| = pășesc ușor | Alina Livia Lazăr [20.Apr.06 14:21] |
| Nu mă miră că nu sunt comentarii, Ela: este un text de o sensibilitate adâncă în fața căreia rămâi mut și nu îți prea mai arde să cauți resursele critice. Cred însă că poema s-ar putea încheia mult mai bine la "în joia patimilor un chip suspendat îndură blasfemia", de fapt, nu știu de ce, simt că și tu ai vrut așa, inițial (poate că este și un spațiu în plus acolo). Strofa aceasta: "trupul devine lostrița altui trup în inima mea bate inima unei alte mame traversăm cruci în piatră spre muntele sacru" îmi pare cea mai reușită ca susținătoare a ideii de continuum, de zestre - dacă vrei. Nu am timp acum să cercetez, dar nu este cumva mai indicat "mater nostra"? Zic și eu. pătimașă :), li | |
| = Li | Ela Victoria Luca [20.Apr.06 14:25] |
| Mulțumesc, din zori mă tot învârt în jurul acelui mater nostra-nostra mater. Acum l-am redenumit, impresia ta m-a convins. Prima și ultima strofă sunt intenționat desprinse de miez, fiindcă e cumva construit un timp-pod, peste timpuri-ape. De aceea am separat, am pus spații. Ceva se termină și acolo, la acea blasfemie, însă ceva se întâmplă și aici-acum. De aceea aceste timpuri interferate în aceeași spațialitate necesită reîntoarceri la un alt sfârșit. Mulțumesc pentru cuvinte, an această zi sfântă, joia mor, mor fluturi în V. Ela | |
| = spre muntele sacru | Raul Huluban [20.Apr.06 14:34] |
| nețărmuită iubirea celei ce-n cameră, singură, de veghe rămîne, semn al înțelepciunii și echilibrului Spiritului după o aducere aminte îndurerată a trecerii unui an cu alt an, mereu, zi de veghe nicio clipă lipsită de vibrația și atingerea vieții, primită în tăcere, înțeleasă din cele mai mici fire ale ei, înțelept, înspre Înalt. | |
| = parere | emilian pal [20.Apr.06 14:40] |
| Cred ca acest text nu ar trebui comentat. Poate ar trebui simtit, poate ar trebui simtita mina Estherei pe fruntea fiecaruia. M-a impresionat foarte mult: "trupul devine lostrita altui trup in inima mea bate inima unei alte mame traversam cruci in piatra spre muntele sacru" Chiar daca la noi, romano-catolicii, a fost Pastele, poemul a lasat in mine o luminare aprinsa. Emil | |
| = Raul, Emilian | Ela Victoria Luca [20.Apr.06 15:16] |
| Raul, întruparea este singura materializare posibilă, cognoscibilă nouă, a Spiritualității. Cât despre înțelepțire, nu se poate atinge fără patimă și mântuire. Sacrum facere. Mulțumesc pentru atingerea frunții. Emilian, aici cred că am găsit Cuvântători astăzi, nu comentatori, ceea ce, pentru mine, este îndeajuns de luminos. Păstrează lumânarea, indiferent de temporalitatea măsurată și trasată de om. Mulțumesc. Ela | |
| = puterea verbului | florin caragiu [20.Apr.06 22:25] |
| Un poem in care puterea verbului recompune intr-un trup poetic memoriile unei rastigniri. Un drum de la giulgiul rupt al dublei gandiri la giulgiul care primeste imprimarea unitara si lumina chipului. Sfintele Pasti cu bucurie! Florin | |
| = Florin | Ela Victoria Luca [20.Apr.06 23:41] |
| Verbul ce aduce în noi Înălțarea și atingerea Primului Cer. Mulțumesc pentru trecerea neîntâmplătoare și primește Lumină Divină. Ela | |
| = Azi... | Camelia Tripon [21.Apr.06 07:37] |
| DaniElei, căreia i s-a deschis "camera spre icoane" îi urez să fie mereu în lumina divină! | |
| = Ela | carmen mihaela visalon [21.Apr.06 07:39] |
| mamă tu ai luat firul în jurul vieții tale camera mea se închide în fața aceleiași icoane am aprins eu lumânarea la căpătâiul tău O camera care se inchide in fata unei icoane, deschide o fereastra spre vesnicie. o lumina care se aprinde intr-o camera ajuta sufletul sa mai urce o treapta. O lege mai presus de fire spune ca ceea ce iubim traieste mereu in si alaturi de noi. Intre iubire si umbra nu exista aproape nici o diferenta. Uneori le putem vedea, alteori nu, dar ele sunt acolo si au forma nostra. carmen | |
| = Camelia & Carmen | Ela Victoria Luca [21.Apr.06 10:10] |
| Camelia, acea Lumină Divină este cea care ne țese sufletele aici, dincolo. Mulțumesc, fie-ți primită. Carmen, cum îmi amintești tu despre iubire, despre absența diferențelor, despre esența ființării. Mulțumesc, Timp Pascal Sacru să îți fie. Ela | |
| = vu | MA [03.May.06 13:45] |
| "vocile se apropie " "vocile ajung în pământ vocile înalță lespedea" Mă întreb cum trebuie citite textele... I... II... în functie de: Deja Vu "se apropie vocile" În rest nu scurtur copacul să nu îi cadă florile... MA | |
| = MA | Ela Victoria Luca [03.May.06 20:56] |
| Mulțam, da, cele trei părți sunt lecturabile într-o anume ordine, după deja-vu-uri. Cred însă că pot fi citite și la întâmplare. Depinde ce anume sau cine anume alege întâmplările noastre. Mulțam pentru trecere. Mai este un loc unde să îți răspund, curând. :) Ela | |