| = Valeriu Sofronie, mâinile căzute ca niște morminte... | Teodor Dume [11.Mar.08 08:12] |
| un poem ușor meditativ cu imagini surpriză care rotungesc starea "țineam mereu ochii deschiși la prostituata care își apăra sânii cu palmele încercând să acopere ceva" și penultima strofă, plăcută care vine să confirme spusele mele "atât de grele ni s-au facut mâinile că au căzut ca niște morminte pe langă noi apoi ne-am întors fiecare la casa noastră să ne iubim prostituatele soții și prostituatele fiice" am citit un text bun, medicamentos, în locde mic dejun cu sinceritate, teodor dume, | |
| = da, Teodor | Valeriu Sofronie [11.Mar.08 21:51] |
| Revin dupa o absenta de cateva zile si nu pot decat sa ma bucur ca te intalnesc si acum cu aceasi prospetime care stiu ca te caracterizeaza. De fiecare data o prezenta tonica, fortifianta, placuta. Iti multumesc mult pentru prezenta si apreciere. Cu prietenie, deci. Valeriu. | |
| = viața însăși este o... | Plopeanu Petrache [12.Mar.08 18:36] |
| Nu înțeleg de ce mă duc involuntar spre următoarele versuri: "țineam mereu ochii deschiși la prostituata care își apăra sânii cu palmele încercând să acopere ceva". Prima parte până la aceste versuri induce o stare de sancțiune, de pedeapsă inutilă, nemeritată pentru cineva care, aparent, ar trebui pedepsit. A doua parte, de la aceste versuri până la ultima strofă, realizează o răsturnare de stare, acum se realizează o identificare cu ele, cu vina pe care o simt, dar de care nu se pot lepăda. Suntem martorii lor, mărturisim pentru ele, pentru că oricine poate fi la fel! Ultima strofă vine la o generalizare a concretului, sărind în planul metafizicului și identificând viața cu o prostituată care așteaptă să fie pedepsită pentru a se mântui. Mânuiești abil toate aceste planuri și dai un caracter perfect unitar poemului, într-o haină agreabilă și în același timp plină de trimiteri sacre. Felicitări pentru re-înviere! Cu multă prietenie și solidaritate PP | |
| = * | George Pașa [12.Mar.08 18:51] |
| În fiecare dintre ele poate exista o Maria-Magdalena și, implicit, posibilitatea mântuirii. Cam atât, n-aș vrea să mai avem vreo dispută pe marginea textelor tale. Acesta e de un realism zguduitor și, nu-i așa, merită vreunul să arunce piatra? Cu respect, Pașa | |
| = un text interesant | Ligia Pârvulescu [01.Apr.08 17:47] |
| ca ideatica. M-au deranjat "viermii vineții ai morții" (mi se pare fortat), "aplecat_ca", "cu_cuvântul", "că_au_căzut_ca". Ceva mai bine lucrat, si ar iesi un text fain. | |