Comentariile membrilor:

=  good job	alice drogoreanu [31.May.08 00:16]
ia versiunile astea au rezolutii mai bune
=  am rămas	Mihai Robea [31.May.08 00:20]
cu senzația că merita să trec pe agonie.ro, astăzi, chiar dacă era numai articolul ăsta.
=  ms	felix nicolau [31.May.08 00:28]
merci, alice, am vazut tarziu messul tau
=  Un centimetrul sub genunchiul lui Apeles sau o critică a criticii	Adrian DUMITRU [31.May.08 06:47]
Moto: „Astfel, lectorul nu mai rămâne cu nimic de făcut. Tot ce i se cere este să fie capabil să urmeze scriitura în slalomul ei printre cuvinte prețioase și halucinații supraetajate, iar apoi să contemple bouche bée.” (Felix Nicolau) „S-a vorbit în cazul acestei trilogii de mirifica libertate a naratorului. De acord. Cu precizarea că această manevrare libertină a procedeelor naratologice se restrânge la câteva stratageme.” – iată o confuzie ușor de intâlnit în mediile culturale de la nord de Dunăre. Așadar, familia de cuvinte plecând de la „liber” și „libertate” și axate pe vechiul „laissez faire, laissez passer”, cum ar fi liberal, neoliberal, libertarian etc. se confundă, adesea, și încă la case mari, uneori, cu „libertin”. Cuvântul în cauză este un neologism împrumutat din limba franceză, având, ca substantiv, două sensuri succesive: a) sec. XVII-XVIII (la început) = (autor de) discurs liber-cugetător, chiar ateist b) începând cu a doua jumătate a secolului XVIII = liber căutător de plăceri trupești (și ateu în timpul liber). Ori, despre maniera de a scrie trilogie a d-lui Cărtărescu se pot spune multe, numai că ar fi „libertină”… nu. „O altă caracteristică este faptul că trilogistul nu-și folosește simțurile, ci le multiplică prin transcendere.” – pot să pariez că termenul „trilogist” (prin care înțeleg „autor de trilogii”, evident) nu se regăsește în nici un dicționar al limbii române. Să-l considerăm un „hapax”? Sau primă ocurență … și să-i acordăm astfel drept de cetate?
=  Corectarea criticii la critica	Adrian DUMITRU [31.May.08 16:10]
Evident, "centimetrul" din titlul comentariului meu a incasat un articol in plus. Propun "centimetru", iar litera astfel rezultata o pastrez eu, pentru a o folosi cu alta ocazie. Ar putea fi adaugat pictorului "Apelles" din acelashi titlu incriminat, caruia i-a cazut "l"-ul in fuga condeiului.
=  adrian dumitru	felix nicolau [31.May.08 22:10]
ba e f libertin, in sensul ca i-o trage suspansului si chiar creativitatii de nenumarate ori. sunt o gramada de situatii arhetipale, de parca ar fi vrut sa ne demonstreze cat de cult e el. e un precipitat cultural, ba s-a precipitat chiar pe el insusi. oare nu stiam ce inseamna libertin? oare crezi ca se limiteaza vocabularul unui literat la dex? dex-ul e creat de literati, nu invers. trilogist e vechi de cand haul. la nord de dunare? uite, ca sa nu mai existe suspiciuni, o sa marturisesc cu rusine ca citesc in 6 limbi straine, doar in romaneste merge mai greu, da nu neaparat din vina mea si nu e importanta cronica, ci fenomenul orbitor. daca tot s-a vandut atat de bine, as face intrebare tuturor---cati au citit Orbitor-ul? acu-i acu
=  Am avut un profesor de antropologie care…	Adrian DUMITRU [01.Jun.08 00:16]
… spunea mereu că utilizarea conceptelor este – ar trebui să fie – similară cu aceea a unui bisturiu, întrucât conceptele (după cum se știe) sunt purtătoare de sens precis. Am citat ad literam din textul dvs. tocmai pentru că voiam să se vadă foarte bine sensul pe care l-ați conferit expresiei. Ori din păcate nu e acela că Mircea Cărtărescu „i-o trage suspansului si chiar creativitatii” ci (iar aicea îmi permit să reconstruiesc eu fraza inițială, cu permisiunea dvs.): „libertatea de a manevra procedeele naratologice se restrânge la câteva stratageme”. Nu am nici cea mai mică îndoială, însă, că ar fi cu putință să fi dorit să lăsați o oarecare libertate de manevră a semnificației frazei dvs. tocmai pentru a sugera intromisiunea lui M.C. în prăpastia creativă (fr. - precipice). Cât despre „trilogist”… Nu pot verifica chiar acum, nu am nici un DEX la îndemână și nici un Dicționar de Neologism pentru că nu sunt în țară, acum, dar, vorba lui Casanova, je gage que je devine că nu prea are cum să existe nici de când hăul, nici de când pârâul, râul sau ramul. În mod sigur nu există în franceză – edițiile CUF pentru Eschil se referă la acesta, de exemplu, ca „auteur de trilogies”. Poate că există în italiană (are aerul, de ce nu…), dar eu nu l-a întâlnit nici aici, nici aici. Mint, m-am întâlnit cu el în engleză, dar niciodată într-un studiu despre Sophocle. În ceea ce privește folosirea unui cuvânt sau construcții care sunt permise în alte limbi, mă gândesc la faptul că o minimă prudență este necesară. Franceza, de pildă, permite „tres superieur a qqc” – dar mă îndoiesc profund și la 90 de grade că un editor poezie.ro iar permite această licență unui greenhorn de nivel 0 pe motiv că este posibil în franceză să... Așadar, hapax sau primă ocurență, „the first of many”? De psalmist, nuvelist, epigramist am auzit, de baladist de asemenea (ba chiar am și ascultat unul, toji), dar de tragedist, comedist, catrenist, haikuist și romanist (cu sensul de autor de romane) mai puțin. Adică de loc. probabil pentru că nu citesc destulă literatură. Și nici destulă critică. Acum, „Orbitorul” – am cumpărat primul volum în iarna lui 97. Era destul de scump, ca și acum, și nu am fost impresionat atunci decât de secvența „scitică” a migrării Badislavilor. Mai mult, am fost destul de dezamăgit – asta până am citit „Jurmalul” lui Cărtărescu, pe care nu am avut bani să mi-l cumpăr, dar mi l-a împrumutat cineva pentru două zile. Atunci am înțeles (cred eu) mai bine cum și de ce scriitura era mai diluată tocmai pentru se voia mai densă – și mi-am adus aminte de un poem al lui Kavafis despre dreptul de cetate în republica ideilor. Nu mă îndoiesc că vă este cunoscut. Dacă am citit sau nu „Orbitor”, asta nu mai știu…
=  domnule Adrian Munteanu	Alberto M. Popesco [01.Jun.08 00:34]
ati avut bunavointa sa ne demonstrati ca sunteti un erudit dibace, ca manevrati fraze si dialecte imposibile. bun, foarte bine, ati reusit sa va cosmetizati un profil de cititor mai mult decat avizat. de ce am intervenit, de ce nu faceti ceva cu toata eruditia dvs, scrieti un roman, o critica, asa cum a facut si face Felix?! mie mi se pare ca ati intervenit aici doar pentru a va afisa egoul marit de atata lecura, nimic mai mult. scuze, Felix, ca m-am bagat, dar m-a derutat atitudinea domnului Munteanu foarte amical
=  domnule Adrian Dumitru :)	Alberto M. Popesco [01.Jun.08 00:39]
erata, m-am excitat dpvd literar, scuze. n-o sa se mai repete niciodata, promit
=  dex	felix nicolau [01.Jun.08 00:42]
bon, revin si eu la un ton academic,desi ma plictiseste ingrozitor. culmea e ca, pana la urma, se pare, ne situam pe pozitii oarecum omogene. sa va spun un secret - dex-ul e la pamant. vreti sa enumar cateva argotisme pe care le uzam toti si care nu se regasesc acolo? in general , mi se reproseaza ca sunt un critic pretios. ma bucur ca se intampla si reversul (mai ales ca eu nu ma consider critic). oricum, imi place interventia dvs, face bine agoniei. alberto, dear, nu fi impulsiv. dl munteanu a fost chiar elegant, comparativ cu injuraturile pe care le-am acumulat eu la viata mea
=  Într-adevăr…	Adrian DUMITRU [01.Jun.08 07:48]
… opiniile noastre concordă în ceea ce privește DEX-ul. Eu nu uit că limba română există ca atare în urma câtorva secole de greșită folosire a limbii latine, și a unui mileniu și ceva de absență a unei gramatici oficiale și a unui DEX. Însă acest subiect este „o altă poveste”, pe care ar trebui să o abordăm cu altă ocazie decât aceea a unui eseu critic despre Mircea Cărtărescu (până la urmă, trebuie să admit adevărul gol goluț – îmi place enorm, deși este inegal cu sine însuși. Dar aceasta o recunoaște și singur, în „Jurnal”). O scriu eu? Sau dvs?
=  O parere	Necula Florin Danut [02.Jun.08 19:48]
Am citit trilogia "Orbitor". Am adulat-o si am repugnat-o in egala masura. Din pricina asta, ai dreptate si nu ai, in recenzia ta. Numai bine!
=  Maladie, măi, bădie	mardale stefan [03.Jun.08 20:00]
Acum cativa ani m-am oprit din lectura primului volum pe la trei sferturi. Simteam un fel de handicap fatza de cei ce laudau cartea, dar nu am putut continua desi am vrut. Asa ca am citit pe nerasuflate textul tau. Argumentele pentru renuntarea la lectura au fost repetitiile exasperante, folosirea exacerbata a termenilor de specialitate, si poetizarea peste masura suportabilului. Acum m-am mai linistit. Cred ca si excesul de metafore dauneaza grav literaturii. Poezia actuala abia mai respira din cauza acestei maladii.
=  In contra directiei de astazi!...	Traian Calin Uba [04.Jun.08 12:03]
Mitul Cartarescu a fost umflat peste masura (de aceeasi "pompagii" care au creat si supradimensionat si mitul Nichita Stanescu - cu precizarea ca, spre deosebire de Cartarescu, Nichita e poet...).In cosecinta, astfel de atitudini "demolatoare", "in contra directiei de astazi in cultura romana", sunt necesare si salutare.
=  "Tot halucinogenele vechi predomină"	alina livia lazăr [04.Jun.08 18:39]
Total, complet și indubitabil de acord, Felix. :) Ne-am cam dezumflat la ultimul volum, nu-i așa?! Din motive neștiute nici până astăzi, preferata mea rămâne "Nostalgia", urmată de "Travesti" și abia apoi...
=  caz	felix nicolau [04.Jun.08 19:04]
ma bucur ca sondajul meu de opinie inca functioneaza. nu cronica e importanta, ci cazul in sine
=  un termometru cu mercur viu	Anni- Lorei Mainka [05.Jun.08 17:53]
si cit de bine mi-am spalat auzul si nu numai cu articolul tau!!!! in rest nu doresc sa te precipit cu prea multe complimente ptr ca ai putea sa ajungi sa ne apleci si tu mintile cu ceva romane din astea si azi miine voi avea 70 daca mai citesc citeva trilogii.... da , buna comparatia cu Vian! iar romanul tau - tandru si rece si ehehehehe departe peste acoperisurile caramizii si pline de veverite......mi-a tinut de cald in aceste sapptaminii iti voi scrie sper - tot doresc ca sa nu crezi ca tu ptr ca de, n-ai atatea pagini oi fi vrun necitit..... iti doresc inspiratie, cel putin atita cita in acest articol
=  Recenzii pozitive	Anton Potche [08.Jun.08 12:44]
Servus Felix! Prima parte a trilogiei lui Mircea Cărtărescu a apărut în limba germană sub titlul “Die Wissenden”. Cartea s-a bucurat de recenzii pozitive în foiletonul german. Recenzentul din SÜDDEUTSCHE ZEITUNG găsește scrisul lui Cărtărescu “obositor dar și stimulator”, pe când Andreas Breitenstein din ZÜRCHER ZEITUNG a rămas cu impresia că “parcă s-ar fi unit Kafka și Giger, de Chirico și Bruno Schulz”, iar în FRANKFURTER RUNDSCHAU proza autorului român este comparată cu “realismul Magic al lui Garcia Marquez". Traducătorul cărții, Gerhardt Csejka – originar din Banat, a primit de curând Premiul Traducătorilor al Fundației de Cultură a Landului Renania de Nord-Vestfalia tocmai pentru traducerea acestei cărți din lb. română în lb. germană. Premiul este dotat cu frumoasa sumă de 25.000 de Euro. Ingolstadt, 08.06.2008
=  anton	felix nicolau [09.Jun.08 19:06]
foarte bine venite precizarile tale. intotdeauna ai avut interventii la obiect si miezoase. stiam de premiu dar, parerea mea, ar fi trebuit sa-i dea si lui macar 200.000euro, ca sa se stabileasca in maldive si sa se ia de surfing
=  Fiecare cu părerea lui	Selenaru Negrea [11.Jun.08 17:33]
Meritați felicitări, d-le Felix Nicolau, pentru faptul că ați citit toată trilogia și ați mai făcut și o cronică pe deasupra. Lucru lăudabil având în vedere faptul că "Orbitor" nu este o carte accesibilă. Totuși, trebuie să mărturisesc că nu sunt deplin de acord cu cronica dvs. Poate că n-am dreptate (de altfel, Mircea Cărtărescu este un scriitor pe care îl admir și respect mult), dar sunt câteva lucruri pe care ar fi trebuit să le aveți în vedere (cel puțin așa consider eu) când ați realizat această cronică. În primul rând, "Orbitor", ca și multe alte texte literare (post)moderne, poate avea multiple interpretări, dar, datorită felului în care este scris, poate fi înțeleasă numai dacă este citită într-un anumit fel. Chiar dvs. ați menționat că "Orbitor" este "ca un arabesc ce nu poate fi cuprins integral decât din avion". Poate că n-am înțeles bine recenzia dvs. și, deci, mă înșel, dar tot articolul pare să fie scris dintr-o perspectivă doar cu puțin deasupra solului. Într-adevăr, reușiți să aveți o perspectivă asupra romanului, știți unde să căutați citatele potrivite, dar nu reușiți să aveți acea vedere "din avion". Dacă mă gândesc bine, nici nu e voie să aveți o vedere "din avion" pentru că romanul e în așa fel făcut încât să hipnotizeze, să-și piardă cititorul în labirintul de detalii (de aici reiese foarte evident faptul că "Orbitor" este, într-un fel, un roman inițiatic). De altfel, însuși Cărtărescu a descris, cu altă ocazie, felul în care ar trebui citite cărțile lui: "Omul postmodern trăiește într-un univers epidermic, în care gestul arhetipal de cunoaștere nu mai este scufundarea sub aparențe pentru căutarea profunzimii, ca în romantism și modernism, ci alunecarea pe suprafețe, mângâierea." Deși Cărtărescu se referea aici la literatura postmodernă în general, ce a zis se aplică cel mai bine printre postmoderniști chiar la Cărtărescu. Pentru a face o aluzie la alt pasaj din opera cărtăresciană (mai precis, "Jurnal II"), pot să spun că, în cazul romanului cărtărescian prin excelență (reprezentat, evident, de "Orbitor"), e mult mai indicat să aluneci "pe suprafețe" decât să examinezi metru cu metru literele de pe "ghețarul paginii", ca la un roman de tip "balzacian". Așa cum reiese din propoziția anterioară, vreau să zic în al doilea rând că romanul cărtărescian nu este unul de factură "balzaciană". În paginile "Orbitorului" este foarte evident că romanul cărtărescian nu poate fi tratat ca un roman "balzacian"; altfel, în ciuda câtorva observații eventual pertinente, recenzia poate să iasă greșită din start din cauza unei persepective greșite. Într-adevăr, "Orbitor" are un grad de detaliu baroc (chiar "rococo", după cum dvs. ați spus), nu neg acest lucru. Dar, așa cum am zis și mai devreme, scopul acestor detalii este acela de a-l hipnotiza pe cititor. În continuare ar mai fi multe de zis, dar, per ansamblu, este valabilă zicala "fie îl iubești, fie îl urăști". Dvs. nu trebuie să vă îngrijorați - mulți n-au reușit să capteze mesajul. În măsura în care vor exista mai mulți scriitori care să urmeze "rețeta" acestui roman, "Orbitor" va deveni o carte de cult, un simbol definitoriu al postmodernismului. Dacă nu, "Orbitor" va rămâne, ca și opera cărtăresciană în general, o comoară ascunsă până când autorul va muri sau se va autoexila, moment în care, cel mai probabil, ne vom da seama ce geniu am ignorat atâta vreme... Până atunci, Cărtărescu probabil că va rămâne autorul volumlui "De ce iubim femeile" sau, pur și simplu, al unor cărți ciudate... Salutări din Constanța, Selenaru Negrea
=  sunt un cinic si o secatura	felix nicolau [13.Jun.08 18:17]
doamna selenaru,mai intai multumesc pt cantitatea comentariului! ce sa fac? pe mine nu m-a hipnotizat deloc Orbitor. sunt un cinic si o secatura, stiu. cat despre exilarea si nerecunoasterea lui Cartarescu, exista 2 opinii: a lui insusi, cel mereu neindreptatit, si a culturanicilor romani, care l-au rasplatit cu 25mii euro. pana si eu am zis ca merita mai degraba un teren central, chair la mine in parc, la ior, unde se pune de un mall
=  rezon!	Daniel [07.Jul.08 23:04]
excelenta cronica (parerea mea!) cred ca va ramane in... analele criticii literare, din care va fi scoase peste oaresce decenii sau secole (mai stii?), cand cei care vor avea de partea lor si girul timpului il vor scutura cronica lui felix de stratul gros de praf de care va fi pesemne maculata, iar pe felix il vor deshuma, dar nu pentru a-i infige un tarus (cum ar crede tanarul cititor de azi, care percepe criticul de serviciu ca pe un vampir insetat de sange), ci pentru a-i lua mulajul si a-i inalta un bust, cine stie, poate in parcul carol, la obelisc (langa fictiva catedrala a neamului) sau poate la el in parc, in IOR, unde va renaste titanul (adica felix, nu cartierul) una peste alta, mi-a placut. nu prea sunt eu de acord cu felix in multe privinte, dar daca ma uit in jur, parca e totusi pe inima mea. ca sa punctez, mi se pare ca a observat cu pertinenta atat bune cat si rele in opera "marelui", "inegalabilului" si totusi atat de umanului MC (nu Hammer draga... aista, al nost, cel cu cainii rosii si privire injectata) personal, desi practic un alt fel de proza decat felix (pe care l-am si criticat partial pt "Tandru si rece"), ii dau dreptate atunci cand spune ca "mirciulica" e un tip "dastept", dar si complexat (poate de aici, dimensiunile kilometrice ale romantzului sau). vorba orientalului, un chil de portocale are acelasi gust cu una singura, carevasazica, mutatis mutandis, o pagina (hai, zece!) din orbitor are cam acelasi gust cu restul catorva sute (mii?) cartarescu ramane pt mine prin nostalgia, iar de acolo, imi e suficient un sg exemplu (ruletistul) pt a ma lamuri ca am de a face cu un autor de valoare. restul e maculatura, cum spunea verlaine... B-) P.S. apropos de ce zicea toni, prietenul nost de peste prutul care trece prin viena, tot MC e de vina, atunci cand spunea (intr-un interviu din FAZ parca) cat de mahnit e ca e perceput ca autor dintr-o tara fost comunista, si ca nu e vazut ca autor pur si simplu. pentru ca daca proza lui fantastica nu ar trece prin trecutul nost proletcultist, MC ajungea direct la clasici (adica era ingropat de mult). opera lui va ramane (macar in parte), dar premiile pe care le iau unii si altii la ora actuala (elfriede jelinek, orhan pamuk, salman rushdie samd) favorizeaza tocmai pe acesti "umiliti si obiditi" (daca tot veni vb de dosto) de soarta care suntem cf sondajelor din ultimele almanahe (ca sa zic asa, pt a-l parafraza pe indimenticabilul vanghelie, proaspat reales premar in comuna numita RFG - rahova, ferentari, giurgiului)
=  daniel cel iute de picior	felix nicolau [07.Jul.08 23:10]
mai draga, commul tau e extrem de sprinten,semn ca te intorci din tarile manieriste. asa mai zic si eu sa fiu muscat--ascutit si cu esprit. mi-ar fi placut sa faci praf tandru si rece in stilul asta. eu unul zic atat--daca as asculta Orbit de MC la casti in timp ce baletez cu rolele prin ior, as cadea in borduri la fiecare 5 min. ideea mea e una---de ce s-o lungesti frate in halul ala, colbuind si ce e fain pe acolo?
=  trans-versare	Adrian Firica [09.Jul.08 01:26]
de ce mama dracului când "tranversez" para-geniile "cărtăresciene" am senzațiunea rococoului dintr-un apartament cu "glazură, temperament și tencuială ante-optnouăzeisticeistică"? e tavanul prea încărcat? apartamentul e un sublim spațiu de depozitare? ușile și ferestrele stau închise de frica "corentului"? sunt bleg, ori neînțelegător?
=  cordial	felix nicolau [10.Jul.08 13:21]
adrian, tu esti un tip rece,asta e, nu ai tremur cord-ial. desi eu tot intr-o limuzina rococo te vad
=  libertate - libertinaj	Dolcu Emilia [11.Sep.08 16:18]
Lui Adrian Dumitru „S-a vorbit în cazul acestei trilogii de mirifica libertate a naratorului. De acord. Cu precizarea că această manevrare libertină a procedeelor naratologice se restrânge la câteva stratageme.” (Felix Nicolau) Ori, despre maniera de a scrie trilogie a d-lui Cărtărescu se pot spune multe, numai că ar fi „libertină”… nu. (Adrian Dumitru) Chiar nu se poate vorbi de-o manevrare libertina a procedeelor naratologice ? In sensul, si acesta cred sa fie singurul, cel putin la nivelul frazei, ca Mircea Cartarescu isi ia o prea mare libertate in folosirea procedeelor naratologice ? Conveniti totusi ca o prea mare libertate e mai putin o libertate cat o forma de libertinaj ! "Așadar, familia de cuvinte plecând de la „liber” și „libertate” și axate pe vechiul „laissez faire, laissez passer”, cum ar fi liberal, neoliberal, libertarian etc. se confundă, adesea, și încă la case mari, uneori, cu „libertin”. (Adrian Dumitru) Diferentele dintre liber si libertin nu sunt ireductibile ; prea liber poate sa insemne libertin ! In context ! In context, un cuvant poate gasi calea spre un altul. "Am avut un profesor de antropologie care spunea mereu că utilizarea conceptelor este – ar trebui să fie – similară cu aceea a unui bisturiu, întrucât conceptele (după cum se știe) sunt purtătoare de sens precis." (Adrian Dumitru) Nu utilizarea conceptelor « purtatoare de sens precis » ridica probleme ci gestionarea relatiilor dintre ele, avand in vedere ca sensul « precis » al conceptelor e, la randul lui, purtator de alte sensuri. In relatiile dintre concepte (desi mai onest ar fi sa spunem dintre cuvinte, deoarece operam cu conceptele, ca virtualitati, prin medierea cuvintelor), unele sensuri sunt actualizate, altele blocate, altele adaugate. Acestea din urma duc de fapt la schimbarea in timp a datelor conceptului. In cazul cuvântului libertin , in context e actualizat sensul « care-si ia prea mari libertati » , e blocat sensul « in raport cu normele religioase si morala publica » si adaugat « in raport cu normele naratologice. » Intrebarea e daca sintagma « manevrarea libertina a procedeelor naratologice » se incadreaza, dincolo de fraza, in textul articolului. Se poate spune ca da, deoarece ideea de exces, si deci de prea mare libertate, populeaza intreg textul:O trilogie mare, mijlocie si mica, exces de frumusete care irita, absenta limitei, contagiune universala, ulaiala ghiftuita, developări coșmarești, explozii poematice, redimensionarea iluzorie a faptului real etc. Lui Felix Nicolau Si totusi pentru ca « această manevrare libertină a procedeelor naratologice » sa se refere la « mirifica libertate a naratorului » trebuia ca adjectivul epitet mirifica sa fie atins de ironia care greveaza ideea de exces in ansamblul articolului. Ori, nu e cazul. De aceea interventia lui Adrian Dumitru, o gasesc in parte justificata
=  Despre libertatea llibertina de a libertina libertarian	Adrian DUMITRU [11.Sep.08 17:28]
Am sa cer permisiunea dlui Felix Nicolau de a ma gazdui o clipa in pagina sa (dar la demi-sol, nu la mansarda!) pentru a raspunde criticii de ratziune practica shi contextuala a drei (dnei) Dolcu. Intr-adevar, sensul unui cuvant poate fi largit sau deviat de contextul sau. Imi amnintesc ca, la un moment dat, "a pune perdele" capatase un cu totul alt sens decat cel obishnuit. Din pacate insa, am intervenit cu acest comentariu in pagina dlui Nicolau nu pentru ca ash fi un scortzos academic care... ci pentru ca intr-un text nonfictzional derapajul de sens datorat contextului este un pic periculos. De acord, am exagerat, poate, un pic, intrucat ideile dlui Nicolau se degajeaza luminos din intregul text, dar... fapt este ca "libertin" nu are decat cele doua sensuri pe care le aminteam (daca atzi shti cat rad in sinea mea cand mai aud cate o mama grijulie care imi explica "fiica mea e foarte libertina de felul ei". Imi vine sa spun: "Da?! Shi ash putea profita de acest avantaj?"... in ciuda faptului ca sensul cuvantului "libertin" este foarte clar in contextul folosit... ), shi ca un autor de fictziune poate surfa pe valul de sensuri shi semnificatzii ale unui cuvant in contextele, dar ca intr-un eseu de critica literara... welll... In plus, daca un cuvant are mai multe sensuri permise in functzie de context (cum e de pilda, "pozitiv" sau "real"- dar nu shi "libertin"), cred (dar este o parere personala) ca autorul unui eseu critic are datoria de anuntza directzia pe care doreshte sa o imprime lecturii acelui concept. Altminteri, se expune unui hazard inutil. Ceea ce nu inseamna ca nu va multumesc pentru critica shi pentru luarea de pozitzie care m-a trezit un pic la o alta realitate. :) Ca venise vorba, shi daca tot am revenit in pagina, ash vrea sa precizez ca am apreciat prezentul eseu al dlui Nicolau - chiar daca avem pareri divergente asupra obiectului insushi al eseului, i.e. proza lui Mircea Cartarescu.
=  Cititorule “mic, mijlociu si mare,”	Adriana Gheorghiu [13.Sep.08 07:18]
Imagineaza-ti un covor persan cit Persia de mare si dezamagirea persanului ca nu-i poate atinge cu talpile moliciunea, ca nu-i poate prinde cu privirea frumusetea culorii sau sa-i urmeze cu mina traseul desenului! Felix Nicolau nu trebuie sa-si imagineze: el stie ca creatorul “atit de exigent cu publicul sau, poate sa-l subestimeze… tocmai la acest capitol”. La “muchia controversei privind finalitatea demersului scriitoricesc”, cred ca eseistul spaniol, Jose Ortega y Gasset, ne sugereaza un raspuns: “…eu unul nu am scris si nu am vorbit niciodata pentru Mesopotamia si nu m-am adresat niciodata Umanitatii…..cartile mele nu au fost scrise pentru “umanitate, ci pentru spanioli…”( Tema vremii noastre) Adriana Gheorghiu, care, la sfirsitul unei saptamini de lucru, s-a bucurat de lectura unui articol, pur si simplu, frumos. Era sa uit! Si de cea a comentariilor!
=  r	felix nicolau [13.Sep.08 20:08]
ma bucur ca dezbaterea continua. nu retrag o ciorta din cele spuse. Orbitor este un succes datorita marketingului, nu unul in sine. din pacate, succesul in epoca noastra, elitist ori comercial, e rareori autentic