| = razvan | Leonard Ancuta [15.Apr.08 18:21] |
| finalul, atat de antitetic, atat de taios si atat de explicit cred ca deranjeaza. cred ca ar merita refacut. | |
| + fericirea top-model | George Pașa [15.Apr.08 19:04] |
| Ca un nou Pygmalion, eul poetic este în ipostaza unui căutător al formelor ideale, contrariile trecând una în cealaltă, într-un discurs poetic oarecum controlat de luciditate, dar și lăsându-se în voia jocului poetic. Cred și eu că finalul este prea explicativ, deși se cerea subliniată antiteza compozițională. Dar cred că fără ultimele patru versuri nu s-ar pierde intenția creatoare, lăsându-se o anume deschidere. În rest, este vizibilă intenția ludică și ridiculizarea unor realități. Umorul, voluntar sau nu, subzistă în versuri cum ar fi: "din dorință i-am făcut blugi/ din luciditate ochelari/ să vadă obiectiv și clar realitatea/ din voință pantofi/ să pășească peste mocheta prăfuită a blazării" (aici e măiestria!); "pe sân i-am tatuat chipul meu/ pentru a nu uita nicicând/ cine-i este creatorul" etc. Oricum, este un text bun, în ciuda finalului mai puțin realizat. Poate că autorul va reveni pe text. | |
| = eeei... | ioana matei [15.Apr.08 21:20] |
| cred ca tocmai am citit un poem foarte siret...cine pe cine intrupeaza?fericirea capata *trup/sens* doar ca idee? ea nu exista decat ca produs al mintii noastre? iar daca ne-o extirpam din minte (noi nefiind doar mintea) n-o vom intalni niciodata? fericirea nu exista decat ca nevoie de fericire? iata doar cateva intrebari ce mi-au trecut prin cap...ascultand un alt cap...am si cateva raspunsuri, dar mai bine tac...printre meandrele unei scrieri ce straluceste de inteligenta ma simt ca o palamida... | |
| = Raspunsuri | razvan rachieriu [10.Dec.18 14:27] |
| LEONARD ANCUȚA Mulțumesc pentru timpul acordat creației personale și pentru sfaturi. GEORGE PAȘA Mi-ai provocat o bucurie rafinată prin steluța acordată. Sunt recunoscător pentru comentariul pertinent făcut poeziei și apreciez raționamentul critic.Ești un descoperitor al sensurilor poetice. Cu prețuire, Răzvan. IOANA MATEI Așa gândesc eu, că fericirea purificată de lesturile negative nu poate fi atinsă ca stare pură. Doar ideea de fericire există ca entitate impersonală, ca ideal, spre deosebire de nefericire care se poate întrupa în om. Mulțumesc pentru comentariul ce sondează profundul și profunzimile. | |