| = "Cât sunt eu și cât sunt parte ceilalți…" | Nuta Craciun [17.Apr.06 19:28] |
| Este interesanta ideea textului tau, sunt multe intrebari deschise in subconstientul nostru: cat suntem noi si cat acumulare, cat ocupa nativul si cat dobanditul, zestrea ereditara mostenita poate fi infern sau paradis si nu depinde de noi... mersul pe linia vietii poate fi doar produsul unei inertii, sau poate chiar credinta noastra ne semneaza condamnarea la viata, iar „samanta pierii noastre” are la baza aceeasi credinta... dincolo de coerenta discursului am sesizat insa cateva neconcordante ale verbului: „ce reactii m-au conditionat cum sa gandesc”, si ... vezi ultimul vers, in rest Valentin, cred ca cuvintele tale au prins consistenta... iar despre angoasele proprii: „pana si Dumnezeu are un infern, dragostea lui pentru oameni”:)) ne mai auzim cu drag Anana | |
| = Nu am observat... | valentin [17.Apr.06 19:56] |
| Primul verb e corect (nu m-am referit la mine ci la cei de dinainte..). Cat despre ultimul verb, am voit sa-l schimb de la "puteam" la "putut" si vad ca m-am oprit la mijloc:). Voi reveni foarte curand sa-l schimb:). Cu apreciere, Valentin | |
| = Cat despre | valentin [17.Apr.06 19:59] |
| Cat despre idee, da, aceasta este ma gandeam la acea imagine a calaretului pe cal. Calaretul fiind constientul iar calul reprezentand subconstientul, inconstientul... | |