Comentariile membrilor:

=  cealaltă parte din cer	valeriu dandes ganea [15.Apr.06 11:08]
și atât, caut cealaltă parte din cer...! Pașii tăi aduc un omagiu caldarâmului sticlos, kosovo rămâne intr-adevăr o amintire despre care se scrie puțin, eu eram în tramvaiul acela galben! -îmi place, mai trec.
=  Cealaltă parte din cer este în sufletul tău!	Liviu Ioan Copos [15.Apr.06 13:51]
Cealaltă parte din cer e în sufletul tău! Tramvaiul acela galben este realitatea palpabilă din "planul" 2 al acestui tablou, (planul 1 = " o parte din cer", planul 3 = "caldarâmul sticlos"-spre undergraund!) Mă bucur că ai "simțit" poezia. Te mai aștept! Cliv.
=  minimalism cu punct	Ioana Petcu [15.Apr.06 17:13]
daca imi place textul asta e pentru ca este pe cit de "mic", cantitativ, e pe atit de concentrat in forta de a transmite. se merge pe ideea unui univers apres la guerre, un spatiu al tuturor in care umbrele trecutului nu se sterg, in care totul pare instrainat si cu atit mai mult eul. un mic mecanism care n-are nevoie de nici un detaliu. dixit!
=  la limită	ioan peia [15.Apr.06 18:34]
dintr-un anume punct de vedere, strict literar, doar asta ar merge, la limită: "Pași-mi pe caldarâmul sticlos dezamorsând grenade..."
=  Ideea unei posibile renașteri !	Liviu Ioan Copos [15.Apr.06 20:30]
"A la guerre, comme a la guerre!"-legătura între "partea de cer"-statică, tristă, neprimitoare, "ca o eczemă", și pământul-"caldarâm sticlos", primitor doar pentru moarte, este realizată de "tramvaiul galben"- "himera" în mișcare dorind să creioneze ideea unei posibile renașteri, un "yellow submarine", ca o melodie celebră (și veselă!). Dar, poate e doar o himeră...singuraticii pași(par grenade!)pot declanșa în orice clipă explozia ucigașă. Mulțumesc, Ioana.
=  Între alb si negru...	Liviu Ioan Copos [15.Apr.06 22:13]
Domnule Ioan Peia! V-am citit câteva texte. În general mi-au plăcut. Am simțit în ele poezie adevărată,(așa cum v-am mai transmis!) mai ales prin forța cuvintelor alese cu mare grijă și erudiție.Lăudabil de altfel.Eu,însă, văd poezia nu numai "strict literar", o văd dacă nu pare "prea banal"- vizual și spontan; ideea, punerea în scenă, decorul, personajele(dacă sunt!), culorile...da,culorile, acestea sunt foarte importante pentru mine,regia bineânțeles, mesajul și tensiunea pe care încerc uneori să le creez prin "flash"-uri și metafore "cu carismă și suflet",sunt toate idei de moment, mai bune sau mai rele, mai reușite sau mai puțin reușite,(pe unele le reneg acum, poate le-aș mai tăia acum ca pe-o ureche!)... Nu reușesc întodeauna,asta e clar!...(dovadă că pentru dumneavoastră am fost "pe altă lungime de undă",ceea ce e perfect normal și de dorit uneori, mobilizându-mă în a fi mai pretențios cu mine însumi). Eu, văd mai degrabă poezia ca un îndrăgostit, ca un păcătos,ca un pictor, ca un "ocnaș" trecător al acestei lumi ca un neconformist(uneori, greu de digerat!), ca un...ca un...Sunt prea mmulte "flash"-uri!... Văd însă și frumusețea unei "părți de cer",chiar dacă pare "o eczemă", printr-o perdea de burniță tristă și cenușie. Pentru mine aceasta poate fi imaginea ideală a unui tablou impresionist! Pare absurd căci știm cu toții că impresioniștii "explodau" în culori, le aplicau uneori "cu tubul". Între alb și negru e griul, cenușiul acela urît uitat și nebăgat uneori(nemeritat!)în seamă. E uneori cenușiul lumii în care trăim, sau poate e cenușiul "Meu" de Kosovo.El are mii de nuanțe și fațete, trebuie doar să ne deschidem sufletul și ochiul care trebuie. A!...și mai "văd" și muzica Beatles-ilor când tramvaiul galben trece însingurat spre tunelul din noi,... văd,aud și simt lunecușul "caldarâmului sticlos", plin de pericole. E un drum lung ăsta!...Știu, domnnule Peia. Vă mulțumesc.
=  oameni necivilizați și clădiri bombardate de igrasie	Laura Șoltuzu [16.Apr.06 10:24]
Mie îmi place imaginea cu tramvaiul... Îmi aduce în primul rând aminte de România și nu de Kosovo, că pe acolo nu am ajuns. România cu degetele ei pline de lipici și praf. Dacă mă uit pe geam o grămadă de oameni necivilizați și clădiri bombardate de igrasie. S-ar putea să fi fost inspirat de țara asta și nu de Kosovo.
=  Pasi-mi la tine...	ciurtin octavian sergiu [16.Apr.06 10:36]
s-au facut comentarii, si cred ca autorul a spus tot ce trebuia sa auzim si noi plus lirica dezamorsarii in sine, cerul nu zimbeste cerul burniteaza... frumos, cu eczema e singura problema, trebuie tratata, sau au tratat-o grenaderii? Liviu, am mai trecut pe la tine dar nu am facut galagie sa nu trezesc pe cineva sa ma certe, acum las cateva ..., sa nu te superi, bine? salut.Veanu:)
=  lumina impresionismului	Laura Irina Cozma [16.Apr.06 15:16]
Daca iubesti pictura impresionista, sunt sigura ca eczema se va cicatriza, tramvaiul va se va transforma din himera realitate,oprindu-se in staia ta, iar galbenul se va preface in auriu, in jocuri dispersate de lumina zambitoare. Cu drag, Laura
=  pasi timizi...pasi grei..	Diana Bianca Ciurtin [16.Apr.06 15:27]
dificila sarcina de a dezamorsa grenade..din pacate nu le putem dezamorsa pe toate iar unele ne explodeaza in fata luand cu ele parti existentiale ale sufletului nostru, trairi si sentimente care le punem in bataia pustii, si goliciuni amarnice ce ne lasa uneori handicapati pe viata...
=  Imagine dagherotipică cenușie, cu sâmbure de speranță.	Liviu Ioan Copos [16.Apr.06 21:29]
Ai perfectă dreptate Laura!- imaginea este luată din realitatea citadină românească, s-a vrut dacă vrei, o imagine dagherotipică-cenușie, dar cu un sâmbure de speranță-țâșnirea de lumină ("tramvaiul galben")...ca o premoniție!
=  Nu-ți fie teamă, "eczema" a fost tratată !	Liviu Ioan Copos [16.Apr.06 18:04]
Domnule Ciurtin,domnule Ciurtin...te credeam un om "Blaj-in"! Păi, de ce trebuia să treci pe la mine cu "gălăgie"? E obligatorie "pe-aici"?...Eu te-așteptam ca pe orice musafir, cu un pahar de pălincă, ca pe la noi prin Ardeal, să "dezamorsăm grenade"! Nu-ți fie teamă..."eczema" a fost tratată. Pălincă mai am!
=  Iubesc "suprarealismul"!	Liviu Ioan Copos [16.Apr.06 18:16]
Salut Laura! Iubesc în general pictura și "suprarealismul" în special, dar nu-mi displace "impresionismul"! Oricum, tramvaie am mai pierdut(din păcate!) în viață. Poate că în acesta ne vom urca împreună, tu mai în față, eu poate mai în spate...acolo, în ultimul vagon. P.S.Apropos, ți-ai găsit fereastra?
=  Există "Cineva", acolo sus, care ne iubește!	Liviu Ioan Copos [16.Apr.06 18:37]
Rănile se mai cicatrizează, Diana!. "Goliciunile amarnice" din suflet vor fi umplute cu siguranță undeva, cândva,...de cineva. Există și un alt "Cineva", acolo sus, care ne iubește! Aaaa!...și mai există soluția W.Churchill, care spunea cam așa prin 1940 ; ..."cu cât cenușiul, întunerecul și viscolul se intensifică, se puhăvesc și se încolăcesc mai inextricabil, cu cât pericolul te sfruntează mai direct, cu atât ești mai dornic de luptă și cunoști un simțământ (crescând) de inexplicabilă și covârșitoare euforie". Tu alegi!
=  Liviu Ioan Copos	Ela Victoria Luca [16.Apr.06 21:30]
Vă rog să răspundeți la 3-4 comentatori în același comentariu, simultan, nu în comentarii-răspunsuri succesive, conform uzanței acestui site. Nu are sens să umpleți subsolul cu "n" comentarii proprii. Mulțumesc. Ela
=  Aveți dreptate!	Liviu Ioan Copos [17.Apr.06 13:13]
Aveți dreptate! Voi răspunde simultan, conform uzanței. Îmi cer scuze!
=  ferestre si pictura	Laura Irina Cozma [19.Apr.06 17:39]
Dear Cliv, :-) Problema e ca am gasit prea multe ferestre. Vederi incantatoare, ademenitoare ma ametesc,imi imbata ochiul, ma chama,ma tortureaza, nu-mi dau pace si nu stiu la care sa ma opresc. La care? Si totusi, de ce sa ne asezam in ultimul vagon? Imi place in in fata, cu laurii pe frunte:-P. O fereastra noua pentru mine, dar incantatoare este insasi pictura. Sunt noua in lumea ei si chiar acum am dat peste transpartenta sa, citind o carte interesanta, "Despre ucenicie" a lui Mihai Sarbulescu (poate esti curios). Zambesc, gandindu-ma ca ai afirmat cu incantare ca iubesti suprarealismul, nestiind poate ca promotorii acestui curent simpatizau cu doctrinele si miscarile socialiste (si, dupa cum am aflat de la un prieten pictor si sculptor, Filip Negruvoda, este o pictura usor de realizat, fiind totusi de apreciat pentru simbolistica si motivele literare folosite). Si zambesc iar, gandindu-ma la invitatia ta de a urca impreuna in tramvai, pentru ca as spune: as prefera avionul, unde vederea e panoramica si tot ce e mare pe lumea asta sa arate asa cum este : mic si neinsemnat! Cu drag (si intarziere:-)), Laura
=  Cu "lauri" pe frunte Laura!	Liviu Ioan Copos [10.Dec.18 14:27]
Laura! Nu pot fi deacord cu tine în ceea ce privește suprarealismul. Eu nu sunt atras de acest curent(care de fapt nici nu este constituit dintr-un grup,ci din puternice individualități; Max Ernst, Giorgio da Chirico, Salvador Dali, Joan Miro, Andre Masson sau R. Magritte) pentru că promotorii lui erau atrași de o anumită doctrină politică. Puteau să fie atrași de orice!... eu simt că pictura lor mă cucerește; simbolistica, mesajul, filosofia profunzimilor umane, pe care aceștia încearcă să o surprindă-folosind uneori, la nevoie, chiar transa sau beția- simt că spiritual fac parte din ea. Dar, tu ști de pildă, că "toată floarea cea vestită a întregului Apus", era atrasă în anii treizeci de ideile de stânga-socialiste? Până și P.Țuțea mărturisea într-un interviu prin 1990; "În tinerețea mea am fost de stânga". Nu era nimic rușinos. Era, dacă vrei, o contrapondere la ideiile de extremă dreaptă, care câștigau adepți din ce în ce mai mulți, într-o Europă interbelică, agitată și revanșardă (fascismul lui Mussolini și Franco-în Italia și Spania(vezi Dali- "Povestea războiului civil"-1936), sau hitlerismul în Germania. Ce doctrină trebuia să adopte avangarda artiștilor tineri din Europa civilizată? Dacă ție ți se pare că tablourile unui Dali("Leda"-spre exemplu!-o pictură savantă și foarte laborioasă), sau Magritte ("Magie neagră"-ce transmite prin simboluri imaginea unei filosofii nescrise), sunt facile și "ușor de realizat", atunci eu îți voi spune, că pentru mine descifrarea simbolurilor reale ale tablourilor suprarealiste va rămâne pasionantă,iar tablourile acestor mari maeștrii sunt ca niște poeme "levitând hieratic sub bolțile spiritului". Cu "lauri" pe frunte Laura ! Hristos a înviat!