| = Între arme... | ILIESCU EMIL [25.Feb.08 23:57] |
| Între arme, muzele tac, spune un dicton latin. La tine transpar prin metafora războiului ultimele gânduri întipărite pe retina și pe buzele celor căzuți în tranșee, rugi neștiute, sub splendida imagine a bărbaților uciși, care odată cu ei iau în mormânt pruncii cărora le-ar fi putut dărui lumina într-o vreme de pace. | |
| = Ce aș putea să spun | George Pașa [26.Feb.08 00:38] |
| Am rezonat în special la ultimele două strofe, acestea părându-mi-se și cele mai reușite, fără a nega, sigur, importanța întregului. E un text a cărui bogăție semantică vine mai degrabă din stările create și recreate prin lectură. Dacă aș lua ca exemplu ultimul vers, mi-ar fi greu să spun de ce îmi place. Pentru că prin expresie nu aduce nimic deosebit. contează numai forma trăirii în acest caz. | |
| = răspunsuri: | cezara răducu [26.Feb.08 08:28] |
| emil, mulțumesc pentru comentariu. trebuie să-ți mărturisesc că povestea e una reală, am aflat-o chiar de la un jurnalist ce trăiește cu teama prin tranșee. george: e un text prelucrabil, dar l-am lăsat așa, ca o știre de ultimă oră,brută, pe care urmează să o dai pe post, ajustată de dragul marketingului. e o știre reală, cum am mai spus, mulțumesc pentru com tău obiectiv și sincer. cezara | |
| = "nici măcar moartea nu mai e o enigmă"... | ioana matei [26.Feb.08 09:11] |
| da...un text profund vorbitor...ca o rana vindecata...prin tacere, cuvintele se pierd uneori, stiute de ape, in oglinda...felicitari, Cezara!... | |
| + Cezara Raducu | Luminita Suse [27.Feb.08 01:43] |
| Sunt la a n-a lectură a acestui text și tot de stea îmi apare. O să mă străduiesc să explic și de ce. Remarc același stil focalizat pe esențial, fără cuvinte de prisos, sugestia și impactul imaginilor inedite, și nu în ultimul rând, dozarea plăcută a metaforelor. Îmi pare apocaliptică imaginea soldaților-foetus avortați în tranșee, de acord cu amărăciunea versurilor: "certitudinea unor războaie/ inutile/ și fără teritorii câștigate" Sigur, să nu uităm sintagma finală ce înlătură orice echivoc. La limita dintre elegie și demnitate, tristețea se insinueză absurd ca o moarte deja cunoscută simțurilor... | |
| = luminița suse | cezara răducu [27.Feb.08 08:15] |
| mulțumesc! steluța ta am s-o dăruiesc tuturor celor care sunt aruncați în războaie inutile. cu drag, | |