| = Emi | George Asztalos [08.Mar.08 14:29] |
| chiar dacă lumina nu e mai bogată ca întunericul e o diferență între solitudine și singurătate ca aceea între "însemnați sau doar cu poftă de viață". Nu știu dacă interlocutorul tău a înțeles asta, dar dumnezeu "se învîrte" în jurul propriei solitudini. Omul e singur. Omul se plictisește. Se roagă. Face războaie balșoaie pentru nimicurile lui de aur. Și se alege în final cu o gamelă turtită. Iar "balaurul" acela o ia din loc din nou. Ne scuipă și ne conține duios aceleași veșnice povești de dragoste și singurătate...:) Întotdeauna o plăcere să te citesc. Sunt un privilegiat. Mă bag în bufet că nu mai pot...;) | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [08.Mar.08 19:03] |
| Emilian, am citit cu placere. proza sau poezie, eu l/am citit ca pe un poem. intre real si fantastic, epicul prinde coaja amara a lumii si canta, acolo, la el, dulce-amar, un cantecel de taina, aproape tacut, apropape nestiut, in surdina, ceva pe care multi au trait, multi au auzit si inca, multi, mai cred... felicitari! cu prietenie, | |
| = Trait si gindit | Silvia Dalis Nasaudean [08.Mar.08 23:55] |
| O infuzie discreta si necesara de filosofie-intelepciune a vietii m-a facut sa nu ma mai gindesc la proza din poezie sau poezia din proza. Nu sint pentru amestec dar aici el da bine pentru ca este batut in cuie ca "unii se nasc însemnați alții doar cu poftă de viață pentru toți același vis niciodată lumina nu e mai bogată ca întunericul" sau "de ce când pierzi ceva important te plâng toți strănii" sau "e bine să ai un ceas de ăsta așa nu uiți pe nimeni".... | |
| = satul din noi | Plopeanu Petrache [08.Mar.08 22:17] |
| Emilian, e lumea dublă a satului, a acelui sat pe care îl ai mereu în minte, dar și a celuilalt, al satului din universul tău secret, acela al incongruețnelor dintre real și fantastic. Îmi place această identificare a satului real cu acela treptat ireal, ceva ca în Kafka la malul mării a lui Murakami. Și mai îmi place viziunea copilului, ce trece și el, despre univers. Felicitări pentru că mi-ai trezit sentimentul de vinovăție că n-am fost demult pe acasă, la țară Cu prietenie PP | |
| = Succes. | chelaru adrian [08.Mar.08 23:54] |
| Prima parte, "clopotul" mi se pare mai reusita decat celelate. Reusesti in ea sa mitizezi lumea. Asta e tot ce e mai frumos in literatura; mitizarea unui fapt divers. Transformarea lui in legenda. Ma rog, sa nu-ti sune cumva a linguseala... Poate ar trebui sa-l dezvolti si sa scrii ceva mai mare. Urasc cand mi se spune mie asa ceva, insa asa este. Partea a doua, "nunta" este si ea destul de buna, desi putin fada. Ultimele doua parti insa cad in abstract si se vor ca o incheiere destul de fortata. Cum ziceam mai sus, mai bine te munceai putin si mai scriai. | |
| = multe intelesuri | Dirzu Andrei Ovidiu [09.Mar.08 16:30] |
| am vazut poemul creat de tine din perspectiva copilului care inca tinde sa cantareasca lucrurile, asa cum crede el ca ar fi bine, se vrea adult: "de fiecare dată când mă prinde viscolul scot gamela din suflet și-aștept o schijă să împrăștie viața pe haine", viseaza ca orice copil dar mai presus de acest lucru vede totul prin prisma cu un gram de intelepciune. Totul i se arata straniu si cu subinteles... trebuie sa il recitesc, mi-a placut | |
| = Este o lucrare care poate da tonul... | florentina craciun [09.Mar.08 20:57] |
Da, cred ca e un amestec de fictiune cu realitate, dar o combinatie fantastica. Autorul imbina nemaipomenit amintirile personale cu unele fictiuni dar si cu amintirile altor persoane chemate necesar in aceasta lucrare. O sa revin, este o placere sa citesti aceste randuri. Autorul prezinta deodata fantasticul cu realitatea, care in final sa imbina placut. florentina craciun 9 martie 2008 | |
| = re | emilian valeriu pal [11.Mar.08 12:04] |
| Multumesc tuturor de semne aprecieri si sugestii. | |