| = cu admiratie... | ioana matei [28.May.08 11:51] |
| pentru verbul ce penetreaza spatii necuvant...excelenta sugestia inspirarii/expirarii (*cunoasterii*) exteriorului prin identificare, contopire cu el...dar...exista aici o ruptura de Inima..."la inceput a fost Cuvantul"...Cuvantul coboara in Inima...aici incepe Omul...din Inima lui creste un Copac...frunzele Copacului sunt verbe...fara iubire nu exista frunze... | |
| = o citire | Vasile Mihalache [28.May.08 14:39] |
| Alina Livia Lazăr spunea într-un comentariu că nimeni nu se poate ascunde după o încadrare a unui text la "personale" și am aprobat-o tacit.Am reținut cu plăcere un vers puțin modificat "respirația ta îl întoarce în viață. neîmprejmuit, liber." | |
| = in trecere fugara! | Doru Dorian David [28.May.08 15:31] |
| Inima, nu este ca floarea la ureche, ne spune poeta! Ea inima se deschide larg tot mai larg pana unde 'verbum' hoinareste prin oameni si vrand ori ne... oricat EA (inima) nu/vrea ia cateva fire din praful celuilalt si BUM... explozia! Iata de ce cuvantul este istorie, geografie, aritmetica a intamplarilor! Noi cei prin care treci, avem grija sa nu uitam acel stimul/soc sufletesc (nu electric) ritmic ori aritmic astfel ca EA "inima înghite poțiunea peste cât îi e dat." In final zic "Die Verbum", sunt liber? Stiu, sunt sigur ca ma lasi sa mor! In trecere! DDD | |
| = "inima înghite poțiunea peste cât îi e dat" | Doru Emanuel Iconar [28.May.08 14:52] |
„e un risc să ieși la plimbare prin oameni” și câte palme primești pentru că ai îndrăznit să-i privești în ochi. Atunci te întrebi de ce te naști cu mintea deschisă decisă să primească: „fiecare verb iscoditor, pulsatil, frământat, alintăreț, jucăuș, ucigător, furios, halucinant, prietenaș, sentențios, ostil, despărțitor, inițiatic, șovăielnic, vibrant, subtil, brut.” Totuși nu renunțăm și-alegem să „ne plimbăm prin ei” pentru că s-ar putea ca „respirația ta” să-l „întoarcă pe fiecare în viața lui. neîmprejmuit, liber.” Doruleț | |
| = a răspunde, fără stop, tuturor | Ela Victoria Luca [30.May.08 01:01] |
| Ioana, înainte de verb_aliza, ființa are nevoie de un respiro amplu, cum frunzele de tulpină, de rădăcini, pământ șamd. Vasile, aici nu e poezie, nu e proză, nu e prozopoem, nu e nici măcar jurnal literar, e o simplă însemnare, cf subtitlu; la final e esențială ideea: fiecare să prețuiască viața lui, de aceea întoarcerea în ea. D(3), inima poate fi și floare la ureche, dacă știi cum să o faci să fie așa, altfel, o vei umple de praful întregi lumi, și greu va fi să găsești calea de a o elibera, fără să facă bum_bum_bum. stop. Doruleț, apăi, zău, greu cu oamenii, dar și fără ei tot greu, ai grijă cum alegi verbele vitale, pentru tine, pentru aităii, restul se scutură, precum cojile, praful șamd. mulțumesc frumos tuturor, ela | |