| = Iubirea pentru o altă ființă | George Mira [04.Jun.08 15:43] |
| Dacă plecăm de la ideea că „Deținem la comun și individual aceleași calități și defecte”, ajungem să credem că, într-adevăr, între noi și ceilalți nu există nicio diferență. Este probabil o modalitate de a ne proteja de ostilitatea celor din jur, arătându-le că nu suntem nici mai grozavi, nici mai răi ca ei; este nevoia de apartenență la un grup sau la niște valori – cum spun sociologii. Totuși această uniformizare nu-i este (aproape) nimănui pe plac, fiindcă nu este vorba de un grup și valorile acestuia, ci de toți oamenii laolaltă. Nu văd nimic rău în „ascunderea calităților” (oricum, nimeni nu poate să-și ascundă perfect nici calitățile, nici defectele) – se numește modestie. O prefer în locul lăudăroșeniei. În al doilea paragraf ne mărturisești ceva ce ține de viața ta personală, de aceea nu vreau să fac prea multe comentarii. Spun doar atât: toți suntem rodul unui act sexual neprotejat, dar suntem niște „accidente” fericite, până la urmă. Existența noastră este rodul iubirii lui Dumnezeu pentru oameni. Iubirea pentru o altă ființă este o reflectare a aceleiași Iubiri – luna strălucește în cer, dar și în bălțile pline de noroaie. | |
| = Completare | George Mira [04.Jun.08 15:44] |
| O distincție clară între rațiune și afect nu se poate face. Se vorbește astăzi despre „inteligență emoțională”, ceea ce distruge vechiul mit al „luptei dintre inimă și creier”. | |