| = "iarba înaltă a spiritului" (G. Pașa) | George Pașa [21.Mar.08 23:27] |
| Aici totul parcă e în ritmul cunoscut, chiar dacă mereu altceva. Nu mai contează parcă faptul că despre "iarba înaltă" s-a mai spus, pentru că acum e altfel, "tot mai înaltă" și tot așa, până la capătul lumii. Nu pot să comentez aici, o rezonanță ciudată îmi gâdilă tălpile! Poate mi-amintește de hălăduirea prin aceeași iarbă. "Femeia mării" nu se dezminte nici aici. | |
| = Mă bucur că am citit poemul | Ioan Jorz [22.Mar.08 08:36] |
| Poemul este un ciudat, intrigant și interesant melanj de vegetal și citatdin, angoasă și domestic, într-o cheie psihanalitică ce vă singularizează discursul. Ceașca de ceai m-a trimis la Jacques Prevert. Despărțirile încălzite sub pernă, pereții lichefiindu-se până la metamorfoza vegetală sunt imagini remarcabile, de forță. Mă bucur că am citit poemul. | |
| = Pașa, Ioan | Ela Victoria Luca [24.Mar.08 12:48] |
| Pașă, apăi cred că știi că esențial nu se schimbă scrierea mea, că doar nu mă schimb în așa măsură de să nu mă recunoască oamenii. Sau, mai știi? Da, e ceva cu înaltul ierbii în care ne ascundem uneori, că este spirit, că este un fel de somn, că este suflet. Faină-i oricum. Ioan, da, e un amestec ciudat din toate cele de tine scrise, așa cum ne este viața de cele mai multe ori. Ce bine că există și o iarbă tot mai înaltă din care să nu mai vedem lumea. Mulțumesc, Ela | |