| = . | nica mădălina [12.Mar.08 18:29] |
| ei, povestirea acum parcă limpezită ca lexic, răsucită pe câteva aliterații care îmi plac, pe scurtarea căilor adiacente, pe o punctare a gesticii parcă indiferentă față de cronologie și prin asta pentru mine mai ușor de urmărit. plus evaporarea senzației de gravitate apăsătoare, deși pe fond nu se renunță la ea. de aceea din ciclul acesta de texte aici m-am simțit mai à l'aise fără a pica într-un confort al superficialului. | |
| = . | nica mădălina [12.Mar.08 18:44] |
| aveam o foarte mică sugestie, care credea ea, sugestia, că ar sprijini efectul de drums întrerupte abia la ultimul vers, anume aș fi văzut "limba saliva nervii încinși", de unde și o anume accentuare a nervilor (căci cred că ei sunt nucleul acolo) | |
| = mulșițumesc Mădălina | Ela Victoria Luca [12.Mar.08 18:49] |
| da, inițial a fost "saliva limba nervii încinși", ca ordine firească a materiilor. dar nu mi-a plăcut sonoritatea, acustica și am modificat. așa cum am modificat și învinețiți cu vineți. am eu ce am cu muzica. da, e o gravitate aerată, ceva ce se păstrează enigmatic, precum în visul nevisat și somnul nesomn. Ela | |
| = maniera univoca | mihai stamati [12.Mar.08 19:04] |
| suspendarea finalului intre incertitudini tensionate se pare ca este specialitatea ta e ceea ce duce textul tau spre poezie / e o tema baroca sau mi se pare mie? | |
| = Ela | George Asztalos [12.Mar.08 21:27] |
| ermeticii mor singuri. sunt solidar cu tine la impresia asta. iar tăcerea cuvintelor lor pe hîrtie spune multe pentru puțini...:( vei spune că puțini dar adevărați. tot ce sper e să le fie de bine. dar e de preferat să fi deschis și solitar. să spui destule pentru mulți. nu crezi? am impresia că din titlu e o magie neagră aici. în asta și constă tot farmecul. mă vei contrazice, știu. dar și mama Omida va muri. tot singură. începutul poemului dizgrațios. finalul reușit, ușor explicativ. în rest o incantație de lună plină...de carbon probabil, de black magic...;) | |
| = Cam off-topic | George Pașa [12.Mar.08 22:19] |
| Se pare că, deși scrisul de aici păstrează ceva din căutările (sau certitudinile) anterioare, parcă ar luneca totuși în ininteligibil, pe alocuri. Sau, vorba celuilalt George, va rămâne un text accesibil unor inițiați, ceilalți rămânând cu gura căscată. Poate e prea dur ceea ce spun, dar n-am preferat să tac. Numai din versurile: "în somnul ei nu se întâmpla nimic deosebit nimic erotic nimic placentar/ un singur bărbat îi umbla prin măduvă/ o singură femeie îi tăia firul de sânge" am mai înțeles ceva. Nu neg eventuala valoare a textului, timpul va hotărî. Dar voi continua să citesc textele Danielei Luca. Cu aceeași prețuire, Pașa | |
| = MIhai și cei 2 George | Ela Victoria Luca [13.Mar.08 09:08] |
| Mihai, da, e o atmosferă barocă. George, nu m-am gândit la "black magic", decriptrează textul ca și cum ar fi un vis. Da, ermeticii trăiesc și mor (aproape) singuri. George, nu știu care inițiat sau în ce ar trebui să fie inițiat, pt că nu pt inițiați am scris, iar textul s-a născut la granița între două visuri. Oricum scriu rar așa. Aic rămâne enigmaticul, da, cumva intangibil, indescifrabil. Mulțam pentru răbdarea de a trece podurile de carbon. Ela | |
| = enigma | Fluerașu Petre [13.Mar.08 14:54] |
| ela, felicitari pentru acest text, mai ales pentru final, in care aduni imagini puternice si oferi cititorului un impuls, care transcende insasi fiinta, oferind senzatii si trairi autentice. intradevar, o enigma, o enigma din care fiecare are ceva de invatat. felicitari petre | |
| = cred ca o sa | ILIE GRIGORE [18.Mar.08 08:58] |
| cred ca esti mult prea cerbrala in tot ceea ce scrii si scriitura ta abunda de moda insensibilitatii poeziei actuale .prea multi nervi prea multe operatii rationale aparent desfasurate cu neglijenta.frumusetea da exista,si-n exterior si-n interiorul textului,dar este comuna pentru ca se aseamana cu mii simii de alte poeme scise de contemoranii tai pe acest sit si aiurea.poezia ta este frumoasa'dar departe de a fi adevarata,serioasa insa,pe alocuri chiar grava | |
| = Petre, Ilie | Ela Victoria Luca [18.Mar.08 09:46] |
| Petre, mulțumesc pentru aprecieri, sunt încă multe de traversat pt o bună poezie. Ilie, încă nu am văzut așa asemănare între cum scriu eu și cum scriu alți autori pe site sau pe hârtie, și, crede-mă, citesc, oho, tomuri de cărți și valuri de pagini virtuale. Plus că în genere sunt eu în ceea ce fac, scriu, gândesc, nu prea mă las contaminată sau influențată. Dar dacă așa ai perceput tu, pesemne că o fi. Ela | |
| = părere | Ecaterina Bargan [18.Mar.08 09:54] |
| cînd am citit inițial poezia, mi-a plăcut. nu mi s-a părut ceva de tranșat prin da sau nu, or de etichetat - vai ce straniu. cred că se bazează mai mult pe instincte, intuiții, concepte imprimate vag în subconștient. și e scris lejer, chiar dacă enigmatic. un pic disonant "...suporta somnambulii//în somnul ei..." în rest încercări mici versus temeri mari. podul ca filă de carbon care, oricum ar fi întîmplarea, nu lasă urme, este foarte ingenios. exprimă oarecum absența impactului cu realul, și respectiv apartenența la vis. | |
| = Un fruct cu miezul mai mare decit coaja | Silvia Dalis Nasaudean [20.Mar.08 09:42] |
| Ininteligibilul care naste o muzica numai a ta, metafora dusa la limita a ceea ce poate prinde cuvintul, starea nemarginita prinsa in limitarile textului - iata ceea ce numesc eu - cu naturaletea entuziasmului - o poezie buna. Asadar cu entuziasm!Multumesc... | |
| + muzicală | Ioana Geacăr [20.Mar.08 11:53] |
| Frumoasă istorie, credibilă, patetic-rafinată și foarte muzicală. Îmi plac podurile de carbon, "carbonul în care își adâncea ochii ar fi rămas neatins". Doar o afirmație cam riscantă:"sânii rămâneau vineți sub văzul orbului" îmi pare în momentul ăsta, dar mai spre seară poate-mi pare altfel!:) Plăcută lectură! | |
| = Ecaterina, Silvia, Ioana | Ela Victoria Luca [20.Mar.08 22:17] |
| Ecaterina, da, nimic tranșa(n)t, nimic etichetat; câteva trăiri arhaice regăsite. Și o linie fină ce desparte somnul de somnambulism. Știu că e ușor disonant, dar trebuia să fac această distincție. Silvia, textualitatea impune limitări trăindului care vine de tot mai departe, este limita care temperează sau, dimpotrivă, deschide spre. Să ne contagiezi cu entuziasmul acesta. Ioana, oho, așa da "ascultare", e ceva tonalitate arhaică aici, ce-i drept. O muzică a vechilor, primilor oameni. Impresionată că ai receptat-o. Mulțumesc, Ela | |