lovind condamnatul sub privirile tatalui “ Sugestiv. Parca aud nasturii aia cazand ironic pe o pardoseala dura; parca aud ecoul/ igrasia acelei izbiri… "un cocos de gips care cînta de trei ori despartirea " O metafora din care iar curge sange. "orice nastere mosteneste un strigat" la fel si din aceasta. Un poem ametitor. Placut mult. | |
| = anca | emilian valeriu pal [06.Jun.08 18:16] |
| Nu stiu cit de ametitor e, dar in mod cert pentru ala care l-a scris e dureros. Multumesc mult. | |