Comentariile membrilor:

= vremuri adolescentine
Maria Prochipiuc
[13.Mar.08 11:36]
Timpul necruțător trece, trece pe lângă noi, iar noi avem datoria să trecem prin el. Ai în acest sonet o stare de regret , o stare a adolescentului care și-a dorit la timpul respectiv poate altceva, dar vremurile sunt uneori vitrege. Eu cred că oriunde am fi, chiar dacă nu acolo unde dorim, lupta exixtă. Mereu vrem ceva, mereu vrem altcevaul și e bine așa. Popasul la care mă îndemni azi, e unul care rezonează poate cel mai mult cu sufletul tău, dar și cu sufletul cititorului, îi răscolești amintirile, apar aici comparațiile.

Putem spune că acest sonet a trecut deja prin procesul de decantare ideală. Nivelul tematic al textului, e de fapt un aspect al realului ce se structurează ca o componentă a idealității artistice ,,infuzat,, fiind prin propriea-i definire. Forma interioară a poemului concentrează aduceri aminte cu nuanțe de regret.

Notez:

Când buchiseam să rup frânturi din maluri,
Nu se umplea cu roade scumpe cala
Și-ncătușat eram mai mult de fala
De-a fi mai bun pe scenă ca în valuri.

E cea mai frumoasă parte a sonetului , dacă ieri spuneai că nu ai reușit să incifrez, aici e cu totul altceva, aici e acea stare de mister pe care trebuie să o descifrez, dar să știi că și sonetul de ieri era sub o anumită aură de mister, fiindcă dacă nu cunoști locurile ți le închipui din ceea ce îți spune poezia, dar contribuie și imaginația ta de cititor.

Sonetul de ieri l-aș fi ridicat le nivelul de sus al textelor, dar nouă ne stă bine oriunde, așa că, testăm texte, testăm cititori, testăm între-un cuvânt percepția celorlalți și e bine!

= Maria
Adrian Munteanu
[13.Mar.08 16:41]
De la o vreme am senzația că ne plimbăm de unii singuri și retrăim câte ceva. Că suntem singurii care mai au apetit pentru racursiuri și popasuri. Sau poate înotăm împotriva curentului. Mie îmi convine. Niciodată nu mi-a plăcut înghesuiala, izbiturile cu cotul în coastă, călcatul pe bombeuri. E multă liniște pe aici. De altfel asta mi-am imaginat, mi-am dorit și am spus-o într-un alt sonet : "Iubirea mea de liniște profundă/Mai crede totul și îndură tot."

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

= vremuri adolescentine	Maria Prochipiuc [13.Mar.08 11:36]
Timpul necruțător trece, trece pe lângă noi, iar noi avem datoria să trecem prin el. Ai în acest sonet o stare de regret , o stare a adolescentului care și-a dorit la timpul respectiv poate altceva, dar vremurile sunt uneori vitrege. Eu cred că oriunde am fi, chiar dacă nu acolo unde dorim, lupta exixtă. Mereu vrem ceva, mereu vrem altcevaul și e bine așa. Popasul la care mă îndemni azi, e unul care rezonează poate cel mai mult cu sufletul tău, dar și cu sufletul cititorului, îi răscolești amintirile, apar aici comparațiile. Putem spune că acest sonet a trecut deja prin procesul de decantare ideală. Nivelul tematic al textului, e de fapt un aspect al realului ce se structurează ca o componentă a idealității artistice ,,infuzat,, fiind prin propriea-i definire. Forma interioară a poemului concentrează aduceri aminte cu nuanțe de regret. Notez: Când buchiseam să rup frânturi din maluri, Nu se umplea cu roade scumpe cala Și-ncătușat eram mai mult de fala De-a fi mai bun pe scenă ca în valuri. E cea mai frumoasă parte a sonetului , dacă ieri spuneai că nu ai reușit să incifrez, aici e cu totul altceva, aici e acea stare de mister pe care trebuie să o descifrez, dar să știi că și sonetul de ieri era sub o anumită aură de mister, fiindcă dacă nu cunoști locurile ți le închipui din ceea ce îți spune poezia, dar contribuie și imaginația ta de cititor. Sonetul de ieri l-aș fi ridicat le nivelul de sus al textelor, dar nouă ne stă bine oriunde, așa că, testăm texte, testăm cititori, testăm între-un cuvânt percepția celorlalți și e bine!

= Maria	Adrian Munteanu [13.Mar.08 16:41]
De la o vreme am senzația că ne plimbăm de unii singuri și retrăim câte ceva. Că suntem singurii care mai au apetit pentru racursiuri și popasuri. Sau poate înotăm împotriva curentului. Mie îmi convine. Niciodată nu mi-a plăcut înghesuiala, izbiturile cu cotul în coastă, călcatul pe bombeuri. E multă liniște pe aici. De altfel asta mi-am imaginat, mi-am dorit și am spus-o într-un alt sonet : "Iubirea mea de liniște profundă/Mai crede totul și îndură tot."