| = Zâmbind șmecherește | Maria Dago [18.Apr.06 21:50] |
| Foarte interesantă această plimbare prin interiorul unui bărbat, foarte sincer, însă atât de imatur. Dacă va fi roman, cred că într-o zi, a fată foarte frumoasă, va intra în patul lui mai devreme decât te aștepți și va pleca iarăși mai devreme. Atunci, poate eroul tău se va propti cu spatele de ușă și n-o va lăsa să plece, știe că nici una nu a fost atât de inteligentă(”să aibă aproximativ același nivel intelectual cu al meu (componenta intelectuală), ) ba dădea semne că e mai inteligentă decât bărbatul, “să simtă la fel ca și mine (componenta sufletească)” , nu numai că simțea la fel, ba chiar ghicea dorințele, cu mult înainte, “ și să fie compatibilă în pat cu mine (componenta fizică)”, aici ea a lăsat să vezi ce n-ai avut niciodată până atunci, nu pot să descriu aici că nu se șterge. “La asta se reduce totul. Succesul unei relații de lungă durată, “ spunea bărbatul… deci dacă e așa și devine de lungă durată, musai să te duci la primărie, altfel ți-o ia altul. Sau i-o ia altul. Noi, femeile, după cum bine ai spus la început, avem nevoie de siguranță pe toate planurile. Da, avem nevoie să fim lângă bărbatul care luptă cu toată ființa pentru o cauză. Asta ne dă siguranță. Cât poate eroul tău să mai stoarcă lacrimi, un an, doi, cinci, zece douăzeci și cinci. “Ce vrei tataie?” “ “???” Sper că o va cunoaște pe fata aia de care ziceam, sper că va schimba tonul si va zice , bă, unde eram eu când debitam, despre sex, suflet și inteligență, iubito, vezi că iar a băgat ăla mic jucăriile în coșul cu gunoi… da dragă, sunt ocupat acum să termin romanul ăsta… | |
| = Fluture de noapte | dragos moldovan [19.Apr.06 11:10] |
| Mi-a plăcut sincer comentariul tău, cu atât mai mult cu cât mă așteptam la ceva de genul ăsta din partea unei reprezentante a sexului frumos. Mi-a atras, însă, atenția "imatur"-ul pe care l-ai strecurat în rândul al doilea, deși sunt convins că la tine nu are nici un fel de polaritate, nici pozitivă, nici negativă (sper că nu mă înșel!!). Probabil că personajul meu este imatur, dacă definiția imaturității este a vrea să "te rostogolești fără să prinzi mușchi". Dacă "imatur" egal "curios din cale afară", atunci este imatur. După cum spunea și Ducu Bertzi :))), odată cu trecerea anilor descoperi că ești tot mai sărac în dorințe ("În dorințe-ncep zgârcit să fiu"), nu vrei mai mult decât un loc călduț dar sigur. Personajul meu "arde", fuge după lumină ca și fluturii de noapte, vrea să descopere, să vadă, să simtă, să atingă. Dacă asta îl definește drept imatur, aș vrea să mai fiu și eu la fel. Pârâiaș învolburat de munte, știi? Instabil și nestatornic. Singurul lucru rău în atitudinea asta îmi pare, după cum am mai spus, faptul că în trecere rănești, fără să vrei, alte persoane care nu au știut la ce să se aștepte de la tine, care au vrut cu totul și cu totul altceva. Ca și om, sunt ferm convins că "fiecare sac își are peticul", dar ca autor nu știu încă dacă personajul meu și-l va găsi aici. Acesta se află la o vârstă și mentalitate prea frumoase ca să "îl omor", să îl transform la final în om "matur". Cred... Principalul meu scop a fost și este să arăt părțile frumoase ale "fluturelui de noapte", pentru că sunt multe, probabil și pentru că personal tânjesc după vremuri apuse... Oricum, este unul dintre puținele adevăruri universale faptul că fiecare vârstă și statut "socio-personal" își au părțile lor frumoase. Eu vreau să mă axez pe asta. Mulțumesc pentru comentariu (din nou) și, sincer, aștept momentul în care plozii-mi să își arunce jucăriile la coșul de gunoi | |