| = o voce speciala... | ioana matei [20.May.08 10:34] |
| rosteste aici un fel de vulnerabilitate a iubirii...cu tandrete usor tensionata...ma gandesc acum, citind poemul, cum noi, oamenii, *iesim* din noi, din *inima noastra iubire*, ne privim indelung tematori, avizi de cunoastere, de regasire si incet, incet nu ne mai vedem ...dar suntem frumosi!...foarte frumosi!...si, mai mult sau mai putin constient, cautam iubirea, *avem nevoie* de iubire...oare *pierduta*?...poate doar *uitata*... "nu e o regulă să ai ochii închiși ca să fii mort" "iubirea e stridentă pentru cei ce nu o au e ca un claxon în plină noapte" "hai ne tragem deci lucrurile până aproape de vârful nasului" | |
| = ioana | ștefan ciobanu [20.May.08 13:41] |
| este nevoie de a iesi din noi pentru a vedea adevarata iubire.(a nu se banaliza intelesul cuvantului). multumesc de citire. stefan | |
| = da... | ioana matei [20.May.08 14:31] |
| ai dreptate...in conditiile in care termenul de *noi* cristalizeaza o raportare egotica, limitata la iubire...n-am vrut sa banalizez intelesul cuvantului...ma refeream la cat de departe reusim sa mergem *noi* in noi iubind... caci oare cine altcineva *iubeste* decat noi?...*adevarata* iubire e ca o scara sau ca o multitudine de planuri paralele corespondente tuturor fiintarilor...este *cea* pe care fiecare dintre noi o simte, de fapt daruind-o...aici e un paradox, cred eu...si nu putem vorbi despre iubire decat din interiorul acelei sfere in care noi (fiecare dintre noi) suntem capabili de a simti iubirea...cine-ar putea spune unde este capatul si ce inseamna adevarata iubire?...si totusi EXISTA IUBIRE...cine ar putea sa nege asta?...mie mi-a placut mult textul tau...imi pare rau ca n-am reusit sa ma fac inteleasa...vina imi apartine...multumesc mult! | |
| = ioana | ștefan ciobanu [20.May.08 15:00] |
| ba am inteles ce ai vrut sa spui, si chiar m-a bucurat spusa ta. am vrut doar sa subliniez sa nu se banalizeze acel cuvant, nu ca l-ai fi folosit tu in acest sens. multumesc de revenire, o apreciez. si daca ti-a placut textul cu atat mai mult:) stefan | |
| + cuvinte reinventate | Dana Stefan [20.May.08 15:21] |
| imi amintesti acum de o compunere pe care am scris-o acu 1000000000000 de ani, stefan..:) Cuvinte reinventate "Motto: te iubesc" si acum aici, o fraza din atatea: "Din firul viermilor de matase se tes doar doua cuvinte. Inchide ferestrele din tine, prinde cuvintele acestea ce zburatacesc prin tine, priveste-le bine si o sa intelegi cat de simple biete suflete se cuibaresc in ele, si de ce oamenii ar fi trebuit de la bun inceput sa le reinventeze.. Mai poti insa tine minte, ca eu simt pentru tine cat o lungime de-un brat si un deget, de fir de borangic.." ma bucur ca uite, mai exista si oameni care fac adevarata poezie din aceste doua cuvinte.. Linea | |
| = margine lunii | Tamara Zub [20.May.08 15:26] |
| Am fost atrasă de ludicul textului, de felul cum se alătură dragostea cu pilitura de fier, cu unghiile roase și cu claxonul. Foarte originale versurile: nu e o regulă să ai ochii închiși ca să fii mort hai ne tragem deci lucrurile până aproape de vârful nasului M-am blocat la ultimele versuri, prea patetice: în timp ce pășim pe marginea tăioasă de lamă a lunii Apoi comparația cu acrobații e cam răsuflată, chiar dacă ei sunt pe afiș, oricum rămân acrobați. Magnetic, un cititor. | |
| = raspunsuri | ștefan ciobanu [20.May.08 20:58] |
| dana, imi place textul tau scris acum 100xori ani si ma bucura trecerea ta pe aici cu luminita. tamara, ai observat bine. chiar si eu am avut retinere sa las poemul cu acel final, nu numai pt ca imaginea cu acrobatii e rasuflata dar si pentru faptul ca chiar eu am mai folosit imaginea cu acrobatii (ce-i drept cu ceva timp in urma) oricum multumesc de citire. seara buna | |